Vacanță în Defrișare-Land: Sinaia, Azuga, Predeal, sau Paradisul Pierdut

Un mic articol despre cum a ajuns să arate vacanță de vara în partea de nord a Văii Prahova, în stățiunile Sinaia, Azuga, Predeal. Am stat suficient aici atât în trecut, cât și vara asta încât să trag câteva concluzii.

Ne începem vacanță în Sinaia

În toiul verii, se mănâncă bine la Snow, îți iei cârnat mare cu piure și bere la 50 lei, e de frecventat și Alex (restaurant unguresc), mai ales că e mai departe de drumul național și deci, e mai aerisit. La Creperia din parcul central e cam nasoală treaba, burduful nu e burduf și șuncă e puțînă în clătită, o fi mai bun cu Nutella, vedeți să nu fie Finetti.

Cartierul Cumpatu

o să rămână probabil fără copaci în 2-3 ani dacă continuă ritmul defrisarii. Au început cu malul drept al afluentului Casariei că să lucreze la autostrada. O să fie umbră doar în vile. O să vedem urșii mai repede cum coboară din pădure. Poate e mai bine așa.

Părăsim stățiunea regală și o luăm spre Azuga.

Au asfaltat stradă de lângă gara, au schimbat pavelele pe drumul principal (mă rog, e în lucru, oraș mic, ce vrei), n-au plantat niciun copac în ultimii 10 ani că deh, toți sunt în pădure, n-ai nevoie, să te bată soarele în cap când mergi pe jos prin stățiune pe drumul principal. Piață n-ai, dar ce-ți trebuie, vin afinarii în perioada asta direct cu gălețile lângă Mega-ul de lângă parc. E 20 lei kilu’ de afine, e bun, e caviaru’ munților. Toate drumurile forestiere te întâmpină cu « Drum forestier, accesul interzis ». Păcât, că sunt frumoase, le-am parcurs pe toate și vacanță asta, și în trecut. Oricum picnic nu ai unde să mai faci, au distrus toate mesele de picnic, au tăiat copaci, au făcut șantiere pentru viitoare vile. Poți doar să iei telegondola până sus pe Sorica și să coborî prin pădure cu bicicletă. Poate că nu îți rupi nimic. Sigur că e frumos și pe jos prin pădure, dar na, e drum forestier, va rog să ne lăsăți să furăm în liniște, marș în altă parte, turiștilor! Mai era și un pod care te ducea dinspre Cazacu spre drumul forestier către Păstrăvărie, nu mai e și nu se știe când sau dacă se va reface.

Vii în Azuga, trăiești periculos, îți vine Ro Alert cu ursul,

mă rog, nu eram pe stradă aia, dar așa, că chestie. În ceea ce privește cazarea, se stă bine la Serana, camere spațioase, balcon imens, între brazi. Se stă prost la Căprioară și chelnerii sunt aroganți, mai bine evitați.

Între Azuga și Predeal poți să admiri cimitirul lăsat în urmă de brazii defrișați –

să nu va mirați când o să auzim de alunecări de teren pe DN1 – butuci și vreascuri, ai și timp să le admiri, că oricum stai în coloana, că e cald și lumea fuge din București. Drumul de 5 km către Trei Brazi e că după bombardamente, când ajungi acolo ai 2 bănci și un câmp pârjolit, cât a mai rămas din el, că în rest e afacere cu tiroliana și jocuri pentru copii. Când revii în Predeal e jale, magazine și restaurante închise, fantomă unei stațiuni. Un pic mai bine că pe Valea Prahovei.

Popas la Cheile Rasnoavei, Râșnov, Feldioara, Sfântul Gheorghe

Cam singură speranța de picnic o ai la intrarea în Cheile Rasnoavei, drum bun, raulet, vaci și oi care pasc, peisaj superb. Dar și acolo au început să cumpere unii teren, să bage sârmă ghimpată. Vedem la anul, deocamdată merită venit aici. La Râșnov la fel, magazine închise în centru, atmosfera de oraș părăsit. Marea suprinza a vacanței – orășelul Feldioara – cetate restaurată, soare blând, merită venit până aici. Din când în când, au și festival medieval. Luați-va și pâine și produse de patiserie, merită fiecare banutz! Încă n-au apărut restaurante și circ turistic, vizitați cât mai e « pur » orășelul.

Între Feldioara și Sf. Gheorghe (Sepsi) sunt doar 26 km

Merită efortul? Ajungi în oraș, se conduce haotic, vezi multe blocuri, dar până la urmă ajungi în centru, lângă Parcul Elisabeta. Stropitoare care ies din asfalt, fotografii cu și informații despre specii de păsări din Ungaria. Informațiile sunt doar în maghiară. În vitrină singurei librării din centru cărțile sunt doar în maghiară și, eventual, în engleză. Pe instituțiile publice totuși, plăcile sunt mai întâi în română, apoi în maghiară. Sunt două terase și multe magazine de haine second hand în care nu e aprins niciun bec, poate că să facă economie.

Căldură mare, ne așezăm la o limonadă, o halbă de bere.

Limonadă 9 lei, berea Ciuc la halbă 8. Prețuri de prin 2010. Târg liniștit, chelnerița nu prea știe română, dar nu-i nimic, și berea și limonadă sunt reci și bune. Trei steaguri vezi prin oraș : steagul Ținutului Secuiesc, tricolorul și steagul UE.

P.S. Dacă ați fost cazați recent prin Bușteni, veniți cu o recomandare ceva, unde ați stat și unde ați mâncat? Vacanță plăcută și atenție la tourist traps!

Alte vacanțe mici și miraculoase:

L’Etape România, ediția a 2-a. Dragi organizatori, poate la anul ne lăsăți și pe noi, fanii, care bagă banutzul lor în bicicletă să concurăm doar între noi

Cetățuia, Mănăstirea Negru vodă, Argeș. Rupestra de pe vremea lui Negru Vodă, pardon Mihai Viteazu. Fantastic! Mi-a plăcut ș-am făcut un basm

Techirghiol, Amara, Sărata Monteoru, Slănic Prahova Tezaurul balneo național / Traseul depresiei naționale

Afumați, Amara, Slobozia, Vadu Oii, Târgul cu Floci. Drumul Vaideei, vai de voi! Căutarea slobozeniei, peștelui. Alt drum spre Marea Neagră

Ia bacul la Chiciu, descoperă Păcuiul lui Soare, Derventul, intră în Peștera lui Sfântu Andrei. Ajungi la Marea Neagră prin pustia și miraculoasa Dobroge

Piscu, Lupăria și Curcubeu, Balta Doamnei – Baba Ana fazani, maci, șerpișori, Hamangia și biserici de 1800. La apus, un vin de Săhăteni. Serendipitate

Hei, hei, hai la Frecăței, Tulcea. La Celic Dere e gaură paranormală. Ia și Cataloi, cu pește și brânză

Mizil, Prahova. Tancuri, taurine de carne? Stare de grație, imaginație literară fără sfârșit. De la Caragiale la Times New Roman

Strîmbu Găiseni, Ariceștii Rahtivani, Târgșor, Zamfira de Lipănești. Penitența frumuseței feminine și drumul Călărețului Latene

Strehaia și Corcova. În căutarea timpului pierdut: Mănăstirea lui Matei Basarab. Leo. Antoine „cu buzunarele pline de smaralde”

Turnu Măgurele – Nebuna Dolj. Pe Dunăre. În căutarea berzelor