VIDEO INTERVIU Olympus Mons, o notă discordantă pe o scenă infestată de metalcore/ ”În ciuda stilului muzical, mesajul nostru este aproape unul de încurajare”

Underground-ul românesc are un nou suflu, odată cu apariția tinerei trupe Olympus Mons. Creația lor amintește de perioada de aur a doom-gothicului sfârșitului anilor ’90 și începutul primei decade a secolului XXI. Muzică lor face notă discordantă cu o scenă românească de metal ”infestată” de metalcore. Prima apariție în public a avut loc pe 28 februarie, evenimentul fiind unul extrem de reușit, reacția spectatorilor prezenți fiind una pe măsură. Plăcut surprins de calitatea versurilor, cât și de partea instrumentală, am decis să stau de vorba cu mebrii trupei. Amabili, aceștia au răspuns întrebărilor.

Salut, pentru început aș vrea să știu ce v-a determinat să începeți acest proiect atât de atipic, având în vedere trendul pe care se află underground-ul românesc în ultimii ani?

Alex (bas) Salut și mulțumim mult pentru oportunitate. Trupa Olympus Mons a fost creată la inițiativa mea și a lui Cristi Lincu (chitară).

Amândoi ne-am dorit de foarte mult timp, având în vedere background-ul nostru muzical, să punem pe picioare o trupa de doom metal așa cum ne plăceau nouă acele trupe de prin ’90-2000. Într-adevăr, până să ne fi cunoscut, niciunul dintre noi doi nu ar mai fi sperat să existe o astfel de posibilitate. Însă odată ce ne-am cunoscut și am devenit prieteni alegerea de a pune pe picioare o astfel de trupa a fost una firească. Pe lângă acest lucru am avut foarte mare noroc să găsim prieteni alături de care să demarăm acest proiect. Primul care ni s-a alăturat a fost Cristi Filipescu (tobe). Un talent incredibil și un om de notă 10 care simte muzică la fel că și noi ceilalți. Apoi ni s-au alăturat Antonia (clape), o persoană cu studii muzicale, aș putea spune alese, și care aduce un mare plus valoare sound-ului nostru. Victor (voce) este cel mai vechi și bun prieten al meu. Venea la repetiții de când am început să scriem primele piese (la finalul lui 2018). Printr-o coincidență la una dintre aceste repetiții a luat microfonul în mâna și, odată ce a început să cânte, a fost clar că este omul potrivit pentru grupul nostru. Uimitor a fost faptul că deși Victor împarte aceleași gusturi muzicale cu noi și deși noi doi suntem foarte apropiați, nu am știut niciodată că are talentul asta ascuns. Odată ce Victor „și-a dat aramă pe față” ca să zic așa, trupa Olympus Mons a căpătat formă.

Ce background muzical aveți și cine sunt membrii OM în viața de zi cu zi?

Alex (bas) Eu am învățat să cânt singur. Nu am studii muzicale. Însă cred că prin al doilea an de liceu am am intrat în trupa Aron, din Tulcea, unde cu ajutorul unora dintre cei mai buni prieteni de la acea vreme am căpătat microbul cântatului live. Și mai ales am învățat “puterea basului“ că să-i zic așa, de la acei oameni. Au urmat ceva ani în care a fost un du-te vino cu această trupa până când majoritatea dintre noi a ajuns în București unde am reușit să intrăm un pic în mainstream. Ulterior, am pierdut unul dintre membrii trupei. Acest lucru ne-a afectat destul de mult și totodată am fost nevoit să părăsesc România. După aceea, am lăsat muzica și am intrat în câmpul muncii. Însă una dintre dorințele arzătoare ale mele timp de mulți ani a fost să cănt din nou. Timpul nu mi-a permis să fac asta decât prin 2016-2017, dacă nu mă înșel, când am dat proba pentru a cânta cu trupa Salmastra. M-au primit, și de atunci sunt și basistul lor. Acum 2 ani l-am cunoscut pe Cristi Lincu (chitară) și am fost foarte surpins să descopăr încă un om care ascultă și își dorește să cânte doom metal. Și nu numai. Având în vedere că am devenit și prieteni foarte buni și că ne completăm compozițional i-am propus să punem bazele trupei Olympus Mons. După aceea ne-am apucat să căutăm și restul oamenilor și se pare că am reușit.

Cristi (chitară) Eu sunt un self-taught guitarist din 2002. Prin 2011 am început să studiez compoziție clasică on my own. În 2012 am început un one-man project de black-doom metal, Avant Soliloque, (muzică în care am încorporat și elemente orchestrale), lansat independent pe Bandcamp. În 2015 și 2017 am obținut locul I pe România la competiția internațională de compoziție clasică Ravel (m-am oprit în semifinale cum ar veni). Cam în aceeași perioada, inspirat de muzică lui Jeremy Soule din RPG-ul Skyrim, am colaborat cu game developeri, am compus orchestral soundtracks pentru jocuri independente care însă au fost shut down din lipsă de fonduri și de personal.

Cristi (tobe) Am început să cânt la tobe când aveam 14 spre 15 ani. Până atunci am încercat să cant cu vocea tot ceva doom-death metal. Totul s-a concretizat undeva în 2008 când am început să cant old school death metal cu o trupă din Târgoviște, ca tobar. În 2012 am plecat din formația Progeria și am încercat un proiect puțin altfel față de ce cântam, aș zice un fel de death old school și doom, până în anul 2013. Proiectul a durat puțin din cauza că nu mai aveam chitarist și era foarte greu să găsim încă un membru pentru formația Nefast în perioada respectivă. Apoi am mai avut câteva apariții live cu Chrom Dioxid, o formație de hard rock, tot din Târgoviște. Cea mai mare experiență pe care am reușit să o capăt este însă din ultima perioada. De vreo 5 ani încoace sunt tehnic de formație sau de trupa. Lucrul asta mă ajută foarte mult in tot ce fac eu că instrumentist.

Antonia (clape) Am studiat flautul de la 7 ani și pianul de pe la 10 ani. Am absolvit Conservatorul din Milano și mi-am luat dimploma la Colegiul Muzical Berklee unde, în mod surprinzător, am obținut și o bursă. Zic suprinzător, pentru că la acea vreme nu știam foarte bine cum să improvizez, iar testul l-am dat pe muzică jazz. Așa că ulterior am învățat muzică clasică la Berklee. Profesorul meu de flaut de acolo a insistat să mă facă să înțeleg că “muzica nu se învață, se simte”. Așa că am trecut prin toate stilurile imaginabile, de la percuție afro-cubaneză până la terapie muzicală. Am practicat terapia muzicală ulterior. Apoi a urmat o pauză de vreo 15 ani până când Alex m-a cooptat pentru Olympus Mons. Pot spune că am descoperit doom metal-ul alături de ei și am început din nou să vreau să “simt” muzică, așa cum îmi spunea și profesorul meu.

Victor (voce) În cazul meu situația e puțin ciudată. Eu și Alex suntem cei mai buni prieteni cred că de peste 20 de ani. Suntem foarte apropiați și îți dai seama că muzica, in special muzica metal ne-a unit și mai mult. În toți acești 20 de ani de când suntem prieteni nu mi-a trecut prin cap niciodată să cântăm împreună. Asta și din cauza că nu am cântat, până la Olympus Mons, cu absolut nicio trupa și nu credeam vreodată că voi fi solist. Evident am visat la asta, dar nu am crezut că am skill-ul necesar. Apoi băieții au compus primele două piese și le repetau. Mergeam cu ei la repetiție pentru că ce făceau ei acolo îmi plăcea foarte mult. Compuneau doom dar aveau și elemente din stilul hard, thrash, chiar și black. Am fost încurajat să iau microfonul și efectiv am dat tot ce am avut mai bun din mine. Am fost uimiti cu toții….nu ne așteptam. Primul growl ieșit corect a conturat într-o proporție mare sound-ul nostru din ziua de azi.

Alex (bas) Cu privire la viața noastră de zi cu zi…Aici nu e mare lucru de spus! Sunte o mâna de oameni care merg la serviciu, au problemele și bucuriile lor, se susțin unii pe alții și care încearcă să facă un lucru bun. Cred că vorbesc in numele nostru al tuturora când zic acest lucru. Fiecare dintre noi duce o viață normală dacă vrei, cu specificația că ne place destul de mult că ocazional să mai petrecem. În felul ăla cel mai frumos: la un pahar între noi cei din trupă și cu cei apropiați nouă!

Care este mesajul pe care doriți să-l transmiteți prin versuri?

Victor (voce) Olympus Mons cânta despre multe lucruri. Însă aș putea spune că ne gândim destul de mult la condiția umană și la frământările fiecăruia. În ciuda stilului muzical, dacă vrei, mesajul nostru este aproape unul de încurajare.

Astăzi este dificil să pui o eticheta de stil unei trupe de metal, dar totuși cărui gen simțiți că aparțineți?

Cristi (tobe) Dificil de spus! În principiu, cântăm doom metal. Dar avem în melodii multe influențe, de la trash, black, până la hard core. Nu cred că ceea ce facem poate fi definit că un stil anume. Însă pot spune că tot ceea ce compunem iese efectiv din stări trăite de fiecare dintre noi pe care încercăm să le expunem într-o paletă de sunete. Încercăm să fim sinceri cu ceea ce simțim, fără frică, pentru a putea mai apoi să „desenăm” muzical aceste lucruri. Pentru că până la urmă dorim să fim sinceri cu cei care ne fac onoarea să ne asculte și să ne aprecieze muzica.

Ce trupe v-au influențat de-a lungul timpului?

Cristi (chitară) Aici lista poate fi foarte lungă. Dar voi încerca să fac o enumerare: Samael, Theatre of Tragedy, Satyricon, Tiamat, Rage Against the Machine, Soundgarden, Metallica, Nirvana, Pantera, Sepultura, Slayer, Machine Head, Type O Negative, Shape of Despair, Colosseum, Ataraxie, Officium Triste, Evoken, Draconian, Longing for Dawn, Swallow the Sun, Anathema, My Dying Bride, Saturnus, Vin de Mia Trix, Revelations of Rain, Metallica, Dimmu Borgir , Anathema, Slayer, Obituary și multe altele.

Cum a fost contactul cu publicul, la prima voastră apariție live?

Antonia (clape) A fost o experiență de neuitat! Primul nostru concert a fost la Berăria H în București, la Rock de Dat cu Capul #3. Publicul a fost incredibil de receptiv, deși stilul abordat de noi poate fi considerat uneori agresiv. Însă felul în care cânta Victor are o căldură aparte chiar și în agresivitate! Putem spune că acele 40 de minute de show au trecut incredibil de repede iar despre emoții nici nu pot vorbi. Am fost copleșiți de o astfel de primire și de faptul că publicul a apreciat mult ceea ce am făcut noi acolo.

Cristi (tobe) Așa e, doar că evident am avut și o serie de peripeții. Că na, așa e la primul concert! Spre exemplul cureaua de chitară a lui Cristi a cedat. Alex a trebuit să-i dea un element din cureaua sa. Iar cei doi, tot concertul au trebuit să fie foarte atenți să nu le cadă chitarele din brațe. Deși acum e amuzant, la momentul respectiv a fost destul de multă presiune pe ei. Iar eu am auzit începutul concertului, până să am toate elementele tobei montate. Iarăși, acum e amuzant, însă pe moment a fost ceva presiune. Se pare însă că am scos-o la capăt foarte bine, pentru că acum ne permitem să radem despre asta și toți membri trupei s-au conformat onorabil situației neprevăzute.

Unde și când se preconizează următorul concert?

Victor (voce) Pe data de 7 martie cântăm alături de un line-up minunat la Psychosounds Metal Ladies Night VI în club Fabrica din București. Iar pe data de 1 mai cântăm la club Quantic, tot în București, în cadrul 1914 // Olympus Mons // Kroppen . Ambele aceste event-uri ne fac onoare, având în vedere că avem ocazia să împărțim scena cu trupe puternice din sfera metal, atât din România cât și din străinătate.

Cum va vedeți dezvoltarea în următoarea perioadă?

Cristi (chitară) Cu siguranță avem foarte multă treaba! Pe scurt, pregătim un album care sperăm că va fi lansat la finalul acestui an. Suntem în continuare în proces de a compune piese noi pentru a ne îmbogăți repertoriul și totodată muncim mult pentru a onora cât de multe apariții live. Dezvoltarea noastră ca trupa este dictată exclusiv de sinceritate. Deci, pe viitor, sperăm să devenim un simbol al acestui lucru. Cu bune și cu rele, că până la urmă asta înseamnă să fii OM. Trupa noastră, Olympus Mons, capătă încet încet o identitate proprie. Cu ajutorul tuturor celor la care ajungem cumva, Olympus Mons crește. Iar o astfel de dezvoltare este mai mult decât ne-am fi putut dori vreodată.

Cum vede OM actuala scenă de metal românească?

Antonia (clape) Nouă ni se pare minunat că scena metal din România este atât de puternică! De exemplu, la multe festivaluri de gen poți vedea în public de la copii la oameni care au atins cel puțin a doua tinerețe. Iar acest lucru este important în România. Comunitatea metal de la noi are rădăcini adânci, credem noi, și susține o scenă din ce in ce mai diversă a acestui gen de muzică. Apar trupe noi, muzică devine mai bună și publicul mai numeros. Acest lucru este poate cel mai important.

Ce înseamnă Olympus Mons, și cine a venit cu ideea acestei titulaturi?

Alex (bas) Olympus Mons este denumirea celui mai înalt vulcan/munte din sistemul nostru solar. Se află pe Marte și este cu adevărat o piatră solitară în universul apropiat nouă. Numele a fost prima dată rostit de către unul dintre prietenii noștri, Lucian. Mi-a plăcut foarte mult, mai ales având în vedere că primele litere ale celor două cuvinte formează OM. Ceea ce a devenit și logo-ul nostru și totodată încheagă identitatea și mesajul trupei. Pe scurt, cred că aș putea spune că noi cântăm foarte mult despre conștientizarea umană cu privire la propria existența, singurătate, chiar dacă există o mulțime în jurul tău și totodată felul în care simțim trăirile de zi cu zi.

Aveți ceva de transmis fanilor?

Alex (bas) În primul rând am vrea să le mulțumim tuturor pentru neasteptatele reacții. Pentru o trupa la început de drum este minunat să vadă că ceea ce face chiar ajunge la oameni. Am vrea să specificam că în spatele unui astfel de proiect este, pe lângă compoziție, și multă muncă. Spre exemplu tot ceea ce înseamnă logo, art work, vizual, este creat de Theodora Ghenea. Cele două videoclipuri ale noastre pentru piesele Heavens Below și Darkness takes Over au fost create de de George Mielus, inițiatorul proiectului Născut în Underground și Theo. Romanița Oprea este persoana care se ocupă de PR-ul nostru și pe lângă acești oameni primim ajutor și susținere din partea multor preteni și iubitori ai acestui stil muzical. Ceea ce am dori să subliniem este că în spatele unei trupe promițătoare este de multe ori o echipa pasionată. Și pe lângă a le mulțumi fanilor noștri și viitorilor noștri fani, trebuie să le mulțumim și acestor oameni.

YouTube Channel ; Facebook; Facebook Fan Group;