Vacanța copiilor, chinul părinților. Burnout-ul estival sau de ce au adulții nervii întinși la maxim în timpul verii și vor să fugă unde văd cu ochii

Pentru mulți părinți, vara nu vine cu relaxare, ci cu stres. În loc de odihnă, se simt prinși între muncă full-time și presiunea de a le oferi copiilor o vacanță de vis. Ruxandra Sersa, psiholog clinician copii, adulți și adolescenți, psihoterapeut cu formare în psihoterapie psihanalitică la Centrul de Excelență MindCare, explică de ce vacanța devine un teren al epuizării și cum putem ieși din acest cerc vicios.

Te trezești cu o listă lungă de activități de bifat, jonglezi cu zoom-urile de la birou și cu dorințele copilului („mai stăm 10 minute la piscină?”), iar seara adormi înaintea lui. Îți spui că „vacanța e pentru copil”, dar tu te simți mai obosit decât în timpul anului. În vreme ce pe Instagram curg pozele cu apusuri perfecte, tu ai impresia că nu faci destul. Dacă te regăsești în acest scenariu, s-ar putea să te confrunți cu un fenomen tot mai frecvent: burnout parental în vacanță. „Vacanța nu mai înseamnă odihnă, ci performanță socială”, spune psihologul Ruxandra Sersa. „Ajungem să muncim pentru o imagine idealizată despre vacanță reușită – una pe care am văzut-o în pozele de pe Instagram, care ne-a trezit o emoție, o fantezie, o promisiune de fericire.”

Burnout estival: când vacanța obosește mai tare decât munca

„Cele mai frecvente surse de burnout estival nu sunt doar oboseala fizică sau lipsa somnului, ci acumularea simbolică a tot ceea ce nu a fost trăit, exprimat sau reparat în restul anului”, explică psihologul. Vacanța ajunge să devină un soi de masă de sărbătoare emoțională, în care părinții vor să condenseze toată conectarea, bucuria și libertatea pe care nu și le-au permis în lunile anterioare.

De multe ori, părintele devine „adultul responsabil pentru tot și copilul epuizat care încă mai așteaptă să fie văzut și îngrijit”, spune psihologul. O formulare psihologică profundă și plină de sens pe care psihologul Ruxandra Sersa o folosește pentru a descrie conflictul interior pe care mulți părinți îl trăiesc, mai ales în perioade tensionate precum vacanțele. „Adultul responsabil pentru tot” reprezintă partea din noi care, ca părinți, trebuie să organizeze, să muncească, să rezolve, să planifice, să gestioneze comportamentele copiilor, să aducă bani, să mențină echilibrul emoțional în familie. „Copilul epuizat care încă mai așteaptă să fie văzut și îngrijit” este partea din noi care are propriile nevoi emoționale rămase neîmplinite din copilărie: nevoia de atenție, de odihnă, de libertate, de joacă, de a fi îngrijit de altcineva, nu mereu cel care are grijă de toți.

Această tensiune interioară este o sursă majoră de burnout. Părintele simte că trebuie să fie mereu în control, dar în același timp o parte din el tânjește să fie „văzut”, validat, protejat. Nu doar de cei din jur, ci chiar de el însuși. Confruntarea cu realitatea – că vacanța nu ne salvează și nici nu ne oferă o pauză reală de la rolurile noastre – poate fi greu de dus.

Semnele burnoutului parental: cum îți dai seama că nu mai e doar oboseală

Burnoutul nu se manifestă doar prin epuizare fizică. Printre semnele psihologice, Sersa menționează:

• iritabilitate crescută,
• pierderea bucuriei în activități altădată plăcute,
• vinovăție constantă că „nu faci suficient”,
• dorința de evadare din tot: copil, partener, responsabilități.

„În momentele de liniște, se surprinde visând să fugă undeva departe, singur, doar cu liniștea. Devine mai reactiv, țipă mai ușor, se închide în sine sau funcționează pe pilot automat – face ce trebuie, dar nu mai este cu adevărat prezent”, spune psihologul.

Și copilul are nevoie de timp fără agendă

În încercarea de a le oferi copiilor „vacanța perfectă”, părinții încarcă programul cu tabere, ateliere, excursii și activități. Dar este acest lucru benefic? „Plictiseala, deși adesea temută de părinți, este esențială pentru dezvoltarea creativității și a capacității copilului de a se conecta cu sine”, subliniază Ruxandra Sersa. Timpul fără ceas, fără presiune, în care copilul poate să viseze, să se joace liber sau chiar să se plictisească este la fel de valoros ca orice experiență planificată.

„Vacanța ideală nu e despre a umple timpul, ci despre a-i da copilului spațiu să simtă, să se miște între lume și interiorul lui”, explică psihologul. Dar pentru a le putea oferi copiilor acest tip de vacanță autentică și echilibrată, părinții trebuie mai întâi să se elibereze ei înșiși de presiunea performanței. Doar așa pot susține un timp de vacanță în care nu contează cât de multe lucruri se întâmplă, ci cum se simt cei care le trăiesc. Iar primul pas este să înțeleagă că vacanțele nu trebuie să arate într-un anumit fel ca să fie valoroase.

Cum gestionăm vinovăția de a nu le oferi „totul”?

Mulți părinți care lucrează vara resimt o vinovăție adâncă: nu pot fi acolo non-stop pentru copil și nici nu-i pot oferi vacanțe spectaculoase. Psihologul explică: „Vinovăția vine și din durerea propriei neputințe: nu doar că nu pot oferi copilului vacanța perfectă, dar nici mie nu mi-o pot oferi”. Presiunea socială – accentuată de comparațiile de pe rețelele sociale – agravează sentimentul de eșec. Însă soluția nu e să ne forțăm să devenim „părinți-performeri”, ci să redefinim ce înseamnă o vacanță reușită.

„Gestionarea acestei vinovății începe cu recunoașterea ei: Nu e despre copil, e despre mine. Și cu permisiunea de a redefini vacanța nu ca pe o performanță de bifat, ci ca pe un timp împreună – fie el pe o plajă scumpă, fie pe o pătură în parc.”

Ce înseamnă un echilibru sănătos între tine și copil?

Fiecare familie are ritmul și echilibrul ei, dar există un reper general: dacă ești constant epuizat și nu mai simți bucurie, e timpul să reanalizezi. „Echilibrul nu înseamnă o împărțire rigidă de tipul jumătate pentru copil, jumătate pentru mine, ci o capacitate fluidă de a fi prezent acolo unde contează, fără să te pierzi pe tine în acest proces”, spune psihologul.

Asta poate însemna să te joci cu copilul din tot sufletul timp de o oră, apoi să-ți iei 30 de minute doar pentru tine. Nu trebuie să fii disponibil non-stop. E în regulă să te retragi uneori, pentru că doar un părinte care are grijă și de el poate fi cu adevărat prezent.

Vacanța nu trebuie să fie o olimpiadă de parenting. Nici pentru copil, nici pentru părinte. Dacă simțiți că vă aflați într-o goană după „vacanța perfectă”, opriți-vă puțin. Reinterpretați vacanța ca pe un spațiu de reconectare și permisiune. Pentru joacă, pentru tăcere, pentru un „nu pot azi, hai mâine”. Poate nu va fi memorabilă pe Instagram, dar poate fi suficientă – și odihnitoare – pentru voi.