VIDEO FOTOGALERIE Sonisphere 2010, Ziua 1: Metal is a "beast that refuses to die"

Exista si in heavy metal slujbe religioase. S-a putut observa asta vineri, 25 iunie, la Romexpo, cand formatii ca Manowar si Volbeat au transformat prima zi a festivalului Sonisphere intr-un recviem generalizat in memoria lui Ronnie James Dio, celebrul solist al Black Sabbath. Si tot vineri a fost contrazisa convingerea socioloagei Deena Weinstein ca „heavy metal-ul nu este o muzica dansanta”.

Inceputa cu Orphaned Land (pentru unii o formatie „super misto” care a cantat rock combinat cu folk israelian, pentru altii „trupa aia care canta metal pentru buric” – din cauza stilului cu usoare influente arabe) si cu un Paradise Lost destul de rezervat si prea putin comunicativ (si cu sunetul instrumentelor acoperind vocea), ziua intai de Sonisphere a devenit cu adevarat interesanta atunci cand danezii de la Volbeat au urcat pe scena.

Caci reprezentatia celor de la Volbeat a adus o serie de momente-surpriza: Sad Man’s Tongue a fost dedicata lui Johnny Cash si lui Ronnie James Dio, inainte de Boa publicul a fost „intaratat”, pret de cateva secunde, cu un riff in stilul Cannibal Corpse, fanii fiind apoi indemnati sa isi ridice mainile si sa si le puna la cap (pentru a imita coarnele de diavol), a fost prezentata o piesa noua (A New Day) cu scuza „it could be much worse: I could be Bono and we could be U2”, precum si o preluare dupa celebrul I Only Want To Be With You al lui Dusty Springfield.

La final, vizibil incantati de primirea de care au avut parte, membrii trupei au impartit pene de chitara si bete de toba, nu inainte ca solistul sa exclame: „Romania, you’ve been beautiful! Romania, you’ve been excelent! Romania, you’ve been eminent! Romania, you’ve been heavy metal!”

Desi cap de afis al serii a fost Accept, desi trupa a cantat un heavy metal „corect”, presarat cu picanterii ca „son of a b**tch, kiss my a**”, desi pe muzica lor cativa fani au ajuns sa contrazica ideea ca „heavy metal-ul nu este o muzica dansanta” (remarca ii apartine socioloagei Deena Weinstein) printr-o combinatie de mosh pit si pogo la care a participat chiar si o persoana in varsta, adevaratii Regi ai Metalului au ramas tot cei de la Manowar.

Pentru o trupa care detine recordul pentru cel mai lung concert din istoria metalului (in 2008, in Bulgaria, formatia a sustinut un concert de 5 ore), o reprezentatie de doar o ora, ca penultim act al serii, poate constitui o mare dezamagire. Fanilor insa nu le-a pasat si, la primele acorduri ale piesei eponim, cativa si-au turnat berea in cap de fericire, altii s-au lasat la bustul gol in ciuda picaturilor de ploaie, iar un steag romanesc purtand numele Manowar pe el a devenit vizibil pe gard.

La finalul lui Call To Arms, sunetul parea sa fi cazut pret de cateva secunde, trezind amintiri neplacute, caci anul trecut, la B’estfest, generatorul le „clacase” in doua randuri.

Spectacolul a continuat insa in forta, iar mesajul „other bands play, Manowar kill” s-a auzit puternic (ca intotdeauna) pe Kings Of Metal.

„If you are gonna get wet, we are gonna get wet!”, i-a asigurat solistul Eric Adams pe cei prezenti si a initiat o serie de vocalize la care au participat si fanii. „It is really, really good to be back here in Romania! And I can promise you one thing that I usually wait until the end of the night to say, but I will say this: We will return!”

„And the reason Manowar will return is because you, true Manowar fans, are the loudest, f***ing craziest, f***ing heaviest fans in the f***ing world!”, a adaugat solistul, spre incantarea celor prezenti.

A venit apoi momentul celebrelor discursuri ale basistului Joey DiMaio, cu aluzii la asemanarea dintre denumirile capitalelor Romaniei si Ungariei („Hello Bucharest! I didn’t say Budapest, did I? I said Bucharest!”), precum si cu atacuri „spumoase” insotite de momente de… caritate („These f***ers at the Sonisphere Festival wouldn’t let us sell our tribute to Ronnie James Dio, so I’m gonna give it away. It’s a couple of CD’s, tribute to Ronnie James Dio”, a adaugat DeMaio, aruncand cadouri catre fani).

Si, exact ca anul trecut, a continuat in limba romana: „Buna seara! Suntem din nou pe pamant romanesc si suntem foarte mandri sa ne aflam aici […] Cati dintre voi sunt aici pentru Manowar? Nu va aud! Cati Sunt dintre voi sunt aici pentru Manowar?”

„Din nefericire, cu putin timp in urma s-a stins flacara unei legende a muzicii. Suntem mandri ca am putut sa fim prietenii lui Ronnie James Dio!” si seara a continuat cu o piesa dedicata lui Ronnie (Heaven And Hell).

Finalul, atat de previzibil si totusi incantator ca intotdeauna, l-a adus pe basistul DeMaio in postura de a-si rupe coardele de la chitara, oferindu-le publicului, in timp ce solistul Eric Adams a repetat ceea ce fanii voiau sa auda: „We will return!”

Si desi exista voci care numesc heavy metal-ul „a simple-minded noise” sau „a living contradiction to the theory of evolution”, vineri seara, Romexpo a confirmat mai degraba ideea mentionata de profesoara de sociologie Deena Weinstein, experta in heavy metal: Metal is a „beast that refuses to die”.

Setlist Paradise Lost