VIDEO Ambasadorul Rusiei la Bucuresti: Romania a ramas in afara prioritatilor politicii externe a Rusiei, prin alierea cu SUA si tarile occidentale

Ambasadorul Rusiei la Bucuresti, Oleg Malginov, a declarat intr-un interviu acordat jurnalistului Ion Cristoiu si difuzat vineri seara de B1 TV, ca intre cauzele racirii relatiilor romano-ruse se numara lipsa de interes din partea ambelor state, dar si faptul ca, in contextul in care cele doua tari au inceput sa-si construiasca o noua identitate, Romania s-a sprijinit in mare parte pe tarile occidentale, pe SUA, ramanand astfel in afara prioritatilor de politica externa ale Moscovei. De asemenea, intrebat daca chestiunea scutului antiracheta reprezinta o piedica in imbunatarirea relatiilor bilaterale, ambasadorul rus a raspuns: „In mare parte, da”.

„Una dintre cauze a fost pierderea interesului, iar acest lucru s-a intamplat in urma faptului ca, atat Romania cat si Rusia, au inceput sa-si construiasca noua identitate si statalitate, devenind astfel introvertite si punand accent pe propriile probleme. Poporul roman si autoritatile din Romania au facut alegerea in favoarea drumului integrarii europene si euroatlantice, miscare ce a presupus anumite eforturi interne pentru a parcurge acest drum destul de complicat, precum si cateva sacrificii de ordin intern, dar si crearea si implementarea unor legi noi care au devenit norme. In cadrul acestui proces, Romania s-a sprijinit in mare parte de tarile occidentale, de SUA, ceea ce este un lucru firesc. In acest context, Romania, intr-un fel sau altul, a ramas in afara prioritatilor politicii externe ale Federatiei Ruse”, a spus Malginov la B1 TV.

„De asemenea, in aceasta perioada, oamenii de afaceri, de exemplu, si-au pierdut simtul legaturilor profesionale cu colegii de breasla din Rusia. Daca inainte astfel de legaturi au existat pe linie de stat, fiind reluate pe linie privata, acestea, de fapt, au esuat. Din aceste motive, evident, si structurile de stat s-au luat dupa statele occidentale, la fel ca oamenii tineri, care, in interesele lor, au luat ca punct de reper Occidentul”, a continuat diplomatul rus.

www_server_root = ‘http://worker.contentchannel.ro/player’; if(typeof flowplayer == ‘undefined’) { document.write(”); } var domain = document.domain; var domain_split = domain.split(‘.’); var cHannel_domain = domain_split[domain_split.length-2] + „.” + domain_split[domain_split.length-1]; document.write(unescape(„%3Cscript src=’http://worker.contentchannel.ro/player/singleplayer_max/a3dd937c59610873b23048929e85e2c4/”+ cHannel_domain +”‘ type=’text/javascript’%3E%3C/script%3E”));

Declaratiile ambasadorului rus Oleg Malginov:

Acum, in ce priveste Rusia, bineinteles ca si noi am inceput construirea statalitatii. La inceputul anilor ’90, pentru Rusia, care isi cauta locul in comunitatea statelor independente, acest lucru a reprezentat o problema foarte serioasa. Trebuia sa gasim loc intre noile state independente si sa construim relatiile cu republicile care facusera parte din URSS. Era foarte complicat din punct de vedere economic, in conditiile in care noi trebuia sa cream noile legaturi economice interne pentru a crea o economie de baza corespunzatoare relatiilor moderne economice, tinand seama de dezvoltarea sectorului privat.
In ceea ce priveste politica externa, Rusia s-a orientat dupa centrele traditionale din Europa, daca vorbim despre dimensiunea europeana si euroatlantica: Washington, Londra, Paris, Berlin si Bruxelles. Din punctul meu de vedere, am pierdut foarte mult in acesti ani in ceea ce priveste dezvoltarea relatiilor cu tarile din Europa de Est, inclusiv Romania.
Insa, tot in anii ’90, mai multe state din Europa de Est au ridicat numeroase pretentii fata de Federatia Rusa. Precum si invers, Rusia a ridicat pretentii fata de tarile est-europene. E o tema complicata, care probabil nu se va rezolva foarte curand, desi cred ca exista multe elemente emotionale de caracter artificial.
Insa timpul a trecut si, daca vorbim de Romania, aceasta a devenit un stat de sine statator, un membru responsabil al UE si NATO.
De asemenea, si noi, in Rusia, am rezolvat multe probleme economice si este timpul sa ne gandim la crearea unei relatii noi, la un nivel nou.
Acesta este unul dintre principalele motive pentru care relatia noastra este una „racoroasa”. Insa aceasta stare este una de tranzitie.
Noi putem ingheta relatiile – un scenariu usor de realizat – sau ne putem deplasa catre incalzire, un proces mai complicat, intr-adevar, fiindca avem nevoie de lucruri concrete, la care se si lucreaza in prezent.

De ce ar avea interes Rusia, o tara mare, sa incalzesca relatiile cu Romania? De ce este Romania importanta pentru Rusia?

Daca discutam intr-un context mai larg, despre frontiere de exemplu, si aici nu ma refer la cele terestre, ci la cele maritime, suntem vecini intr-un fel sau altul. Totusi, populatia Romaniei este de circa 20 de milioane de locuitori, fiind o mare tara europeana.
Inainte de 1989, relatia Romaniei cu Rusia era una destul de buna din punct de vedere economic. Pe plan economic, oamenilor de afaceri nu le este la indemana sa se hazardeze in ceea ce priveste cooperarea, afacerile, profitul.
Spatiul vid nu are cum sa existe intre doua tari apropiate. Daca nu exista dinamica pozitiva, locul ei va fi ocupat de una negativa. Si avem probleme.
Conteaza sa fie depasite straturile negative si sa fie pastrate si dezvoltate elementele pozitive, pentru a a avea o relatie mai predictibila, care sa nu depinda de aspectul emotional, de unele personalitati, ci sa fie o relatie interstatala obiectiva, iar relatia respectiva sa nu fie prizoniera unor confruntari politice de caracter intern dintr-o tara sau alta.
Si, va spun sincer, Presedintele Romaniei a transmis semnale pozitive si a aratat o atitudine pozitiva in aceasta privinta. Apropo, aceleasi abordari le-am observat si in cadrul intalnirilor mele cu aproape toti liderii partidelor politice, ceea ce este bine.
Desi procesul nu va fi unul rapid, cel putin astfel de dorinte exista si aici si la Moscova.

Exista discutii privind posibilitatea unei vizite a lui Traian Basescu la Moscova?

Fiind vorba de o relatie, avem nevoie de o intalnire intre presedinti, nu doar de dragul intalnirii, desi se intampla si asta, trebuie sa fie ceva concret. Trebuie depus un considerabil volum de munca, ce presupune implicarea oamenilor politici, a oamenilor de afaceri, la nivelul societatii civile. Deci trebuie sa pornim aceasta relatie, iar cand acest proces va incepe, intalnirea dintre cei doi sefi de stat va da un impuls suplimentar.
Trebuie sa incepem acest dialog, fiindca pana acum nu a fost unul de amploare; insa rezultatul final al acestei activitati va fi intalnirea dintre cei doi sefi de stat; nu trebuie decat sa simtim cand va avea loc acest moment, dupa care vom actiona.

Despre scutul antiracheta

Reprezinta chestiunea scutului antiracheta o piedica in calea incalzirii relatiilor?

In mare parte, da. Dar noi intelegem perfect ca scutul antiracheta nu este o opera numai a Romaniei. Noi intelegem ca acest lucru reprezinta o tema, un obiectiv pentru o discutie comuna. Si nu este un secret ca, pe plan bilateral, acesta va fi un punct prioritar in cadrul discutiei cu Washingtonul.
Insa nu putem sa nu spunem ca schema cu privire la dezvoltarea scutului antiracheta elaborata pentru noi reprezinta o problema si o amenintare, conform datelor specialistilor si strategilor nostri militari.
Si vreau sa spun ca, in cadrul acestei probleme, Rusia ramane in continuare pe locul doi, fiind partea de la care mereu se solicita un raspuns. Noi dorim sa ne ascultam unii pe ceilalti si sa tinem cont de parerile care exista. Pentru ca, totusi, oferim si noi niste sisteme comune, o abordare sectoriala… Aceste lucruri, insa, nu se iau in calcul. Iar daca noi raspundem intr-un anume fel, avem de a face cu o reactie de suparare si se ajunge la concluzia ca Moscova ameninta din nou.

Pe cine s-a suparat Moscova pentru instalarea scutului in tara noastra, pe Romania sau pe SUA?

Moscova nu se supara. Moscova propune un dialog, deoarece in politica nu exista loc de suparare.
Propunerile noastre raman aceleasi, au fost facute si in cadrul NATO, si la Washington, si la Bruxelles. Si Romania, ca membra NATO, cunoaste foarte bine propunerile noastre. Insa eu nu am fost prezent la aceste discutii. Si totusi se stie ca propunerile partii ruse nu presupun inchiderea totala a proiectului scutului antiracheta. Propunerile noastre lasa loc unor compromisuri care convin atat partii noastre, cat si partii occidentale.
Sincer sa fiu, nu pot sa cred ca romanii nu pot face nimic, adica sa cred ca Romaniei i-a fost pur si simplu impus acest scut. Romania este totusi un stat mare, independent, suveran. Inteleg ca exista cateva obligatii in cadrul NATO pentru Romania, s-au luat anumite decizii de solidaritate, dar aceste decizii sunt luate, evident, tinand seama de suveranitatea statelor. De aceea, in cadrul luarii acestor decizii, noi contam in mare parte pe punerea la socoteala a deciziei partii ruse.

A considerat Rusia acceptul din partea Romaniei de a instala scutul drept un act neprietenesc fata de Moscova?

Nu sunt specialist in domeniul negocierilor, dar nu pot spune ca acest aspect anume reprezinta un act neprietenesc. Noi avem pretentii in mare parte nu numai in ce priveste amplasarea scutului, ci avem pretentii fata de modul in care se discuta in cadrul NATO preocuparile noastre cu privire la schema concreta a amplasarii scutului. Noi nu spunem ca apararea antiracheta nu are voie sa existe ca atare, insa, daca este vorba de subminarea unor elemente de baza ale securitatii Rusiei, vrem sa discutam aceasta problema in mod sincer, pe picior de egalitate si cu intelegere.
Dar aceasta nu e numai prerogativa ambasadorilor, ci a conducatorilor politici. Insa, intentionez sa atrag atentia asupra faptului ca aici, in Romania, conducerea politica a statului adopta numai deciziile proprii, fara constrangere din afara si care nu sunt impuse de cineva. Bineinteles, aceste decizii solicita si o anumita responsabilitate.

www_server_root = ‘http://worker.contentchannel.ro/player’; if(typeof flowplayer == ‘undefined’) { document.write(”); } var domain = document.domain; var domain_split = domain.split(‘.’); var cHannel_domain = domain_split[domain_split.length-2] + „.” + domain_split[domain_split.length-1]; document.write(unescape(„%3Cscript src=’http://worker.contentchannel.ro/player/singleplayer_max/cbd95f5b6d47f1553131eeada76b2875/”+ cHannel_domain +”‘ type=’text/javascript’%3E%3C/script%3E”));

Este Romania un teren interesant pentru capitalismul rusesc?

Ati fost vreodata la benzinarie cu masina? Este bineinteles un exemplu gratior, care contribuie la dezvoltarea pozitiva. Si nu numai la benzinarie, pentru ca investitii rusesti sunt si in sectorul siderurgic, investitii in domeniul producerii de tevi… Exista un anumit interes al unor mari firme rusesti sa-si desfasoare activitatea in domeniul energetic, al hidroenergiei, energiei nucleare, deci este vorba de domeniul unde firmele rusesti au anumite avantaje, dar si unde pot face concurenta altor firme importante recunoscute pe plan mondial.
De asemenea, potentialul afacerilor mici si mijlocii nu este exploatat suficient nici in Rusia, nici in Romania. In acest context putem vorbi de probleme de cooperare regionala.
In principiu cred ca si oamenii de afaceri romani ar putea sa se intereseze de piata rusa care, intr-un fel sau altul, este pierduta pentru ei in momentul de fata.
Desi schimbul comercial in epoca sovietica nu era de foarte mare amploare, toata lumea de atunci stia de mobila din Romania. Sunt si acum cateva magazine in care se vinde mobila din Romania, dar sunt foarte putine. In schimb, mobila italiana se poate gasi aproape peste tot. Insa mi se spune ca, de fapt, este mobila romaneasca vanduta de o firma italiana.
Prietenilor mei le trimit vin romanesc. Si va intreb, oare oamenii de afaceri nu stiu sa transporte mai multe vinuri de aici, din Romania, in Rusia? Dar cred ca in contextul actual e vorba de o anumita inertie, daca o pot numi asa. Pentru ca, ori de cate ori se incearca deschiderea pietei, apar probleme, inclusiv de caracter financiar, iar climatul nu este cel mai favorabil, cateodata. De aceea cred ca, treptat, trebuie sa lucram ca sa punem lucrurile in miscare.

Alte declaratii:

Dupa primele 100 de zile petrecute la Bucuresti, pot sa spun ca in fiecare zi am avut parte de emotii pozitive. Va spun sincer ca imi face o mare placere sa lucrez aici. Tara, oamenii, orasul, totul e mult mai frumos decat stereotipurile existente in Rusia. Toti copiii mei isi asteapta acum vizele, pregatindu-se sa vina aici. Si vor sa vina pentru ca le-am spus ca trebuie sa vada neaparat ce este aici. Nici eu nu am vazut foarte multe lucruri, dar astept sa vina copiii ca sa ne plimbam impreuna prin tara.