VIDEO INTERVIU „Am luptat cu cea mai puternică armată a Rusiei”. Mărturia a doi români care au luptat contra trupelor ruse în Transnistria

„Am văzut cu ochii noştri de ce sunt în stare ruşii. Acolo unde ajung rămâne praf în urmă”, spune Sergiu Tătaru, veteran al războiului din Transnistria, din anul 1992. La 34 de ani de la ultima confruntare între moldoveni şi ruşi, HotNews a vorbit cu doi dintre combatanţii, ambii cu cetățenie română, care au luptat împotriva trupelor ruse.

În 1992, la scurt timp după destrămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova s-a confruntat cu un conflict armat în regiunea Transnistria. Liderii separatiști de acolo, sprijiniți de Rusia și de Armata a 14-a, staționată în zonă, s-au ridicat împotriva autorităților de la Chișinău.

România a condamnat atunci separatismul transnistrean şi implicarea Rusiei şi a sprijinit autorităţile moldoveneşti în luptă. De asemenea, mai mulți voluntari români au mers pe front de partea forțelor de la Chişinău. Luptele s-au purtat în mai multe localități de pe malul Nistrului şi s-au încheiat în vara anului 1992 printr-un armistițiu, însă trupele ruse au rămas până astăzi în Transnistria.

Cine sunt cei doi români

Pe 2 martie 1992, Vasile Lupu era ofițer de urmărire penală în cadrul Inspectoratului de Poliție Ungheni. Alături de alți polițiști din oraș, a fost trimis să participe la apărarea orașului Tighina.

Sergiu Tătaru se afla în Rusia, la muncă, atunci când a început războiul. Întors acasă, s-a înrolat într-un batalion de carabinieri format la Ungheni și a ajuns rapid pe linia frontului, la Coșnița, una dintre localitățile în care s-au dat lupte grele în acel conflict. Astăzi, cei doi cred că soluţia pentru a rezista ameninţării ruseşti este unirea României cu Republica Moldova.

„Rusul socoteşte că acolo unde a călcat e pământul lui”

HotNews: Aţi fost combatanţi în ultimul război româno-rus, în 1992, în Transnistria. Ce mesaje răspândea Rusia înainte de confruntare?
Sergiu Tătaru: Se specula un singur lucru: că România va acapara Republica Moldova şi că vor fi persecutaţi toţi străinii de aici. Asta era spaima băgată în populaţie, iar mesajele erau adresate în special bulgarilor sau ruşilor. Sigur că, jucându-se cu aceste sentimente, Rusia a trezit un soi de repulsie faţă de România, de români, dar şi faţă de populaţia din stânga Prutului.

Mulţi oameni au crezut în această propagandă. Şi asta pentru că noi am învățat la școală o altă istorie, care spunea că românii sunt duşmanii noştri, cei care ne-au cotropit, împreună cu Germania nazistă. Nimeni, niciodată nu ne-a spus că românii sunt fraţii noştri, că mama şi tata se află peste Prut. Ştiţi, istoria Moldovei e o cărţulie subţire, care cuprinde răscoala de Tatarbunar (revoltă de inspiraţie bolşevică în localitatea Tatarbunar, aflată acum pe teritoriul Ucrainei, care cerea unificarea cu unificarea cu RSS Ucraineană şi sfârşitul „ocupaţiei româneşti în Basarabia”, n.r.), povestea lui Pavel Tcacenco (lider rus al mişcării comuniste din anii 1920 în România, n.r.), despre revoluţionari şi despre cum a fost exportată revoluţia de la Moscova în Moldova.

Vasile Lupu: Unii moldoveni, basarabeni de-a noștri, până în ziua de astăzi, încă nu au înțeles cine este rusul și continuă să aibă nostalgia aceasta după Uniunea Sovietică. Noi, cei care am trecut prin calvarul ăsta, putem să spunem cine este și ce poate face rusul. Vă spun, dacă el ajunge pe un teritoriu, el socoteşte că acolo unde a călcat e pământul lui.

– Aţi luptat la Tighina împotriva combatanţilor susţinuţi de Rusia…
Vasile Lupu: Eram, practic, la un kilometru distanță unii de alții. De acolo trăgeau în noi încontinuu. Toţi erau veniți de aiurea din Rusia – putem spune asta pentru că am avut ocazia ca să-i prindem pe unii din ei. Mai încurcau pozițiile de luptă și, în loc să nimerească la ei, ajungeau la noi. Și ne spuneau că au venit să lupte împotriva românilor. Vă daţi seama, din fundul Rusiei, eu țin minte, din Tula, Riazan, Rostov pe Don.

„Vom lua micul dejun la Tiraspol, prânzul la Chişinău şi cina la Bucureşti”

– Rusia spunea că acționează în apărarea populației rusofone din Transnistria, era explicația oficială. Vi se pare că este o retorică similară cu ceea ce găsim astăzi în Ucraina?
Vasile Lupu: Este acelaşi pretext neîntemeiat pentru a îndreptăți acele ambiții de cotropire. Ei sunt învățați să cotropiască un teritoriu, să pască caii cât au acolo iarbă de păscut, apoi să meargă mai departe. Asta e specific acestei naţiuni, pe care eu nu am iubit-o niciodată.

Sergiu Tătaru: Eu aș vrea că fiecare român să înțeleagă că noi vorbim, ca martori, despre scopul şi despre planul ruşilor. Am văzut cu ochii noştri de ce sunt în stare. Am luptat într-un război în care au murit 300 și ceva de băieți. A fost un război de eliberare națională, în care noi am apărat cele mai sfinte lucruri: limba, tricolorul şi pământul strămoşesc, care ne aparţin de drept. Am luptat cu cea mai puternică armată a Rusiei. Armata a 14-a era socotită atunci cea mai puternică. Iar ea se află până la ziua de azi pe teritoriul Republicii Moldova. Pe teritoriul românesc.

Cine credeţi că se afla la Tiraspol atunci, la conducerea acestei bande? Generalul Aleksandr Lebed, venit din Rusia, după ce a luptat în Irak şi Afganistan. Fusese dislocat la noi pentru că ruşii credeau că ne va speria. El spunea: „Vom lua micul dejun la Tiraspol, prânzul la Chişinău şi cina la Bucureşti”. Comandantul nostru de la Tighina i-a replicat atunci: înainte de a ajunge la Chişinău, Bucureşti, tu trebuie să treci mai întâi de noi.

Acești oameni se află încă pământul nostru până în ziua de astăzi. Pe noi ne doare, fiindcă au murit atunci foarte mulți băieți pe care astăzi îi pomenim. Comisariatul de poliţie Dubăsari a fost luat prizonier, iar cei 30 băieţii pe care i-au găist acolo au fost încarceraţi într-o odaie mică de 2x3m, la Tiraspol. O cuşcă. Acolo a stat şi eroul nostru național Ilie Ilaşcu. Au rezistat, n-au trădat, n-au cedat. Erau în aşa fel maltrataţi că nici nu vă puteţi închipui. Îi îmbrăcau în veste antiglonţ, îi puneau la perete şi împuşcau în ei cu gloanţe adevărate. Ăsta e rusul, cotropitorul, acolo unde ajunge, rămâne praf în urmă. Priviţi la ce fac în Ucraina! Au stârpit sate, oraşe întregi, au nimicit tot. Sunt nişte barbari. Dacă atunci nu era România, vă spun clar, dumneavoastră n-aţi fi vorbit azi cu noi.

„Dacă iau Ucraina, n-o să-i coste nimic să meargă mai departe”

– Ce le răspundeți celor care spun că Rusia își apără interesele în Ucraina?
Sergiu Tătaru: Rusia nu își apără interesele. Rusia vrea să-şi restabilească imperiul de altădată. Deci să domine toate teritoriile care anterior au fost cotropite de ea. Basarabia, părțile din România, din Bulgaria, țările baltice, toate sunt păscute de același pericol de a reveni forţat în imperiul acesta. Aşa cum au fost luate forţat și în cadrul Uniunii Sovietice.

– De ce este menţinută Transnistria în sărăcie?
Sergiu Tătaru: Eu intuiesc că se menține acest teritoriu în sărăcie deoarece Rusiei, la acest moment, nu-i ajung forțele pentru a-l întreţine. Toate forțele sunt îndreptate spre susținerea frontului din Ucraina. Pe de altă parte, Rusia spune mereu că va interveni în Transnistria. Ei încă mizează că vor putea să rupă frontul din Ucraina, să ajungă până la Odesa şi apoi să mai deschidă un front, în Transnistria. De aceea intuiesc eu că mizează Rusia pe acest teritoriu și nu cedează.

Vasile Lupu: Eu cred că și-au pus acest plan din timp, până la invazia din Ucraina, din urmă cu patru ani urmă. Putin s-a gândit că în trei zile va lua Kievul. Apoi, cu ajutorul armatei din Transnistria, să ia şi regiunea Odesa. Totul pentru a închide complet ieşirea la Marea Neagră. Aşadar, dacă Ucraina nu rezista, eram și noi de mult ocupați. Și nu se știe soarta României mai departe care era.

Ei au spus că Operaţiunea Militară Specială e legată de denazificare. Susțineau că populația rusă este umilită în Ucraina, că nu i se permite să vorbească rusa, că e prigonită. Numai că funcţionari din administraţia rusă spun că ar fi vorba şi de Moldova, şi de ţările baltice, şi de Polonia şi aşa mai departe. Aşa că noi ne punem atunci o întrebare: toate teritoriile astea la care ei jinduiesc sunt nazificate şi au nevoie să fie denazificate de ei? Toate au aceeaşi ură faţă de poporul rus? Toate prigonesc etnia rusă?

– E temerea dumneavoastră că, dacă Ucraina nu va mai putea rezista războiului…
Sergiu Tătaru: Următori suntem noi, cu dumneavoastră împreună. Toată România. Cu certitudine vă spun, nu în glumă. Aş vrea să înţeleagă toată lumea că nu e de glumit cu rusul. Iar unica ieșire din această situaţie este ne reîntregim forţele, să reîntregim ţara românească. Să fim o ţară puternică şi mare, România mare.

Să fim pregătiți, să avem o armată puternică pentru a riposta în faţa inamicului. Pentru că rusul va ajunge şi va trece de Bucureşti. Pofta vine mâncând. Dacă ei iau Ucraina, n-o să-i coste nimic să meargă mai departe.

Şi, cu părere de rău, constatăm că sunt o mulţime de trădători şi la Bucureşti, care ne spun că se poate trăi bine cu ruşii. Iar asta ne sperie foarte tare.