Una dintre cele mai puternice companii tech din lume transmite un mesaj periculos /„Toate semnalele de alarmă pentru democrație trebuie să sune”

Manifestul Palantir, una dintre cele mai influente companii americane de software cu contracte majore cu armata SUA și mai multe agenții guvernamentale din întreaga lume, poate fi interpretat ca o încercare de a normaliza o ideologie a dominației, în care superioritatea culturală, militarizarea tehnologiei și inevitabilitatea războiului devin axiome.

În centrul manifestului stă ideea că tehnologia (în special inteligența artificială) este practic fundația noii puteri militare. Compania spune explicit, într-o postare pe X, cu peste 30 de milioane de vizualizări, că dezvoltarea armelor autonome este inevitabilă și că întrebarea reală nu este dacă ele vor exista, ci cine le va construi primul. 

În acest cadru, orice fel de dezbatere despre etică devine aproape inutilă, iar „hard power”-ul, susținut de software, ne este pus pe tavă ca singura garanție că democrațiile (orice ar considera cei de la Palantir că ar reprezenta o democrație) pot supraviețui într-o lume competitivă.

De aici decurge, natural și reîntoarcerea la o societate mai militarizată. Manifestul pledează pentru introducerea armatei obligatorii în SUA și critică modelul actual bazat pe voluntariat, argumentând că la războaiele viitorului ar trebui să pună umărul întreaga societate, nu doar de o minoritate care luptă. În paralel, Silicon Valley este chemată să-și abandoneze focusul pe aplicații consumeriste și să își asume un rol activ în apărarea națională, ca o datorie morală.

O idee periculoasă: nu toate culturile sunt egale 

Însă poate că cea mai îngrijorătoare parte a textului este reabilitarea explicită a ierarhiilor culturale. Manifestul afirmă că unele culturi au produs progres și inovație, în timp ce altele sunt „regresive” sau „disfuncționale”, și critică ideea că toate culturile ar trebui tratate ca egale. În același timp, respinge pluralismul „gol de conținut” și sugerează că Occidentul ar trebui să-și reafirme mai clar identitatea și valorile dominante. Odată integrate într-un discurs corporatist, astfel de concepte capătă aura unui soi de realism tehnologic inovativ, chiar dacă în esență ele nu fac decât să reîncălzească ciorba unor cadre ideologice vechi.

Manifestul e un extras din cartea The Technological Republic: Hard Power, Soft Belief, and the Future of the West, semnată de CEO-ul Alex Karp și de Nicholas W. Zamiska. Aceste idei fac parte dintr-o viziune construită atent despre cum ar trebui să arate lumea în următoarele decenii.

E important și să înțelegem că Palantir e una dintre cele mai puternice și influente companii tech din lume la ora actuală. Compania a ajuns să fie unul dintre principalii furnizori de tehnologie pentru mai multe guverne occidentale, mai ales în zona de apărare, informații și analiză de date la scară largă. În SUA, are contracte de miliarde de dolari cu armata și Pentagonul, inclusiv pentru sisteme de inteligență artificială folosite în operațiuni militare.

În Marea Britanie, gestionează platforma națională de date a sistemului public de sănătate (NHS) și are contracte importante cu Ministerul Apărării și poliția.

Compania este prezentă și în alte țări aliate, precum Australia (unde lucrează cu armata și serviciile de informații), dar și în zone mai sensibile geopolitic. De exemplu, software-ul Palantir este folosit în Ucraina pentru operațiuni de adunare de informații sensibile și sprijin militar, iar în Europa, în țări precum Germania sau Franța, colaborează cu forțe de ordine și agenții de securitate. 

„Toate semnalele de alarmă pentru democrație trebuie să sune”

Încă de la începuturile sale, Palantir a fost asociată cu ideea de stat digital invizibil, un sistem în care datele din surse publice și private sunt conectate, analizate și transformate în instrumente de decizie pentru guverne. Compania a fost constant acuzată că participă la extinderea capacităților de supraveghere ale statului, uneori fără suficient control democratic sau transparență publică asupra modului în care sunt folosite aceste sisteme.

Dacă facem un pas în spate așadar, vedem că manifestul actual nu apare într-un vid. El vine din partea unei companii care deja are o relație strânsă cu puterea politică și militară, iar discursul profund îngrijorător despre inevitabilitatea războiului sau despre ierarhii culturale e formulat de un actor care contribuie activ la infrastructura tehnologică a securității globale. 

„Toate semnalele de alarmă pentru democrație trebuie să sune”, a declarat pentru BBC  Shannon Vallor, profesor de etica datelor și a inteligenței artificiale la Universitatea din Edinburgh.

Această tendință nu apare doar în cazul Palantir, ci mai larg în zona unei părți a elitei tech din Statele Unite, unde ideea de eficiență, viteză și „rezultate” începe uneori să fie pusă deasupra proceselor democratice lente și imperfecte. În această viziune, instituțiile politice tradiționale sunt prezentate tot mai des ca obstacole în calea progresului tehnologic.

Din acest unghi, soluția „eficientă” ar fi un tip de leadership mai autoritar, care taie din proceduri, ignoră fricțiunile instituționale și permite tehnologiei să avanseze fără constrângeri politice. Problema, așa cum au avertizat deja mulți critici, este că acest tip de gândire nu duce la o accelerare benefică tuturor, ci mai degrabă ne duce spre un viitor în care decizia colectivă este înlocuită, implicit, cu logica unor actori privați care controlează infrastructura digitală critică.

Jurnalistul Vlad Dumitrescu trimite în fiecare miercuri dimineață newsletter-ul Good Tech. Dacă vrei să primești tool-uri practice pentru a-ți face viața mai ușoară cu ajutorul tehnologiei, te poți abona aici: