Valentin Nicolau: „Eu cu mine o duc bine”

Lovit de Basescu. Conspirat de Basescu spre a fi dat afara. Seful TVR nu este inca halit. Din ultimele sale semne de viata, am injghebat acest dialog.

Formol

Reporter: Cum va simtiti in formol?

Valentin Nicolau:Deocamdata stau singur in vitrina privindu-i pe curiosii care se zgaiesc la mine si descifreaza scrisul de pe eticheta: „specie interzisa pentru obraznicie la adresa Celui mai iubit Conducator“. Ma consoleaza gandul ca dupa mine vor urma si altii.

In subteranele Palatului din Deal s-a instalat o capacitate mare de productie de formol prezidential… Ar vrea Intaiul Comandant sa ajung asa, dar pana una alta, formolul e o amenintare pe care, cu aceeasi obraznicie, o ignor.

Rep.: Ati fost consilierul lui Nastase, iar Nastase v-a pus in functie prin jocuri de culise. Logic nu este sa fiti dat jos prin aceeasi miscare?

V.N.: Am fost consilierul prim-ministrului Romaniei. Si inca unul inofensiv, „pe probleme de cultura“, c-asa a ajuns cultura astazi, inofensiva. Un an, un prim ministru – Adrian Nastase, mai apoi controversat, cativa colegi deosebiti – Emil Hurezeanu, Petrisor Peiu, o experienta adevarata. Cat despre jocuri de culise, ma confundati.

La finalul mandatului domnului Cristian Hadji-Culea am fost numit presedinte-director general al TVR prin votul politicienilor din Parlament. Si daca invocati logica, tot ei ma vor da jos.

Jos Nicolau!

Rep.: Ati fost consilierul lui Nastase, ati aflat ca a ajuns Basescu la Putere? Aaa ca, strigati cu noi: Jos Nicolau!

V.N.: La Cotroceni e Puterea? Sigur e doar ca Palatul Cotroceni se afla in sectorul 5 ca si cartierul Ferentari. Acolo unde primar e cel „care este“. Iar daca ordinul pe unitate e „Jos Nicolau!“, sa strige subordonatii, tuterii si alte slugi, ca-s destui. Umpli stadioane.

Rep.: Felicitari, v-a iesit smecheria cu demisia! Puteti mai mult de o lovitura de imagine.

V.N.: Ma asteptam sa vedeti in demisia mea o oferta tentanta din care toata lumea ar urma sa castige ceva. TVR, o lege care sa o scape de manutele politicienilor, politicienii scapa de Nicolau, iar eu ma intorc la treburile mele, la teatru, acolo unde personajele sunt mai simpatice.

Si daca ar fi fost doar o lovitura de imagine, n-ar fi primit sarcina tot felul de „baieti“ din Servicii si din presa sa tabare pe Nicolau, sa-i monteze neaparat ceva urat pentru ca lumea sa vada ce om rau e cel care ii deranjeaza pe mai marii vremurilor.

Jocul de glezne la Cotroceni

Rep.: Cind, de ce si unde ati fost sa va lingusiti pe linga Basescu? Nu negati, Basescu a pomenit ca-i dadeati tircoale!

V.N.: Poveste spusa la betie de cuvinte. Daca ne luam dupa vorbele presedintelui inseamna ca eu am sarit gardul Cotrocenilor, SPP-istii n-au bagat de seama si asa am scapat neimpuscat. Nu e prima oara cand domnul Basescu arunca vorbele cu atata convingere de parca ar spune adevaruri.

Apoi aflam ca de fapt n-au fost trei faxuri ci doua, ca nu s-a furat ci s-a donat, ca nu conteaza ce spui, ci doar trebuie sa te arati enervat pe sat. Ca in bancurile cu radio Erevan.

Rep.: De ce nu i-ati dat afara pe Sirb si Nitulescu, dupa scandalul cenzurii stirilor din campania electorala?

V.N.: Intre cele doua tururi, cand era clar ca Alianta a castigat si ca Basescu e pe val, s-a trezit brusc constiinta unora ca ar putea urma ceva beneficii. Si daca mai si ofereau sefilor politici o tema „grasa“ de campanie electorala, se puteau astepta la recompense pe masura. Iar ca bonus, un pic de celebritate.

Nimeni nu auzise pana atunci ca acestia ar exista pe undeva, la Stiri, la TVR.

Cenzura, cuvantul care da fiori oricui, o data invocat in momentul cel mai tensionat al campaniei electorale, a facut sa se uite de toate monitorizarile facute de CNA si de Academia Catavencu, monitorizari care apreciau ca echilibrate Jurnalele TVR. Apoi, ca dupa orice „revoluţie” unii cred că trebuie să urmeze ghilotina, trasul pe roata, ruguri. Sange.

Suntem totusi in 2005, Europa. Declamam despre democratie, legi si regulamente. Si uitam ca au fost doar niste alegeri intr-o tara mica si fara pretentii. Unde pretentii emit doar „eroii la datul din gura“. Din punctul lor de vedere am gresit ca n-am taiat capete, ca n-a curs sange, ci doar ca am dat sanctiunile meritate aplicand legea si regulamentele.

Lege si tocmeala

Rep.: Cum ar trebui sa sune, dupa dumneavoastra, legea televiziunii?

V.N.: Fara instrumente politice. Ele distorsioneaza melodia realitatii. Si cu dirijori la vedere. Buna parte dintre politicieni, fie ca sunt la putere, fie ca sint in opozitie, tin la mostenirea Epocii de Aur si vad in TVR doar trusa de pictat in roz vietile romanilor. TVR e pentru ei oglinjoara fermecata care trebuie sa-i arate ca pe cei mai frumosi din tara.

Si cand colo, alta obraznicie: TVR ar trebui sa fie a romanilor votanti! Si care pe deasupra mai platesc si taxa tv.

Rep.: De ce nu ati respectat aceste vorbe de mare intelepciune, enuntate mai sus?

V.N.: Le-am respectat. Le-am repetat. Numai ca nu prea au fost urechi sa auda. Acum parca s-au mai destupat cate unele. Povestea cu Frumoasa clasa politica si Bestia teverista ruleaza pe ecran de zeci de ani. Cred ca v-ati obisnuit cu ea atat de tare incat uitati ca e o istorie mincinoasa. Eu nu vreau sa uit si va obosesc amintindu-va.

Rep.: Daca sinteti asa echidistant, povestiti, va rog, o intimplare privind contestarea dvs. din partea lui Nastase-PSD?

V.N.: Hai sa fie macar doua. Adrian Nastase in stenograme, in masura in care le consideram adevarate: „Presedintele TVR trebuie dat jos ca nu raspunde la comenzi“. Si PSD, in comisiile parlamentare: respinge raportul de activitate, prin vocea senatorului Adrian Paunescu, creind premisa ca Nicolau si intreg CA-ul sa fie destituiti.

Rep.: Care este conceptia dumneavoastra de viata?

V.N.: La finalul oricarei filozofeli ramane doar sentimentul pe care il ai fata de tine insuti. Dupa fiecare incercare conteaza daca te simti bine cu propria persoana sau daca s-a instalat jena.

Rep.: In ce masura v-ati respectat aceste idealuri ca sef al televiziunii?

V.N.: Intrebati angajatii si telespectatorii TVR. Eu stiu doar cat am incercat. Iar eu cu mine o duc bine.