VIDEO. A lăsat jobul din City-ul londonez pentru a cumpăra o clădire monumentală părăsită de pe o insulă grecească, pe care a transformat-o în hotel de lux

​Într-un număr de săptămâna trecută, publicația economică Financial Times a publicat povestea Oanei Aristide, o româncă ce lucra în City-ul londonez și care a cumpărat o clădire părăsită de patrimoniu din insula grecească Syros pe care a transformat-o într-un hotel de lux. Am căutat-o pe Oana Aristide pentru a afla mai multe detalii despre această poveste.

„The accidental hotelier: how I quit economics in London for a new life on a Greek island”, este titlul articolului din Financial Times, scris chiar de Oana Aristide. Cum poți să-ți schimbi viața și să te arunci cu capul înainte într-un domeniu de activitate complet nou, într-o țară nouă, unde nu ai mai fost decât în calitate de turist?

„Până nu am văzut casa respectivă, eu nu visam că mă voi apuca de turism. Deschiderea unui hotel a fost modalitatea de a cumpăra casa care ne-a plăcut foarte mult, pe o insulă care, de asemenea, ne-a plăcut foarte mult”, povestește acum Oana Aristide într-un interviu pentru HotNews.ro.

Am citit articolul scris chiar de d-voastră în Financial Times „Cum am renunțat la economie la Londra pentru o viață nouă pe o insulă grecească” și mi se pare că ați făcut un pas la care foarte mulți oameni visează, dar foarte puțini sunt dispuși să-l facă. Prima întrebare ar fi ce făceați la Londra în 2017-2018? Cu ce vă ocupați?

Lucram ca economist în City. Dar ați spun că multă lume visează la asta. Până nu am văzut casa, eu nu visam. Pentru noi, deschiderea unui hotel a fost modalitatea de a cumpăra casa care ne-a plăcut foarte mult, pe o insulă care, de asemenea, ne-a plăcut foarte mult.

Deci dumneavoastră erați în perioada respectivă în vacanță.

Eram în Grecia în vacanță, cu familia mea, mama și sora. Ele nu mai fuseseră pe insulă (n.r.-Syros), dar le-a plăcut foarte mult și am zis că, dacă tot am decis să ne facem concediile aici, ar trebui să ne cumpărăm un apartament de vacanță.

Sora mea avea niște bani pe care voia să-i investească și așa am început să căutăm.

Și cum ați descoperit clădirea?

Din greșeală. Noi căutam fie un apartament, fie o casă mică, dar tot ce vedeam avea câte o problemă. Fie nu avea vedere la mare, fie era prea mică, fie era într-o stare foarte proastă, iar noi nu voiam chiar să ne apucăm să reconstruim o clădire.

Am căutat un an și, la un moment dat, mama și sora mea au trecut prin fața casei și l-au întrebat pe agent dacă aceasta e de vânzare, dacă pot s-o vadă, așa, de curiozitate, fără vreo intenție s-o cumpere. Știam că e mult peste bugetul nostru.

Oana Aristide pe acoperișul hotelului. FOTO: Toby Follett

Era o casă părăsită. Cum de o astfel de casă, monumentală înțeleg, era părăsită. Care era povestea ei?

Sunt sute, dacă nu mii, de case frumoase în Syros părăsite, din păcate. Casa a fost construită de o familie de armatori care a locuit în ea, dar a vândut-o prin anii 50. A fost cumpărată apoi de o altă familie de armatori, după aceea a fost sediul fiscului cicladic (n.r.- insulele grecești Ciclade), iar în ultimii 10-15 ani a stat goală.

Investitorul care a cumpărat-o nu și-a permis să o renoveze și a așteptat să apară cineva care s-o cumpere. În comparație cu alte clădiri neoclasice din Syros, asta a fost într-o stare destul de bună, nu avea probleme structurale, gen găuri în acoperiș și așa mai departe.

De ce spuneți că sunt foarte multe case de genul acesta, părăsite? Nu există investitori care să le transforme în hotel, cum ați făcut dumneavoastră?

Sunt două aspecte. Primul e că Grecia a trecut prin criza aceea foarte grea (n.r.-criza datoriei publice din Grecia). Investitorii locali nu au avut bani, iar investitorilor străini le-a fost frică de ce va urma.

Cealaltă problemă este aceea că, în general, este foarte greu să obții o clădire în centrul istoric. Noi am avut noroc pentru că această clădire are mai puțin de o sută de ani și, de exemplu, nu ne-a trebuit aprobare de la Ministerul Culturii din Atena.

Asta ar fi însemnat să așteptăm doi-trei ani doar pentru aprobare. Un investitor vrea să știe că va primi o aprobare de construcție relativ repede, majoritatea oamenilor nu sunt obișnuiți să aștepte atât de mult.

Au fost funcționari care nu au fost de acord cu ceea ce voiați să faceți?

Nu, nu pot să zic acest lucru, partea cu birocrația a fost surprinzător de ușoară.

Hotelul din Syros. FOTO: Arhiva personală

Cât a durat din momentul în care ați cumpărat clădirea până când ați transformat-o într-un hotel?

Am început renovarea în 2018 și am deschis anul trecut, vara, când hotelul nu era complet gata. Am terminat astă iarnă, deci în total a durat cam doi ani și jumătate.

Citeam în articolul din Financial Times că existau și niște zvonuri, printre localnici, despre această casă părăsită. Ați găsit tuneluri, comori, ați făcut o cercetare?

Episodul cu tunelul a fost amuzant. Unii dintre muncitori ne-au povestit că ar exista un tunel care ar duce de sub casa noastră la mare și ar fi fost folosit pentru contrabandă.

Evident că mi s-a părut o poveste foarte interesantă, s-a trezit copilul din mine și am încercat să găsim acest tunel. Din păcate, nimeni nu-și aducea aminte pe unde a intrat în acest tunel.

Am făcut mai multe găuri, am găsit cărămizi care erau inscripționate „British made”. Am fost surprinsă să constat că Syros era, la un moment dat, atât de bogată încât importa cărămizi din Marea Britanie. Dar nu, nu am găsit nicio comoară, niciun tunel, din păcate.

Cum este turismul în insulă? Este dezvoltat?

Turismul intern este dezvoltat, Syros e populată cu greci în vacanță, poate este insula preferată pentru excursii de Paște. Syros este o insulă mai urbană, iar de Paște, pentru că nu e așa de cald, oamenii mai vor să-și viziteze ceva, nu doar să stea la plajă și să înoate.

Turiști străini sunt?

Depinde cu ce ne comparăm. Dacă ne comparăm cu Mykonos sau cu Santorini sunt foarte puțini. În timpul verii, aș zice că sunt 50-50, străini și greci.

Interior hotel. FOTO: Alexandros Petrakis

Care este atitudinea localnicilor față de turism, față de turiști în general? Sunt reținuți sau sunt mai deschiși și vor să profite de pe urma turismului de masă?

Nu cred că își doresc neapărat turism de masă. Sunt deschiși la turism, dar majoritatea oamenilor cu care am vorbit eu vrea ca insula să-și păstreze caracterul nu să se transforme într-un loc comercial.

Ați văzut cum e în alte insule turistice: nu e nimic local, totul e mort în timpul iernii sau în afara sezonului, sunt mulți oameni care vin acolo doar să muncească, nu sunt localnici.

Syros nu e așa. Sunt evenimente tot anul, insula e locuită tot anul. Populația este cam de 25 de mii de locuitori. Sunt studenți, baruri, restaurante pline cu localnici.

Și din ce trăiesc oamenii? Care sunt principalele industrii ale insulei?

Există un șantier naval de pe vremea când Syros era principalul centru naval și comercial din Mediterana de Est. Apoi sunt multe instituții publice, insula fiind capitala Insulelor Ciclade. Există și o universitate. Iar restul activităților îl reprezintă cele legate de turism.

Cum au perceput localnicii apariția unui nou hotel pe insulă? V-au primit cu reticență?

În primul rând s-au bucurat că renovăm clădirea asta. Era o clădire frumoasă, admirată, iar mulți își aduceau aminte de ea când era locuită, ca fiind un loc deosebit. Oamenii s-au bucurat la ideea că cineva va transforma clădirea într-un loc frumos și, din nou, vizitat.

Dar în ceea ce privește apariția unui nou hotel în oraș, având în vedere că localnicii nu privesc cu ochi buni turismul de masă, aici cum au privit lucrurile?

Hotelul nostru e micuț, are nouă camere, nu cred că s-a gândit nimeni la el ca fiind un prim pas către turismul de masă.

Cum a fost în pandemie? Erați investitori noi în turism, ați fost ajutați de autoritățile din Grecia?

Din păcate, nu, pentru că nu ne-am încadrat la criteriile necesare. Ajutoarele au fost în funcție de cifra de afaceri din anii anteriori, iar noi nu am deschis decât anul trecut.

Și în perioada aceasta cum v-ați descurcat? Din ce ați trăit?

Eu am în continuare un contract de freelancer cu firma la care am lucrat în Londra, iar cheltuielile hotelului au fost suportate de sora mea care lucrează la Cercul Polar (n.r- medic în partea polară a Suediei). Ea a ținut hotelul în tot timpul ăsta.

Din câte am înțeles ați accesat un credit imobiliar pentru a cumpăra casa.

Da, s-a întâmplat acum trei ani.

Ați găsit ușor finanțare atunci?

A fost complicat pentru că Grecia nu ieșise din criză. Până la urmă am avut o singură ofertă de la o singură bancă grecească. Nu am putut apela la un credit la o bancă străină, pentru că nu acordă credite în țări unde nu au sucursale, așa că am depins de sistemul bancar grecesc care, la momentul ăla, era într-o mare criză.

Oana Aristide. FOTO: Arhiva personală

Revenind la pandemie. Cât ați avut deschis hotelul?

Trei luni. Am deschis în iulie și am închis când a început al doilea lockdown la începutul lui noiembrie.

Și în această perioadă ați avut turiști? Cum au mers lucrurile?

În august am avut toate camerele pe care le deschisesem pline și în octombrie a fost destul de multă lume. Dar nu se compară cu un an normal. Pentru noi a fost totuși bine pentru că am vrut să obținem recenzii de la clienți. E bine pentru un hotel care abia se lansează și are nevoie să obțină experiență pentru a testa piața, personalul.

Care este conceptul hotelului? Este boutique hotel?

Da, este boutique hotel, cu focus pe artă. Avem o galerie de artă și, începând cu anul acesta, vom avea și un studio în care pictori, fotografi sau sculptori ar putea lucra la hotel și expune în galerie. Toate camerele au obiecte de artă originale și cred că și designul este important.

Cât costă o cameră la dumneavoastră, în medie?

În medie, în plin sezon, cam 300 de euro cu mic dejun.

Ați vizat de la început acest target? Piața turismului premium?

Da. Am dorit să facem o restaurare foarte bună și atunci nu se putea decât dacă transformat clădirea într-un hotel de lux.

Cum sunteți acum, regretați că ați făcut această trecere de la jobul din Londra la cel de hotelier în Grecia?

Nu am regrete, a fost într-adevăr mai greu decât mă așteptam, dar îmi pare bine că am făcut asta și sper că va deveni puțin mai ușor de acum încolo.