VIDEO AUDIO Alexandrina Hristov: Lumea m-a cunoscut datorita pieselor vechi, care nu sunt tocmai reprezentative pentru mine

Este cunoscuta de publicul roman ca „Fata care merge pe jos”. Este originara din Republica Moldova, canta la pian, are piese in romana, rusa si franceza, picteaza si scrie. Alexandrina Hristov a discutat online cu cititorii HotNews.ro despre realitatile muzicii din Moldova si despre albumul „Om de lut”, care va fi lansat joi, 9 aprilie.

UPDATE: Alexandrina Hristov s-a aflat in redactia HotNews.ro de la ora 15.00, nu 11.00, cum fusese anuntat initial.

• Intalnirea s-a incheiat

Intalnirea online a fost urmata de un interviu in Studioul HotNews.ro.

Asculta interviul

Descarca interviul in format MP3

Fragmente din interviu

• Te simti mai aproape de Rusia sau de Romania? Atata timp cat stau in Bucuresti, sunt mai aproape de Romania, bineinteles. Dar nu am ce sa-i fac, tara noastra e situata intre Rusia si Romania. Suntem o tara mica, un popor mic. Si oricum, avem influente si din partea Rusiei, si din partea Romaniei.
• Cand eram mica am facut scoala de muzica. Parintii sunt „de vina” ca si pictez, si cant. Oricum, ei m-au indrumat. Desi aveam toate astea de la nastere. Am avut marele noroc ca parintii m-au sustinut, atat tatal meu, cat si mama. Mama canta foarte frumos, tatal este pictor. Si cam asta e, m-am dezvoltat si eu pe langa parintii mei. Ce stiau ei mai bun mi-au transmis si mie.
• Influente. Fratele meu intotdeauna imi aducea muzica. Ceea ce asculta el, automat ascultam si eu. Am ascultat si in perioada copilariei, adolescentei mele, am ascultat si rock rusesc foarte mult, pop frantuzesc pe care-l aducea mama din Franta, pentru ca maica-mea era profesor de franceza la Facultatea de Stat din Chisinau si deseori pleca in Franta. […] La 15 ani am cunoscut-o pe Tori Amos, pe care mi-a adus-o frate-miu din America.
• Cum a ajuns sa cante in Romania. Am fost chemata aici, asa a fost sa fie. Dar nu inseamna ca aici se incheie drumul. […] Toata vina o poarta Paul Cuzuioc, care este regizor, un bun amic, care a facut un film pentru facultate, fiind student atunci, in 2006, la Viena […] A venit si mi-a propus: uite, daca vrei sa fii una dintre cele trei protagoniste din film. Ok, am zis. Dupa care am si cantat, s-au pus piese pe film. Si Paul Cuzuioc se cunoastea cu Paul Nanca, caruia i-a si transmis niste inregistrari de-ale mele. Si Paul Nanca m-a chemat la Bucuresti.
• Au urmat niste concerte la Cafe Deko, cu trupa Salamandra. Dupa care am inceput sa-mi caut totusi sunetele mele. Pentru ca era bun acel inceput, dar imi doream si altceva. Si acum am gasit, se pare. […] Pe album sunt nu doar piese orchestrare, cu sound-uri electro, sunt si piese cantate doar pian-voce, imbunatatite cu niste solo-uri de trombon sau de trompeta. Sunt si piese orchestrate, sunt si piese cantate simplu. In principiu, ma reprezinta si asta, si asta. In concerte oricum am foarte multe piese pe care le cant doar cu pianul.
• Am cantat o singura data in Moldova, intr-un club    unde era un cerc de prieteni […], un club foarte mic, in care incap maxim 30 de oameni.
• De ce Om de lut? E o piesa de pe album, versurile sunt ale Margaretei Sterian, pictorita romanca, care nu mai e in viata din pacate. Si aceste versuri sunt dedicate unei persoane care a tinut foarte mult la Margareta Sterian si ultimii ani din viata a fost langa ea. […] M-am regasit foarte mult in aceste sase versuri. […] Si mi s-a parut chiar frumoasa denumirea Om de lut. E… asa cum trebuie.
• Sunt si piese noi, si piese vechi. Nu am avut un album pana acum, asa ca nu puteam sa trec peste piesele vechi, care erau inregistrate, vorbesc de de piesele astea care au circulat pe net, care au fost inregistrate intr-o camera, pe o clapa midi de patru octave, fara pedala, cu un microfon lipit de scoci. Asta nu conteaza, dar asta este istoria. Si piesele astea au circulat pe net si lumea m-a cunoscut datorita pieselor astea, care nu sunt tocmai reprezentative pentru mine, pentru modul meu de a ma exprima, de a canta. […] Varianta asta eu sincer nu pot sa o ascult.
• Cel mai primitor oras: Timisoara. Trupa mea e din Timisoara, albumul s-a inregistrat in Timisoara. Imi place acest oras. […] E un oras extraordinar, cu oameni extraordinari si muzicieni foarte talentati.   

Alexandrina Hristov s-a nascut la Chisinau. A absolvit Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice. Activitatea sa se leaga de muzica, pictura si poezie, pe care le combina foarte reusit.

Printre primele sale aparitii se numara o serie de concerte la Cafe Deko din Bucuresti. Artista a mai cantat la Festivalul de Jazz de la Garana, Festivalul Om bolnav, la Pestera Bolei, la Festivalul International de Film Transilvania.

Desi este primul sau album, nu este vorba despre un debut. Alexandrina Hristov este cunoscuta publicului roman inca din 2006, cand Fundatia Phoenix si Dan Chisu i-au descoperit talentul deosebit. Acum doi ani concertele Alexandrinei au umplut seri la rand Cafe Deko, iar piesa Fata merge pe jos i-a asigurat recunoasterea. Alexandrina este apreciata si datorita rolului sau din filmul Trois femmes de Moldavie, in regia lui Paul Cuzuioc.

Om de lut a fost inregistrat in perioada iunie – decembrie 2007 (in Timisoara) si finalizat in mai 2008. Albumul contine 12 piese originale compuse de Alexandrina in perioada 2000-2007 si un remix de Dan Handrabur.

„Om de lut este copilul meu, un copil frumos si sanatos, gingas, mai mult bemol decat major, rafinat si expresiv. Inima omului de lut bate in ritmuri de jazz, soul, funk, electropop. Omul de lut va canta despre drum, zbor, cautari, vapoare si mare, avioane si ochi verzi, despre dor si insomnie, flori si nervi, Zorro si Fat-Frumos… iubire si cosmos, femei, ploaie si vant, despre Rege si Regina”, spune Alexandrina despre primul sau album.

Nota redactiei:Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.