VIDEO INTERVIU Fascinanta aventura a unei romance în Coreea de Sud/ Cum e viața în ”orașul care nu doarme niciodată”

Pe repede înainte. Așa se desfășoară viața la Seul, orașul care nu doame niciodată. Este un loc ”înnebunitor”, cu trafic intens, oameni care muncesc foarte mult și magazine care sunt deschise permanent. Pe străzi izolate, ascunse de zbuciumul orașului, se regăsesc puținele restaurante unde se consumă carne de câine. Vin aici persoanele în vârstă, dornice să păstreze o tradiție veche. În urmă cu aproape cinci ani, ajungea la Seul, cu o bursa de studii, tănăra Silvia Pencu. A lucrat la doua televiziuni din Seul și a făcut mult voluntariat. Ea a povestit, într-un interviu pentru HotNews, cât de fascinantă este această lume și cum regăsește România, de fiecare data când se întoarce acasă.

În Coreea, sunt indicatoare care te avertizează să nu folosești telefonul mobil. România vine tare din urmă

Silvia Pencu se întoarce periodic în țară și crede că românii sunt de la an la an, tot mai schimbați. ”Oamenii au devenit mai atenți la imaginea lor și sunt mult mai conectați la tot ce ține de social-media. În metrou, nu mai văd oameni care să vorbească între ei sau să citeacă mai mult, așa cum îi vedeam în anii trecuți. În Coreea, nu există persoană care să nu fie cu telefonul în mână, indiferent unde se află. Au apărut inclusiv semne pe stradă, să nu te uiți pe telefonul mobil atunci când traversezi.

Coreenii stau la coadă pentru a se urca într-un mijloc de transport. Când nu se respectă ordinea, ai ajuns în Europa

Silvia Pencu s-a referit la anumite diferențe pe care le resimte de fiecare data când se reîntoarce în Europa, pentru a ajunge acasă. ”În Correa de Sud, nevoia ta, ca individ trece pe plan secund, mai ales atunci când esti într-un spațiu public. Nu poți vorbi tare în metrou, pentru că ți se pune eticheta de ”nepoliticos”, iar oamenii te judecă. Acolo se stă la rând, în șir indian pentru a urca în orice mijloc de transport. Când ajung în Turcia sau Italia, de exemplu, lucrurile se schimbă complet: nimeni nu mai stă la rând și nu mai este nicio ordine, toată lumea vrea să meargă repede și fiecare se urcă cum apucă. Nu doar românii vorbesc tare și nu stau la rând, sunt mulți străini care fac asta. Uneori, îi recunosc pe români după felul în care gesticulează sau cum sunt îmbrăcați. Nu spun asta într-un sens derogaroriu, doar recunosc anumite tipologii pe care le-am mai văzut acasă, când sunt în România”.

În Coreea, să fii diferit este un pic riscant. Totul se petrece cu o rapiditate șocantă

Silvia Pencu recunoaște că adaptarea la stilul de viață corean nu a fost simplă. ”Trebuie să fii oarecum parte din comunitate, pentru că acolo este foarte înrădăcinată ideea de colectivitate. La început, când am ajuns în Coreea, mi-a fost greu să ies afară din casă, singură: nu știam foarte bine coreeană și îmi era teamă să nu mă pierd ori să nu pot să spun ce vreau. Coreenii nu prea vorbesc limba engleză. M-a șocat rapiditatea cu care se petrece totul. De la mijloacele de transport, unde lucrurile sunt foarte bine organizate până la modul lor de viață, derulat ”pe repede înainte”.

De exemplu, dacă te dai jos dintr-un taxi și ai mai multe bagaje cu care te descurci mai greu, în mod sigur șoferul o să se enerveze, pentru că acolo totul merge repede și oamenii nu au răbdare. Inconștient, am început să o dezvolt și eu, din păcate…Totuși, privind partea bună a lucrurilor, coreenii construiesc foarte multe clădiri într-un timp record. Indiferent de oră, magazinele sunt deschise 24 de ore și asta pentru că sud-coreenii muncest foarte mult. Sunt mulți oameni care termină lucru la două dimineața, apoi se mai duc și să bea ceva împreună cu prietenii. Seul este un oraș care se schimbă foarte repede, mi se întâmplă să cumpăr ceva de la un magazin și să revin peste un timp, dar să nu îl mai găsesc. Între timp, în locul lui a apărut altceva”.

Coreea de Nord nu este o amenințare reală

Românca Silvia Pencu a povestit cât de teamă i-a fost atunci când erau amenințați cu atacuri din partea Coreei de Nord. ”Când am ajuns la Seul, mă așteptam să fie o atmosferă tensionată, de frică. Cel mai tensionat momet a fost în 2015, când am fost amenințați că vom fi atacați. Eram foarte panicată, dar toată lumea mi-a spus atunci: Stai liniștită, asta ni se întâmplă de zeci de ani, chiar nu se va întâmpla nimic!

Când este vorba despre Coreea de Nord, este o diferență între generații. Pe de o parte sunt cei care au rude foarte apropiate care trăiesc în Coreea de Nord. Aceștia sunt mult mai afectați pentru că au pierdut ceva semnificativ în urma acestei dezbinări și își doresc unirea celor două Corei. Pe de altă parte sunt cei mai tineri, care nu sunt de acord cu aceasta idee de unificare, pentru că au argumentul financiar și se gândesc în special la o dezechilibrare economică și la o eventuală scădere a nivelului de trai în Coreea de Sud. Deseori se fac comparații cu situația celor două Germanii, însă cei mai mulți tineri sud-coreeni susțin că o unire ar putea fi devastatoare pentru ei.

Gastronomia sud-coreeană, aromată și cu puțină carne: jeleu din ghide, ciulini și viermi de mătase

”Coreeni folosesc foarte multe plante în mâncare: fie fermentate, marinate sau trase un pic la tigaie. Sunt plante pe care noi, de obicei, nu le mâncăm. De exemplu, ei mânăncă jeleul din ghinde (noi, românii nu mâncăm deloc așa ceva). O altă plantă pe care o folosesc este armurariu –este acel ciulin cu floare mov, care la noi crește pe câmp.

Coreeni au mâncat cane de câine, în special generațiile care au luptat în războiul dintre cele două Corei. Încă mai sunt restaurante în care se mănâncă și astazi carnea de câine . Este oarecum un tabu, nu sunt restaurante pe care să le vezi la orice colț de stradă. Tinerii cred, însă, că acest lucru nu ar trebui să fie legal și există foarte multe proteste față de aceste obiceiuri. În general, bătrânii sunt cei care mănâncă și se așteapta ca, în curând, acest obicei să dispară complet”, a mai povestit Silvia Pencu.