​VIDEO Mama, esti mai frumoasa ca o duminica fara sfarsit

De Ziua Mamei, Hotnews.ro va ofera cateva poeme scrise de doi poeti care au avut cultul mamei (Mircea Micu si Grigore Vieru), in interpretarea maestrului Tudor Gheorghe.

Piesele au fost prezentate saptamana trecuta, in cadrul unui spectacol care „ar fi putut sa se cheme „Anotimpul permanentelor iubiri”. Dar lipsea o dimensiune esentiala: mama. De aceea am ales varianta „Al cincilea anotimp”.”

Au fost prezentate astfel cateva poeme scrise de doi poeti „care au avut cultul mamei: Mircea Micu (el a scris acel tulburator vers „mama, esti mai frumoasa ca o duminica fara sfarsit”) si Grigore Vieru (care parca ii raspunde genial: „Usoara, maica, usoara / C-ai putea sa mergi calcand / Pe semintele ce zboara / Intre ceruri si pamant”).”

„Pe mine m-au iubit toate femeile

Si ma simteam puternic si sigur

Am cutezat sa ridic o constructie

Care sa dainuiasca vesnic

Ca mesterul Manole

Si le-am chemat la mine pe rand, pe toate

Pe Ana, pe Maria, pe Ioana, pe-Alexandra.

Cea care va veni intai

Pe-aceea in zid am s-o zidesc.

Dar din toate femeile, din toate femeile

A venit la mine una singura:

Mama.”

Mamei

„Mama, esti mai frumoasa

Ca o duminica fara sfarsit

Cand se aude plansul ierbii

Sunand sub campul inverzit.

Acolo, peste munti de gheata

Unde miroase-a gutui

Stau zane albe si invata

Ruga ta spusa nimanui.

Cu cat ma-ndeparteaza vremea

Cu cat te uita carnea mea

Eu ma gandesc plangand la clipa

Cand nu te voi putea vedea

Ce dar sa dau, dar ce pot inca

Din saracia care-o am

Decat sa te intorc la clipa

Acelor ani cand nu eram.”

(Mircea Micu)

Buzele mamei

„Buzele tale sunt, mama,

O rana tacuta mereu,

Mereu presurata cu tarna

Mormantului tatalui meu.

Buzele ce sarutara

Al tatei mormant

Mai mult decat pe dansul

De-o viata

In putinii lui ani pe pamant.

Acuma, cand nu poti, maicuta,

De sarea din oase pleca

Cine ridica mormantul

Spre gura uscata a ta?”

Ma rog

„Ma rog de tine, ploaie,

Cand zbor catre planete

Stropeste gura mamei

Si-o apara de sete.

Ma rog de tine, codru

Caci anii tai tot fi-vor

Cuprinde-i cald fiinta

Si-o apara de vifor.

Ma rog de tine, iarba,

Mangaie-i talpa goala

Si sarea grea din oase

Si-o apara de boala.

Ma rog de tine, munte,

Cat zboru-o sa ma poarte

Saruta ochii mamei

Si-i apara de moarte.

Faptura Mamei

„Usoara, maica, usoara,

C-ai putea sa mergi calcand

Pe semintele ce zboara

Intre ceruri si pamant.

In priviri c-un fel de teama,

Fericita totusi esti

Iarba stie cum te cheama,

Steaua stie ce gandesti”.

(Grigore Vieru)

„Toate poemele pe care vi le-am spus despre iubite si despre mama au fost scrise de barbati. Am cautat in literatura romana sa vad punctul de vedere al femeii fata de femeie. Culmea e ca am gasit acest poem foarte alaturi de mine, scris de doamna Tudor Georgeta, sotia mea. Ea a publicat un volum de versuri, iar acest poem da si titlul: Uneori femeile surad„.

Uneori femeile surad

„Uneori femeile surad,

Asa, fara motivatie…

Nu le-ntrebati de ce

Poate nici nu stiu

Poate nu vor sa spuna

Ce-si povestesc singure-n gand

In scurta zilei recreatie

Cand cu descantec fortele si-aduna

In trupul plapand.

Nu intrebati de ce

Surade senin straina trecatoare

Ignorand a strazii tentatie

Ca poate i-ati tulbura clipa

Cand aude cum in pantecul ei

O floare isi palpaie aripa

In infinita stare de gratie

Surad cald, purtand topit sub arcada

Din frumusetea iernii trecute

Ultimul fulg de zapada.

Surad cu blandete de floare

Diminetilor voastre pierdute

Purtand siguranta zilei de maine

Pe umerii firavi ca valuri de racoare

Uneori femeile surad

Purtand in pantec o floare

Ascunzand la tample dogoare

Mangaind pe umeri ninsoare

Copile sau mame

Sau duioase bunici cu naframe

Surad fara motivatie

Nu le tulburati

Cand le vedeti chemate de gand

Nu le tulburati starea de gratie

Uneori femeile surad.”

(Georgeta Tudor)