Viața off-grid. Români care au ales să trăiască fără grija facturilor: „Vreau să văd sălbăticiuni, nu sălbatici de la oraș”
În ultima vreme, mulți români au adoptat ceea ce se numește un stil de viață „off-grid”. Adică au ales să trăiască debranșați, de la utilități precum apă, electricitate și în contact direct cu natura, așa cum au fost pe vremuri bunicii noștri de la țară. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă la modul concret acest stil de viață, am stat de vorbă cu câțiva dintre ei.
Așa cum „mișcarea tiny house” își are rădăcinile în America, în plină criză financiară, când o economie colapsată și o serie de dezastre naturale, precum uraganul Katrina, i-au făcut pe oameni să-și piardă casele, iar tinerii au găsit în asta o alternativă ieftină de a avea un cămin, și „mișcarea off-grid” vine tot din SUA, din dorința de „rupe legătura cu societatea”.
În plan concret, „off grid” înseamnă să nu fii conectat la o rețea electrică, dar termenul s-a extins și vine și ca un statement politic, într-o încercare de a căuta simplitatea, conexiunea cu natura și de a duce o existență complet sustenabilă.
„Înainte respectam reguli, acum le facem”
Andrei (30 de ani) și iubita lui Oana (29 de ani) locuiesc de aproape doi ani off-grid, în comuna Livezile, Bistrița Năsăud, aproape de locurile unde au crescut. El este șofer de tir, ea casnică, iar până să ia decizia unui trai independent, au locuit împreună cu părinții, „într-o casă normală, cu utilități.”
Totul a început în clipa în care și-au cumpărat un teren retras, dar aproape de oraș. „Nu știu dacă a fost o dorință neapărat să ne mutăm off-grid, dar avem zece câini, așa că am luat decizia asta în cele din urmă”, explică Andrei. Cei doi și-au cumpărat o rulotă cu 2000 de euro, iar lângă ea au o construcție din lemn, cu o cameră, pe care au construit-o după ce au realizat că nu pot rezista doar în mașină pe timp de iarnă.
„Off-grid pentru noi e liniște, organizarea noastră și rezultatele pe măsură”, adaugă tânărul. Apă au din fântâna proprie, baia este „uscată, ca pe timpuri”, curentul vine de la un panou solar, încălzirea o fac la sobă pe lemne, iar cablu și TV nu au, însă sunt conectați la internet prin telefon și au un laptop. „Pentru mâncare avem aragaz. Duș avem în rulotă și facem vara acolo, iar iarna ne încălzim apa pe sobă și ne spălăm la lighean sau mergem la părinți. În ceea ce privește mâncarea, avem găini, vara cultivăm, iar în rest cumpărăm de la supermarket”, mai spune Andrei.
Cuplul nu locuiește complet izolat de vecini, dar spune că nu are „mari tangențe cu ei”, iar ceea ce-i convinge să trăiască așa este independența pe care o au. „Aceasta ne face să trăim off-grid, înainte respectam reguli, acum le facem. Am renunțat la confort și uneori îi ducem lipsa, alteori ne bucurăm că nu-l avem. Utilități nu plătim, fiind independenți, oarecum. Pe mâncarea câinilor dăm ceva bănuți, dar nu foarte mulți, și pe mâncarea noastră la fel, în jur de 2000 lei/lună”, povestește șoferul.
Cea mai mare satisfacție pentru el este liniștea, iar provocările sunt zilnice, cum ar fi drumul de acces către casă. Cu toate astea, el crede că oamenii care aleg un astfel de stil de viață trebuie să fie motivați de ceva și să știe ce vor. „Dacă ești o persoană sociabilă și implicată sau dacă ai nevoie de oameni constanți în viața ta, nu te va ajuta off grid-ul. Sunt multe avantaje, dar depinde de caracterul fiecăruia”, încheie el.
„Am descoperit natura și nu am mai vrut să mă întorc printre betoane”
Maria* are 36 de ani, lucrează ca fotograf și este mama a trei copii. A crescut și s-a născut la București, dar după ce a terminat facultatea, a ajuns la țară întâmplător, unde a „descoperit natura și nu a mai vrut să se întoarcă printre betoane.”
„Viața la țară mi s-a părut firească și plină de libertate, iar de aici a apărut dorința de a fi cât mai independentă”, spune ea. Locuiește pe un deal în județul Argeș, la margine de sat, „destul de departe de zgomot și agitație, dar destul de aproape cât să le ai pe toate.” Nu și-a dorit vecini în apropiere, ci „liniște și pace.”
Și-a construit o casă mică, cu ajutorul a trei meșteri din sat. Locuința are suprafața de 5×12 metri, o prispă, o cameră tehnică, dar și o grădină de un hectar. „În interior avem living cu bucătărie open space, o baie generoasă, dressing și camera copiilor. Deasupra avem un loft asemănător celor din tiny house-uri, însă toate anexele sunt construite de noi”, explică tânăra.
Ea povestește că apa provine din fântână, toaleta este uscată, iar apa menajeră (folosesc numai produse naturale biodegradabile) se duce la vale printr-un sistem de purificare pe bază de plante. Încălzirea o face printr-o sobă cu centrală în interior, unde apa circulă prin termosifonare în calorifere, iar asta înseamnă, adaugă Maria, că nu are nevoie de curent pentru a funcționa. Pentru electricitate au un sistem de panouri fotovoltaice și un generator, „la nevoie.”
„Creștem păsări, iepuri și capre. Avem un solar, o grădină de legume, una pentru cereale, pomi și arbuști fructiferi. Internetul este doar cel de pe telefon. Este un mod de viață în afara sistemului”, subliniază fotografa. Maria ține să precizeze că off-grid este un termen nou, dar „de fapt, definește un stil de viață normal, pe care l-au trăit și încă îl mai trăiesc bunicii noștri de la țară. Un stil de viață în strânsă legătură cu natura și cu Dumnezeu, unde toate au o bună așezare și o rânduială, iar omul produce mare parte din bunurile necesare și consumă mult mai puțin.”
Tânăra are cheltuieli mici și spune cum iarna asta a dat 1200 lei pentru încălzire, deoarece în sat la ea se face focul din noiembrie și până în aprilie. Singura factură pe care o are este cea de telefon.
„În decembrie am dat drumul la generator pentru a încărca bateria, deci mai adăugăm zece litri de benzină. Pe mâncare se duc cei mai mulți bani, dar avem de gând să producem și să conservăm masiv în viitor”, precizează ea. Satisfacția cea mai mare a acestui stil de viață este libertatea pe care o primește la schimb și faptul că cei mici trăiesc într-un mediu natural și sănătos.
„Cea mai mare provocare ar fi consumul hranei în funcție de anotimp și munca fizică aproape constantă. Traiul off-grid nu este deloc ușor, însă are foarte multe beneficii. Trăiești în armonie cu natura și Creatorul ei”, adaugă Maria.
„Vreau să văd sălbăticiuni, nu sălbatici de la oraș”
Vali are 42 de ani, este electrician auto, și locuiește pe unul din dealurile care înconjoară Clujul. „30 de ani am fost băiețaș de asfalt într-unul din cartierele Clujului, însă, după ce am slugărit în Italia, cu banii câștigați m-am hotărât să-mi iau un petec de teren”, mărturisește el. A găsit o pășune de 500 metri pătrați într-o zonă unde obișnuia să iasă cu prietenii la grătar, Făget-Salicea.
După cinci ani de la cumpărare, adaugă el, „mi s-a pus „pata” că eu trebuie să mă mut pe terenul cumpărat. Ai mei au zis că nu-s normal la cap, că nu am apă, curent, vecini și că vine cineva și îmi dă în cap, dar eu am început lucrările oricum.” Inițial, a terasat terenul, care este în pantă, și a săpat o fosă septică, alături de prieteni, „atunci când aveau timp și ei. În rest singur, cu o roabă și o cazma.” Apoi a cumpărat o rulotă pe care a pus-o pe teren, iar în jurul ei a construit o căbănuță din lemn, de 24 metri pătrați.
Odată „cazat”, spune Vali, prima sursă de curent a fost bateria mașinii Dacia pe care o avea, care-i alimenta „niște led-uri și un TV alb-negru de tir.” Ulterior și-a cumpărat un panou fotovoltaic de 18W second-hand și o baterie autor de 50Ah, iar în timp a reușit să cumpere panouri de putere mai mare și să îmbunătățească sistemul. „Acum am 500V, 4 baterii x 75Ah, două eoliene de putere mică, dar și un generator pe benzină”, precizează el.
La capitolul „apă”, Vali spune cum zece ani de zile a cărat cu bidoanele apa de la izvorul din sat, iar apa pentru udat grădina și pentru WC o avea din cea de ploaie, pe care o colecta într-un rezervor de 1000 de litri. Acum s-a racordat la rețea.
„Rulota are duș propriu și o vană de duș din plastic. Dușul l-am improvizat dintr-o pompă de stropit pomii, iar în capătul furtunului am pus o pară de duș. Umplu pompa cu apă caldă, dau la ea și apa vine cu presiune”, continuă bărbatul. Singurele facturi pe care le plătește sunt cele de la apă și de la telefon, unde are și Internet.
„Televiziunea e prin antenă satelit cu cartelă reîncărcabilă la un an. Toată aparatura funcționează la 12 volți. Încălzirea căbănuței o fac la sobă cu lemne sau o aerotermă pe motorină, iar gătitul e la butelie pe gaz, la aragazul rulotei”, explică el.
Nouă ani, Vali a trăit fără vecini și „era Raiul pe pământ.” Problema a apărut, zice bărbatul, atunci când s-a tras rețeaua de curent în zonă, și a „venit civilizația lângă mine. A apărut un teren de sport și încet, încet câte o vilă. Lângă mine e în plan o pensiune și două case și deja mă bate gândul să caut teren prin Apuseni, dar să nu fie zonă locuită. Vreau să văd sălbăticiuni, nu sălbatici de la oraș.”
„Viața fără nimeni în jur îți oferă libertate absolută”
Adina are 53 de ani, este avocată în Baroul Cluj, și trăiești off-grid două luni pe ani, într-o locuință pe care și-a construit-o în Spania, „în Pirineii catalani, o zonă prielnică zborului cu parapanta sau deltaplanul, în imediata apropiere a unui lac superb și a unor chei/defileu impresionante.” S-a îndrăgostit de acest stil de viață după ce a cunoscut o persoană care locuia așa și s-a „molipsit de libertatea acestui stil de viață.”
În Spania, exclusiv prin munca ei și a partenerului său, fără niciun ajutor din partea vreunui specialist, a construit două imobile învecinate între ele (60 și 100 metri pătrați), cu pereți de piatră naturală, fără tencuire și zugrăvire, ambele cu două niveluri, terase mari, baie, bucătărie, living și dormitoare.
„Amenajarea e simplă, cu mobilier recuperat și limitat strict la ce este util (adică paturi, mese, ceva rafturi și cufere pentru haine, scaune)”, explică ea. Timp de zece ani, în lunile de vacanță, iulie-august, în medie 10 ore/zi, Adina a muncit la această locuință și povestește că a fost o muncă dură, „având în vedere dimensiunea/greutatea pietrelor, căldura mare și lipsa utilajelor. Am ridicat zidurile de piatră, am umplut spațiile dintre pietre (atât interior cât și exterior), am pus bârne, țigle, gresie, am făcut alei și terase de piatră naturală, am turnat plăci de beton, am pus tâmplăria, instalațiile, adică cam tot ce era necesar.
Piatra a fost recuperată din zidurile prăbușite ale ruinelor pe care le-am reconstruit. Cu molozul rezultat am refăcut drumul de acces, iar lemnul neutilizabil în construcție l-am folosit pentru foc.”
Adina precizează că viața off-grid înseamnă independență față de furnizorii de utilități, iar ea trăiește așa două luni pe an, în rest, locuiește în România. Energia electrică o produc cu ajutorul a două plăci solare conectate la acumulator și convector care face trecerea de la 12 V la 24 V, iar apa o trag dintr-un izvor propriu, pe care îl captează într-un bazin de colectare cu ajutorul unui sistem de furtunuri conectate la pompe puse în funcțiune cu ajutorul generatorului. Nu folosesc aparate electrice în afară de frigider și laptop, ci lumânări și lanterne.
„Gătim la aragaz pe butelie și cel mai des, la grătar afară. Nu avem acoperire la mobil, nu avem cablu sau internet, doar o antenă parabolică și un televizor pe care le folosim foarte rar. Mai ascultăm muzică la un casetofon (da, casetofon) care are și CD-player. Apa pentru toaletă e apa de ploaie pe care o strângem de pe acoperiș într-un depozit, iar cea pentru spălat vase, haine sau pentru duș e cea care vine prin cădere din depozitul umplut de la izvor cu ajutorul pompelor”, mai spune avocata.
Canalizarea e cu fosă septică și nu necesită vidanjare, deoarece folosesc extrem de puțină apa, iar asta pentru că, subliniază ea, au un dus exterior, iar hainele le spală la mână afară, în lighean.
„Pentru apă caldă folosim un furtun lung (aproximativ 20 m) așezat în spirală la soare și cu ajutorul căruia apa ajunge și la 50 de grade. Încălzirea, în zilele friguroase, o facem cu sobe pe bază de lemne aduse din pădurea proprie de pin sau cu lemnele pe care le strângem din jurul casei (proprietatea noastră se întinde pe 22 de hectare de teren, deci avem resurse de lemn).
Pentru ea, traiul off-grid înseamnă simplitate îmbinată cu „înțelepciunea de a te putea detașa de tot ce înseamnă chestii inutile și ceea ce e esențial, să trăiești fără tehnologiile moderne care ne mănâncă timpul, energia și viața. Înseamnă reciclare, grijă mare pentru resurse (în special apa), mult timp petrecut în aer liber, nopți cu foc aprins, lumânări și privit de stele, numărat sateliți și o imensă, tulburătoare liniște. Înseamnă să nu risipești, înseamnă regăsire de sine, regenerare de energie corporală și mentală, mult respect și drag față de natură.”
Cea mai mare satisfacție o are din libertatea oferită de acest stil de viață și spune cum dacă alegi să trăiești așa nu te afectează fluctuațiile de preț la utilități, nu te interesează moda sau trendurile, „nu te te contaminează televiziunile, câștigi o imensă încredere în propria persoană, nu mai pui preț pe ce zice lumea și scapi din chingile nevoii de conformism.”
Adina încurajează astfel de experiențe pentru tinerii captivi în mediul online, „care-și irosesc viața între patru pereți. În primul rând trebuie să ai echilibru psihic, o sănătate bună, o condiție fizică acceptabilă și dacă nu ai îndemânare, atunci și fii dispus să o dobândești încercând să faci cât mai multe lucruri cu propriile-ți mâini (un fel de learning by doing).
Viața off-grid nu e pentru leneși, nici pentru hipsteri, mimoze, sensibili, ea presupune un caracter destul de dur și o acceptare neproducătoare de suferință a unei austerități benefice. Pentru a începe să trăiești off-grid îți trebuie și bani, nu doar intenție/dorință (achiziție teren, materiale de construcții, plăci solare, acumulator, depozite, pompe, generator, etc).
Plus o sursă de venit care să acopere cheltuielile, deoarece ai cheltuieli și dacă nu plătești facturi la utilități. Stilul de viață off-grid presupune curiozitate, înclinație spre practic și capacitatea de a nu te plictisi cu tine însuți”, încheie ea.
INTERVIURILE HotNews.ro