Valul 4 al pandemiei în România. Ce nu a mers

​România a intrat în valul 4 al pandemiei de COVID-19, din toamna acestui an, cu încrederea în rândul populației erodată catastrofal, fără restricții, cu o populație insuficient vaccinată și o societate complet divizată, se arată într-un articol de opinie semnat de 6 dintre cei mai cunoscuți epidemiologi și cercetători români, publicat de Frontiers in Public Health. O hiperpolitizare a măsurilor de sănătate publică legate de COVID-19, în contextul a două tururi de alegeri generale și locale, plus alegeri interne în câteva partide politice importante, au dus la o evaluare mai degrabă triumfalistă decât realistă a epidemiei, inducând un fals sentiment de siguranță în publicul larg.

Semnatarii articolului de opinie „COVID-19 in Romania: What Went Wrong?” sunt:

Ștefan Dascălu, cercetător român la Oxford;

Oana Geambașu, expert în politici de sănătate publică şi management sanitar;

Cătălin Valentin Raiu, doctor în Științe Politice;

Doina Azoicăi, medic epidemiolog și președintele Societății Române de Epidemiologie;

Emilian Popovici, medic epidemiolog și vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie;

Cristian Apetrei, profesor de Boli Infecțioase și Microbiologie la Facultatea de Medicină a Universității din Pittsburgh.

Prof. dr. Doina Azoicăi, medic epidemiolog, președintele Societății Române de Epidemiologie

Cel de-al patrulea val, catastrofal, al pandemiei de COVID-19 în România a stârnit îngrijorare internațională din cauza creșterii rapide a numărului de infecții și a mortalității mari asociate. O țară cu aproximativ 19 milioane de locuitori, România a înregistrat aproape 20.000 de cazuri de infectare zilnic, cu peste 500 de decese pe zi, până la jumătatea lunii octombrie 2021.

Organizația Mondială a Sănătății a trimis în România experți pentru a evalua situația, inclusiv stadiul campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, și pentru a ajuta la elaborarea unui plan de acțiune.

Similar altor țări din Uniunea Europeană, vaccinurile împotriva COVID-19 (atât pe bază de ARNm, cât și pe bază de adenovirus) au fost disponibile pe scară largă pentru români.

Vaccinarea împotriva COVID-19 a început în România pe 27 decembrie 2020, după ce Agenția Europeană a Medicamentului a acordat autorizația de utilizare în caz de urgență a primului vaccin împotriva COVID-19 – vaccinul Pfizer-BioNTech. La acea vreme, sondajele naționale indicau că doar aproximativ 30% dintre români ar fi dispuși să se imunizeze cu un vaccin împotriva COVID-19.

În primele luni, campania de vaccinare a progresat conform planului, dar apoi s-a blocat.

Până la valul 4 al pandemiei, doar aproximativ 30% dintre români erau complet imunizați – una dintre cele mai scăzute rate de vaccinare împotriva COVID-19 din Europa și principala cauză a crizei epidemiologice care avea să urmeze în cel de-al patrulea val.

Factorii care determină acest eșec sunt multipli și complecși, arată autorii articolului:

• a) Economici și sociali, cu implementarea incompletă a măsurilor de prevenție și relaxarea prematură a restricțiilor, determinate politic și nesusținute de evoluția campaniei de vaccinare;

• b) Sprijin insuficient pentru campania de vaccinare, care nu a fost completată de măsuri de prevenție, nu a beneficiat de finanțare și resurse adecvate și a primit doar sprijin minim din partea autorităților guvernamentale de vârf;

• c) O hiperpolitizare a măsurilor de sănătate publică legate de COVID-19, în contextul a două tururi de alegeri generale și locale, plus alegeri interne în câteva partide politice majore, a dus la o evaluare triumfalistă mai degrabă decât realistă a epidemiei, inducând un fals sentiment de securitate în publicul larg;

• d) Instabilitatea guvernamentală cronică, care, chiar înainte de pandemie, a erodat grav încrederea oamenilor în autoritățile statului: numai în ultimii 6 ani, România a avut 8 prim-miniștri (mandat mediu: 273 de zile) și 10 miniștri a sănătății (mandat mediu: 218 zile);

• e) În martie 2020, guvernul nou numit atunci a pus în aplicare restricții severe în timpul stării de urgență (inclusiv spitalizarea obligatorie a cazurilor asimptomatice), ceea ce a dus la o nemulțumire generală și la încălcări constante ale regulilor de prevenție;

• f) Testare și anchete epidemiologice insuficiente, care au avut ca rezultat subdiagnosticarea bolii și evaluări incorecte ale nivelurilor de prevalență în populație și ale principalelor căi de răspândire virală;

• g) Pe tot parcursul pandemiei, sub pretextul de a prezenta „puncte de vedere echilibrate”, marile instituții de presă au prezentat cu generozitate reprezentanți ai mișcării anti-vaccin și susținători ai teoriilor conspirației, aproape zilnic;

• h) Un procent ridicat de profesioniști din domeniul sănătății a refuzat vaccinarea împotriva COVID-19;

• i) Lipsa sancțiunilor administrative și legale pentru autorii de dezinformări, în special pentru cei cu acreditări academice și diplome medicale, a contribuit la o neîncredere generală față de măsurile de control al epidemiei, care a fost profund înrădăcinată în percepția publicului;

• j) Absența consultărilor cu societatea, în special cu mediul academic și cu instituțiile religioase. Peste 80% dintre români aderă la Biserica Ortodoxă Română, iar valorificarea influenței BOR ar fi putut îmbunătăți considerabil rezultatele măsurilor de sănătate publică. Foarte puțini reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe au susținut public vaccinarea.

Ca rezultat general, încrederea publicului a fost erodata catastrofal, cu consecința că România a intrat în al patrulea val al pandemiei de COVID-19 fără restricții, cu o populație insuficient vaccinată și o societate complet divizată.

Pe lângă acești factori, la această furtună perfectă au contribuit și unele deficiențe cronice legate atât de factorii medicali, cât și de cei socio-politici. În primul rând, România are cea mai mică cheltuială cu PIB pe cap de locuitor în domeniul sănătății din Uniunea Europeană, iar sistemul de sănătate a fost foarte slab pregătit pentru pandemie. În al doilea rând, instabilitatea politică a dus la multiple inconsecvențe în politicile de sănătate, inclusiv absența unui cadru legislativ pentru vaccinări. Această instabilitate se reflectă și în sectorul educației, care a fost și el supus multiplelor reforme în ultimii 30 de ani, cu consecințe inevitabile asupra învățământului public. În plus, emigrarea profesioniștilor a fost masivă și constantă în ultimii 30 de ani. Toți acești factori contribuie la una dintre cele mai scăzute acoperiri vaccinale din Europa pentru bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare, cu focare recurente, cum ar fi epidemia severă de rujeolă din anul 2016.

Până la momentul în care vaccinurile COVID-19 au devenit disponibile, toate aceste probleme au rămas neabordate, în timp ce dezbateri publice realiste și echilibrate cu privire la beneficiile unei campanii de vaccinare de succes erau așteptate de mult timp. Ca atare, orice încercare de a atinge acoperirea necesară de vaccinare a fost sever împiedicată.

Al patrulea val catastrofal al pandemiei de COVID-19 din România ilustrează în mod tragic nevoia iminentă de a aborda ezitarea în fața vaccinării din populația generală, precum și pregătirea sistemului de sănătate pentru a răspunde cu succes la o urgență națională, arată autorii articolului.

Una dintre capodoperele noului val al cinematografiei românești se numește „Prea târziu”. Într-adevăr, în România, valul 4 al pandemiei de COVID-19 a generat o tragedie pe care țara a recunoscut-o, din păcate, prea târziu, este concluzia celor 6 specialiști.