Universitatea incontro (de Cristian Pirvulescu)

Calitatea Universitatii are influenta determinanta asupra modelului social si politic. si cum Universitatea a fost timp de un mileniu inima societatii civile, criza sa nu e doar cea a sistemului de invatamant universitar, ci si a societatii. De la aparitia sa, o data cu crearea in 1088 a Universitatii din Bologna pana astazi Universitatea a rezistat timpului.

Acum insa e in fata unei situatii fara precedent. Iar in acest context general initiativa Coalitiei pentru o Universitate Curata de a promova calitatea si democratia i

Universitatea romaneasca e pe cat de necesara, pe atat de partiala.

Caci universitatea romaneasca, viciata inca de la fondarea sa de interventia mult prea puternica a statului (in 1860 era infiintata Universitatea din Iasi, urmata in 1864 de cea din Bucuresti si, in 1872, dar in Imperiul austro-ungar de cea de la Cluj), nu a reusit decat cu greutate sa descopere si sa promoveze libertatea academica.

Cu prea mult stat si prea putina libertate Universitatea romaneasca a fost pusa fata in fata cu totalitarismul comunist total nepregatita. si nu a avut cum sa reziste atacului conceetat al ideologiei si incompetentei. Cand, dupa 1989, lucrurile ar fi putut fi remediate, situatia a fost agravata de confuzia generala.

Transformarea multora din noile universitati private in adevarate fortarete ale fostilor activisti de partid a blocat orice reforma a sistemului academic. De aceea, efortul Coalitiei poate sprijini Universitatea din exterior, dar nu ii poate asigura coerenta interna.

Fiind, prin natura sa, o asociere libera de oameni care urmaresc sa-si desavarseasca formatia intelectuala si sa ofere solutii teoretice si rationale pentru dezvoltarea societatii Universitatea da sensul lumii. Inainte ca democratia occidentala sa fi devenit o realitate, ea era experimentata in universitatile occidentale. De acolo, democratia a fost preluata de comunitate.

si, fondata pe principiul suprematiei libertatii academice, Universitatea a reusit sa reziste asaltului concertat al fanatismelor si ideologiilor. Dar dupa o mie de ani de libertate academica Universitatea a ajuns in impas. Dupa ce a scos societatea occidentala de sub tirania bisericii, pare a esua in fata tentatiei „manageriale”.

Insa in Est, si cu atat mai mult in Romania, Universitatea a avut o functie in plus: trebuia sa asigure iesirea din comunism. Iar dezbaterea prilejuita de lansarea Coalitiei pentru o Universitate Curata ne permite atat o evaluare a calitatii academice, cat si a gradului de decomunizare a Universitatii.

Discutia nu pare intamplatoare cata vreme in multe cazuri tocmai Universitatea a devenit refugiul unor fosti activisti sau informatori. De multe ori nu profesionalismul, ci apartenenta la structurile vechiului regim a fost argumentul pentru promovarea pe post in invatamantul superior. si astfel virtutile Universitatii au fost compromise.

Caci inaugurarea acestui sistem a condus la reproducerea pe scara mare a modelului. Cum ar putea, in aceste conditii, Universitatea romaneasca sa aspire la performantele celei occidentale?

Acel privilegiu oferit de monarhii medievali si devenit in epoca moderna temelia constructiei universitare, libertas philosophand, nu poate functiona daca sistemul este prin natura sa pervertit. In Romania multi din adeptii modelului „managerial” sunt cei ce au participat activ la viata universitara inainte de 1989.

Eliberarea Universitatii de fostii comunisti a ramas insa un obiectiv nerealizat. In acest sens lustratia universitara nu este o vanatoare de vrajitoare, ci o optiune profesionala. Ea nu se poate realiza fara a tine cont de fiecare caz in parte. Dar, cata vreme Universitatea se va complacea in tacere, reforma va fi blocata.

Iar fara reforma Universitatii – nu doar legislativa, ci si a spiritului universitar – societatea romaneasca nu va putea sa-si fixeze reperele.