Vasluienii retraiesc foametea din 1946

ntregi incarcate cu faina si ulei. In unele comune, aproape toti locuitorii s-au trecut pe liste pentru a primi ajutoare. Situatia este la fel de grava si in orase. La Murgeni, aproape trei sferturi din populatie au cerut sprijin.

„Listele foamei” au ajuns si in satul Serbotesti, situat la 16 kilometri distanta de municipiul Vaslui. Aproape o treime din cei peste 800 de locuitori s-au inscris deja in aceste tabele.

In ultimii 20 de ani, localitatea a fost grav afectata de trei valuri de inundatii. Daca de ape au mai scapat, „cocotandu-se pe varful dealului” din sat, in fata secetei oamenii au ramas neputinciosi.

Mai bine de jumatate din fantani au secat, iar multi localnici sunt nevoiti sa renunte la animale. Pamantul, alta data negru si roditor pe care fluturau granele, porumbul, orzul si secara, este astazi crapat si fara rod.

De la trenul „Foamea” la „listele foamei”

Batranii satului Serbotesti isi amintesc de cosmarul pe care l-au trait in timpul secetei din anul 1946. Ei sustin ca in acest an situatia este chiar mai grea.

„A fost foarte cald si atunci, dar nu ca acum. Seceta asta este mult mai grea. Tin minte ca in 1946 s-au mai facut cartofi si porumb, insa acum nimic. Chiar nimic”, povesteste, cu lacrimi in ochi, Elena Moldoveanu, o sateanca in varsta de 87 de ani.

In 1946, majoritatea barbatilor din Serbotesti plecau in Oltenia cu covoare tesute de mamele si sotiile lor, primind in schimbul acestora cereale necesare pentru a supravietui. Pe un covor tesut cu propriile maini, Elena Moldoveanu a obtinut 200 de kilograme de grau de la o familie din Oltenia, reusind sa-si salveze familia de la foamete.

Ea isi aduce aminte ca barbatii satului transportau cerealele din Oltenia catre casa cu „trenul foamei”. „Foamea! Foamea! auzea barbatul meu in gara si atunci el stia ca despre trenul care-l va duce acasa este vorba”, spune batrana.

In acest an, satenii din Serbotesti nu mai au ce sa vanda. Nu mai au nici animale si nici alte bunuri pe care ar putea sa le valorifice. Oamenii sunt disperati, mai ales ca multi dintre ei si-au cheltuit si ultimele rezerve de bani pentru a-si cultiva terenurile.

„Aproape 800 de lei ne-a costat fiecare hectar de teren cultivat si nu am cules nimic de pe el”, povesteste un satean a carui sursa principala de venit este munca pamantului.

„Imi vin oamenii la usa primariei si-mi cer mancare”

Si localnicii din comunele Banca si Dragomiresti spun ca nu mai au ce manca, pentru ca tot ce au cultivat in primavara sta parjolit pe campurile aride.

„Ce sa va spun, este foarte greu. N-am mai intalnit o situatie similara pana acum. Imi vin oamenii la usa primariei si-mi cer mancare. Le mai aduc de acasa”, ne-a declarat primarul Vasile Vinatoru.

Satenii din Banca au gasit intelegere in judetul Suceava, in comuna Arbore, unde primarul a plecat, de cateva zile, insotit de 20 de tarani, pentru a aduce fan. Ei vor cosi, gratuit, pe parcelele satenilor din Arbore.

„Voi merge in toate satele din comuna pentru a mai gasi si alti oameni doritori sa coseasca in comuna Arbore”, a spus primarul.

Comuna Banca are 7.000 de locuitori, cei mai multi viitori beneficiari ai ajutoarelor acordate in faina si ulei de Crucea Rosie.

Un articol de Lucian Timoftciuc

Integral in Adevarul