VIDEO Cronica de film: "The Avengers"/ "Razbunatorii" – Dream Team

Ca orice superproductie care se respecta, „The Avengers” bifeaza tot ce s-a mai facut pana acum, dar duce stindardul mai departe. Cele 220 milioane dolari investite nu se duc pe copca. Sigur ca Marvel Studios si-a recuperat deja banii, desi filmul a intrat in Statele Unite in 4 mai. „The Avengers” se sprijina nu doar pe spectacol, dar si pe umor.

S-a folosit o aritmetica simpla, dupa o idee care le-a venit celor de la Marvel Studios prin 2005: „Daca punem la un loc, in acelasi film, mai multi supereroi/vedete – Iron Man, Thor, Hulk – oare incasarile nu ar s-ar inmulti? (E acelasi principiu de la baza lui „The Expendables”/”Eroi de sacrificiu” si a altor filme americane recente, dar aici punctul de plecare sunt benzile desenate „The Avengers” semnate de Stan Lee si aparute incepand cu 1963).

Dupa acest rationament a urmat intrebarea: Cum ar trebui sa arate un film cu supereroi luati din mai multe blockbustere diferite? Evident, acestia au nevoie de un antagonist pe masura. Si care sa fie miza? Cum care? Sa salveze a mia oara Pamantul.

Cine se mai gandeste la filmul din 1998 care se numea exact la fel, „The Avengers”, si in care Uma Thurman si Ralph Fiennes pe post de spioni britanici il impiedicau pe Sean Connery sa distruga lumea printr-o masina de schimbare a vremii? De fapt, cine se mai gandeste la serialul britanic omonim care facea furori in anii 60?

Azi lucrurile se schimba repede. Intre „The Avengers” din 1998, facut cu un buget de 60 milioane dolari, si cel de azi, in care s-au investit 220 milioane dolari, nu exista alta legatura in afara titlului. De fapt, diferenta nu e doar financiara, dar tine si de perspectiva.

Daca primul avea o anumita nostalgie fata de trecut si pare acum destul de inocent, celalalt traieste clipa la maximum pentru ca azi, mai mult ca oricand, nimic nu dureaza. (Peste cateva luni o alta superproductie va matura totul in cale, ca ultimul tip de iPhone.).

Al saselea film al celor de la Marvel Cinematic Universe e o intreprindere pe cat de mareata, pe atat de riscanta. Joss Whedon, care nu doar regizeaza, dar a scris si scenariul, a avut dificultati in a manevra atat de multe personaje principale. Filmul incepe greoi, si dureaza prea mult pana eroii sunt introdusi in poveste.

Pentru ca sunt prea multe, personajele principale nu reusesc sa capete consistenta, de aceea reactiile lor pot fi uneori supralicitate – de pilda, cand un personaj dispare fara sa fi apucat sa-i creasca carne, iar ceilalti sufera prea mult in urma lui.

Fireste, Thor, Iron Man sau Hulk vin cu CV-ul „de acasa”, nu au nevoie de o biografie schitata sau de un profil psihologic. Fiind niste „icon”-uri, aproape ca nu mai au viata personala (ca poetul ori soldatul!), dar tot era necesar ca punctele de jonctiune intre ele sa se creeze lin.

Intriga in sine e subtire – Loki (Tom Hiddleston), fratele lui Thor (Chris Hemsworth), ajunge pe Pamant printr-un portal deschis de Teseract (o piatra albastra care e o extraordinara sursa de energie). Loki fura Teseractul si pune la cale cucerirea Pamantului cu ajutorul unor extraterestri hidosi numiti Chitauri.

Cam asta e miza. Mai important de atat e, insa (sau ar trebui sa fie) relatia care se stabileste intre supereroii adunati de Nick Fury (Samuel L. Jackson), seful agentiei de spionaj S.H.I.E.L.D. . Miza va fi crearea unui sentiment de echipa intre aceste primadone (cam ca in „Drumul spre victorie”/”Victory”, de John Houston, in care Sylvester Stallone, Michael Caine, Pele, Bobby Moore si Ardilles faceau echipa impotriva nemtilor.).

Odata urnita masinaria si toti eroii pusi in oala, poti spune ca incepe si filmul, iar cand incep secventele propriu-zise de actiune rulam deja la viteza de croaziera pentru ca, asa cum am fost antrenati din superproductii, caimacul sa fie lasat pentru la urma.

Secventele de spectacol te fac sa uiti ca ai mestecat compulsiv popcorn asteptand actiunea, iar scurtele poante – desi foarte bune, ridica si ele nivelul de endorfina facandu-te sa speri ca, asa cum actiunea se precipita spre final, si umorul poate creste in intensitate.

Una peste alta, filmul face spectacol si isi atinge tinta, desi ar fi putut – cu mai multa grija pentru scenariu, sa fie mult mai mult de atat. Dar sa vari atatea sabii intr-o teaca e clar ca nu e un lucru usor.

Ideea unui film „dream team” cu supereroii Marvel Comics n-a fost rea. Un simplu exemplu: trailerul oficial urcat de Marvel UK pe youtube in februarie 2012 a fost vazut pana acum de aproape 28.900.000 de oameni.

Dar ca sa ajunga o franciza memorabila, „The Avengers” va trebui ori sa arunce discret in aer toate locurile comune pe care si el le-a exploatat in prima parte, ori sa le echilibreze cu un umor cum nicio alta superproductie n-a avut pana acum. Schema de joc ii permite.

„Razbunatorii”/”The Avengers” – de Joss Whedon, cu: Robert Downey, Jr., Chris Evans, Mark Ruffalo, Chris Hemsworth, Scarlett Johansson, Jeremy Renner, Tom Hiddleston, Clark Gregg, Cobie Smulders, Stellan Skarsgård, Samuel L. Jackson. Premiera romaneasca – 4 mai 2012