Văi, canale și stânci spectaculoase ascunse sub Marea Nordului

O gamă largă de văi ascunse pe fundul Mării Nordului șerpuiesc în ceea ce a fost odinioară un peisaj acoperit de gheață. Aceste văi sunt rămășițe ale râurilor străvechi care odată scurgeau apa din topirea stratelor de gheață, scrie Live Science.

Acum, oamenii de știință au obținut cea mai clară imagine de ansamblu de până acum a acestor canale. Sunt îngropate la sute de picioare sub fundul mării și sunt enorme, variind de la aproximativ 1 la 6 kilometri lățime.

Noua imagistică dezvăluie detalii cu granulație fină în cadrul acestor caracteristici expansive: creste mici și delicate de sediment, pereți mai mari de sediment care pot avea o lungime de kilometri și cratere lăsate în urmă de topirea bucăților de gheață.

„Nu ne-am așteptat să găsim aceste tipuri de urme ale stratului de gheață în interiorul canalelor”, a declarat autorul principal al studiului, James Kirkham, geofizician marin la British Antarctic Survey și la Universitatea din Cambridge. „Și asta ne spune, de fapt, că gheața interacționează cu canalele mult mai mult decât se presupunea anterior”.

Urmele ghețarilor

Aceste canale sunt amprentele ghețarilor lăsate în urmă peste 100.000 de ani, când cea mai mare parte a Mării Nordului, precum și cele două treimi din nordul Regatului Unit și din toată Irlanda au fost adesea îngropate sub straturi de gheață uriașe. Gheața a avansat și s-a retras de șapte sau opt ori în această perioadă, a spus Kirkham pentru Live Science.

În perioadele în care clima s-a încălzit și gheața s-a retras, aceste plăci de gheață au descărcat apa prin canale glaciare ascunse sub gheață. Aceste canale și-au lăsat amprenta asupra sedimentelor de mai jos. Apoi s-au îngrămădit mai multe sedimente pe măsură ce gheața dispărea, îngropând amprentele adânc sub fundul mării.

Pentru a vedea aceste urme antice, geofizicienii folosesc o tehnologie numită reflexie seismică 3D. În acest proces, oamenii de știință dirijează urme de aer comprimat spre fundul mării. Undele sonore rezultate se deplasează prin straturile de rocă și sedimente de sub fundul mării și revin înapoi, unde sunt preluate de un receptor. Deoarece sunetul se deplasează la viteze diferite prin diferite tipuri de roci și sedimente, datele pot fi reconstruite într-o imagine a subsolului. (integral pe Live Science)