Un studiu calculează că automobilele electrice au costuri reale mai mari de alimentare decât cele pe benzină. Dar multe presupuneri sunt discutabile

Firma de consultanță Anderson Economic Group a făcut publică pe 21 octombrieo lucrare în care vrea să cuprindă gama de costuri asociate cu trecerea de la automobile propulsate de benzină la vehicule electrice (VE/EV – Electric Vehicles), încercând să spună tuturor că cele pe benzină se alimentează în mai puțin timp. CarAndDriver le desființează sec multe concluzii.

De exemplu, pornind de la prețul benzinei din Michigan, unde are sediul firma, studiul afirmă că „prețul direct pentru a conduce 100 de mile (160 km) într-un vehicul cu ardere internă (VAI/ICE – Internal Combustion Engine) este între $8 și $12, pe când într-un VE este între $12 și $15.” Sună alarmant și rezultă că, indiferent de situație, costă mai mult să alimentezi cu electricitate decât cu benzină.

În tabelul de mai jos sunt listate după preț trei feluri de mașini pe benzină: bază, mediu și lux. Și VE sunt trei, dar unul este cu preț mediu și două sunt de lux (unul încărcat „mai mult” acasă și altul care este alimentat mai des la stații publice). Cu alte cuvinte, beneficiul de a cumpăra un VE ieftin lipsește din tabel.

Cel mai important este că studiul presupune unele obiceiuri ciudate pentru un șofer de VE care încarcă „cel mai des” acasă. Studiul ia în calcul că încarcă 2,5 minute pe zi acasă, adică 75 de minute pe lună. Dar lucrarea nu utilizează ca exemplu 75 de minute acasă. Ci presupune că oamenii efectuează 40% din încărcări la stații comerciale publice. Astfel ajungem la 4,5 ore pe lună pentru încărcarea mașinii.

Încărcare acasă sau în deplasare

Posibilitatea de a încărca acasă este cheia ecuației proprietate-cost și ne-am aștepta ca raportul încărcărilor acasă/deplasare să fie pentru mulți 90/10 în favoarea domiciliului. În ultimii doi ani, Tesla noastră Model 3 a fost 55/45 în favoarea domiciliului și ne așteptăm ca numerele să fie mai mari pentru încărcarea comercială, mașina fiind condusă de persoane fără priză de 240 V acasă și care fac drumuri lungi.

Un alt exemplu de metodologie a studiului. Lucrarea spune că încărcarea unui VE ia mai mult timp decât a unui VAI. Este o problemă de necontrazis, dar ca să calculeze costul timpului suplimentar autorii iau în calcul un salariu anual de $70.000. Conform Social Security Administration, salariul mediu anual a fost în 2020 puțin peste $55.000. Deci pentru autorii studiului „costul” timpului este mai ridicat, pentru că minutul este mai scump fiind calculat la un salariu mai mare.

Mai e o problemă și cu modul în care autorii tratează stațiile publice „gratuite”. Ei recunosc că acestea există, dar apoi spun că „[stațiile gratuite] implică un cost care trebuie plătit și care poate fi inclus în impozitele pe proprietate, costurile cu educația, prețurile de consum, investițiile.” Soluția lor? Pun stațiile gratuite ca percepând tarife comerciale. Nu-i așa că e convenabil? Și probabil că ghiciți cum tratează și variatele pachete de încărcări gratuite pe care le oferă unii producători la achiziția unui VE nou. Exact! În loc să le calculeze la costuri zero, o fac tot la prețuri comerciale.

Consum vs eficiență

Mai mult. Lucrarea menționează: „cumpărătorii de VE primesc de obicei un încărcător Level 1 la achiziția mașinii”, dar adaugă $600 în seria de costuri. Mai face o gafă când calculează de câtă energie are nevoie fiecare vehicul.

Deși folosesc în calcule valorile combinate de eficiență de la US Environmental Protection Agency – care includ deja pierderile la încărcare – mai adaugă un factor de 88% ca pierderi de la încărcare. Fără factorul respectiv, valorile scad cu mai mult de un dolar, între $11,72 și $12,97. Iar dacă presupui un factor de încărcare la domiciliu de 90/10, costul pentru un VE de lux scade la $10,50 la 100 de mile, sub exemplul mașinii de lux pe benzină.

Autorii recunosc că nu au elaborat un studiu științific prelucrând date de la șoferi de VE „postate pe forumuri pentru Taycan și Tesla; Reddit; și aplicații pentru șoferi de VE ca PlugShare și ChargePoint.” Cu alte cuvinte, toți cei care s-au lamentat au fost băgați în seamă, pe când cei care n-au avut probleme la încărcare – deci nici n-au postat – au fost ignorați.

Poate că cel mai convenabil pentru lucrarea de la AEG este că trece cu vederea orice menționare despre emisii sau schimbare a climei. E drept că asemenea date sunt mai dificil de analizat, dar tot pare necinstit ca nici măcar să nu atingi subiectul.

Să fim sinceri: încărcarea fără vreo problemă a unui VE rămâne un vis prea îndepărtat pentru cei mai mulți. Schimbarea infrastructurii de transport din lume cere un timp îndelungat și este dificilă. Exemplele citate în lucrare de stații de încărcare defecte sau care nu funcționează din alte motive sunt reale. Lucrarea îi reprezintă mai bine pe cei care nu sunt capabili să încarce acasă și pentru care VE vin cu necazuri care nu se regăsesc la vehiculele pe benzină. „Drumurile moarte”, când trebuie să ieși de pe traseu ca să găsești o stație de încărcare pot fi dureroase – și trebuie avute în vedere.

Concluzia: faceți singuri calculele

Cel mai bun lucru, dacă sunteți interesați de încărcarea și costurile de exploatare ale unui VE, este să găsiți un calculator online dintr-o sursă respectabilă – unele utilități le oferă clienților – și să introduceți propriile informații. Este bine să citiți și această lucrare.

Industria auto are cu adevărat nevoie de discuții oneste despre cât de dificil este pentru unii șoferi să-și încarce automobilele electrice.