Unde a gresit CNSAS socoteala (de Liviu Avram)

Membrii Colegiului au luat decizii pe baza majoritatii relative, si nu pe baza majoritatii absolute, pe care le-o impunea legea. Si acum nu stiu ce sa faca.

Trebuie sa recunosc ca ingenioasa frauda logica a avocatului Sergiu Andon, care a interpretat in folosul clientului votul CNSAS la contestatia lui Dan Voiculescu, a avut meritul ei: intoarsa pe toate partile, ea ne-a ajutat sa descoperim uriasa greseala in care s-a aflat CNSAS in cel putin trei cazuri: Voiculescu, Bejinaru si Gheorghiof.

La primul, doar o concidenta a facut ca verdictul sa fie, totusi, conform cu votul, desi membrii CNSAS tot gresit au judecat lucrurile. La celelalte doua, verdictul e insa gresit: unul a ramas un balotaj inca nerezolvat, celalalt trebuia sa fie pur si simplu opus celui afirmat.

Sa explicam putin la ce s-a ajuns, pornind de la premisele pe care legea CNSAS le fixeaza: Colegiul poate vota daca e intrunit un cvorum de opt membri, iar deciziile se iau cu majoritatea membrilor prezenti, punct.

In primul rind, trebuie precizat ca deciziile pe care le punem in discutie nu se refera la verdictele de prima instanta, ci la contestatiile depuse de subiectii analizei. Toti cei trei au primit initial verdicte ca au facut politie politica si, evident, au depus contestatii.

Asadar, asupra a ce aveau a-si da votul membrii CNSAS? Evident, asupra a ceea ce le cereau petentii: admiterea contestatiei.

Pe cale de consecinta, orice vot “pentru” lucra in favoarea petentului, orice vot “contra’’ era impotriva lui, iar abtinerile, chiar daca nu sint impotriva clientului, nu pot fi contabilizate nici in favoarea lui, intrucit legea impune adunarea doar a voturilor “pentru”.

Sergiu Andon a rastalmacit aritmetica votului si, in comunicatul emis presei, a socotit exact invers, ca si cum voturile “pentru” aveau de lucrat impotriva petentului.

Asa i-a iesit ca respingerea contestatiei ar fi fost luata cu cele trei voturi “contra”, plus inca unul, cel dublu, al presedintelui, care a fost tot “contra”, deci patru, care nu e majoritate nici pentru opt, cvorumul impus de lege, si nici pentru noua, citi membri ai CNSAS au participat la vot.

In realitate insa, contestatia lui Voiculescu trebuia respinsa pentru ca doar trei voturi, cele “pentru”, au lucrat in favoarea clientului. Asta nu inseamna insa ca membrii Colegiului au judecat corect.

Repartitia voturilor, trei “pentru”, trei “contra” si trei abtineri, le-a creat in mod fals senzatia de balotaj, si atunci au activat votul dublu al presedintelui. In realitate, aveau doar de constatat ca solicitarea a primit doar trei voturi “pentru”, fapt ce impunea respingerea ei fara alte formalitati.

Mai grav stau lucrurile in celelalte cazuri. La contestatia Floricai Bejinaru au participat opt membri, din care patru au votat pentru admiterea contestatiei, doi pentru respingerea ei, iar doi s-au abtinut. Cum patru nu este o majoritate pentru opt, ci doar jumatatea lui, abia aici trebuia constatata starea de balotaj si activat votul dublu al presedintelui, pentru a obtine un verdict valid.

In cazul Gheorghiof, au votat noua membri, din care patru pentru admiterea contestatiei, doi pentru respingere, iar trei s-au abtinut. Cum patru nu este nici majoritate si nici jumatate pentru noua, in mod evident contestatia trebuia respinsa.

Or, in ambele cazuri, membrii CNSAS au admis contestatiile, adica au luat in calcul majoritatea relativa – patru e oricind mai mare decit doi – si nu pe cea absoluta, pe care le-o impunea legea. Ambele verdicte sint, in mod evident, incorecte. Ce-i de facut? Nici membrii CNSAS nu stiu. Nu exista nici o procedura specifica de revenire asupra votului.

Ramine doar calea dreptului comun, si anume invalidarea in instanta a certificatelor emise.

Motivele pentru care s-a ajuns aici pot fi multe, pot fi necunoscute, pot fi justificate. Asupra unuia insa vreau sa insist: secretomania excesiva care guverneaza activitatea CNSAS. A fost nevoie de un urias efort pentru a afla, “pe surse”, repartitia votului in fiecare dintre cele trei cazuri, ca sa poata trece apoi la socoteli.

Daca activitatea Colegiului ar fi fost mai transparenta, daca s-ar fi stiut din timp cine si cum a votat, poate s-ar fi trezit cineva sa-i traga de mineca si sa le arate in ce uriasa eroare se afla. Si inca nu stim la cite decizii, inca secrete, fie de prima instanta, fie la contestatii, membrii Colegiului au socotit la fel…