UPDATE A venit ninsoarea! Uraaaa! BREAKING news de senzații

Mă doare-n cot cum se mișcă autoritățile, ce șosele sunt închise, cine stă ca prostul în trafic, câți bani se pierd că n-ajung managerii la timp la serviciu. Ninsoarea asta e bucurie. Pufoasă, tandră, albă, drăguță. A venit ninsoarea. Și n-a venit rea, urlătoare, sugrumătoare, nu, a venit tip-til. Fără fițe. Pe 6 februarie, într-o zi anonimă complet. A venit ninsoarea să ne purifice de viruși, încrâncenări, pretexte, prejudecăți. A venit Alba. A intrat azi noapte în oraș. UPDATE: am cazut ca boul in zapada! Ce bucurie.

Cred că de atâta încălzire globală am uitat niște adevăruri de abecedar.

Ninsoarea asta este antiviruși. E mai tare decât orice Nurofen de pe lume.

Ninsoarea asta este blană de urs pentru grâu. Îl ajută să crească sub căldura ei.

Cred că de atâta comoditate adultă, modernă, personală, am uitat niște amintiri din copilărie.

Din Alba asta ne făceam derdeluș și om de zăpadă.

Din Alba asta ni se înroșeau obrajii de bătaie cu bulgări.

În Alba asta ne tăvăleam când ieșeam de la școală.

Cred că de atâtea fericiri cotidiene am uitat cât de pură este starea aceasta de afară.

De atâta mers în mașină, la Mall, stat la Netflix nu mai pipăim, nu mai vedem lumea în care trăim.

Ninsoarea în care viețuim este bucuria cea mai simplă dăruită de natură.

Precum apusul de soare vara la mare, aerul de primăvară la sfârșit de aprilie, mușcatul dintr-un măr toamna.

Cred că de atâta alergat după bani și responsabilități nu știm să vedem ninsoarea asta gratuită.

O gratuitate, o zădărnicie mai mare ca ea nu există. Luați-o în joacă.

UPDATE: am cazut ca boul in zapada! Ce bucurie. Am alunecat si am cazut. In mijlocul intersectiei. Masinile s-au oprit. Si soferii m-au privit o clipa prin parbriz. Eram dovada: uite zapada cade pe caldaram. Omul cade pe caldaram.