VIDEO Păianjeni săritori: Câteva date despre cele mai drăguțe arahnide de pe planetă

Ați văzut vreodată un păianjen mic și blănos ”zburând” pe podea? Există șanse mari să fi zărit un păianjen săritor. Păianjenii săritori sunt cea mai mare familie de păianjeni, cu peste 6.380 de specii identificate de știință, conform World Spider Catalog. Numele științific al familiei de păianjeni săritori este Salticidae, scrie Live Science.

Cu atât de multe specii, nu este surprinzător faptul că păianjenii săritori variază foarte mult ca aspect, habitat și prada preferată. Cel mai mare, Hyllus giganteus, poate avea o lungime de 2,5 centimetri, în timp ce speciile mai mici, cum ar fi coloratul Habronattus pyrrithrix, variază între 5 și 8 milimetri.

Dar ce au în comun păianjenii săritori este vederea lor impresionantă. Aceste arahnide au întotdeauna patru perechi de ochi, inclusiv o pereche mare, orientată spre înainte, care îi face pe păianjeni să arate mai degrabă asemănător cu Muppet fiind foarte drăguți. Acești ochi mari fac ca păianjenii săritori să fie remarcabili printre păianjeni.

„Ei își câștigă existența vânând pe jos” și nu țesând pânze, a spus Nathan Morehouse, un biolog la Universitatea din Cincinnati, care studiază vederea păianjenilor săritori. „Trebuie să pândească și să sară pentru a-și captura prada… Pentru a face toate acestea, au nevoie de o viziune cu adevărat excepțională. Și vederea lor, în funcție de modul în care o măsori, este cea mai bună pentru orice este atât de mic.”

”Acești păianjeni sunt și extrem de inteligenți. Ei se adaptează continuu la situație, calculându-și salturile în funcție de distanță, dar și de pradă. Sunt capabili să învețe o anumită pradă cât este de puternică și dacă este periculoasă. De asemena învață să caute capul prăzii, astfel încât să- sară în spate în așa fel încât prada să fie incapabilă să riposteze. Masculii au dansuri complicate, pentru a-și face intențiile cunoscute. Altfel pot fi atacați și mâncați de femele.”, spune entomologul Adrian Ruicănescu pentru HotNews.ro.

Păianjenii săritori sunt un grup divers. Unele sunt monotone, în timp ce altele prezintă o gamă uimitoare de culori și modele, de la abdomenul albastru, roșu și galben al păianjenului păun (Maratus volans) până la dungile alb-negru ale păianjenului zebră (Salticus scenicus). Saitis barbipes, o specie europeană de păianjen săritor, poartă o „bandă” de culoare roșie și dungi în nuanțe similare pe a treia pereche de picioare. Bagheera kiplingi, găsită în America Centrală, este striată cu un verde smarald strălucitor. La multe specii, masculii sunt colorați, în timp ce femelele sunt adesea mai monotone.

Păianjenii săritori au câteva lucruri în comun. Ei sunt de obicei mici, adesea de 12,7 mm sau mai puțin în lungime. Se disting prin modelul lor unic al ochilor, format din patru perechi de ochi, în care perechea mare din mijloc stă aproape una de cealaltă în partea din față a feței. Fața este destul de plată.

Ochii de păianjen săritor sunt, într-un cuvânt, incredibili. Păianjenii, în ciuda dimensiunilor lor mici, văd mai bine decât elefanții, a spus Morehouse pentru Live Science.

Perechea lor de ochi centrali sunt aproape ca un binoclu minuscul: au o lentilă exterioară mare, apoi o lentilă interioară mai mică, care mărește imaginea din cristalinul exterior și o proiectează pe retină.

Păianjenii sunt, de asemenea, neobișnuiți prin faptul că au mușchi atașați direct de retine. Asta înseamnă că pot mișca retinele în sus și în jos, dintr-o parte în alta, concentrându-se pe diferite segmente ale lumii fără un indiciu de mișcare în exterior, a spus Morehouse – o abilitate la îndemână pentru un vânător.

Între timp, perechile secundare de ochi ale păianjenilor sunt mai puțin puternice, dar oferă o viziune periferică crucială.

Adrian Ruicănescu,entomolog, pentru HotNews.ro: ”Vreau să fac așa o mică comparație. Insectele reprezintă între 54-70% din totalul de specii vii, depinzând de câte specii se descoperă și se descriu. De aceea aceste cifre pot varia. Acum să ne gândim așa. Fiecare din aceste specii are un rol foarte bine definit în viața planetei denumită Biosfera. Și, dacă ar fi să comparăm cum funcționează lumea vie a Terrei cu un ceasornic elvețian extrem de precis și extrem de complicat, fiecare a doua și a treia rotiță dințată din mecanismul lui este o insectă. Dispărând aceste insecte ar dispărea legătura dintre toate celelalte ființe vii și s-ar întrerupe circuitul materiei în natură. Rolul lor este extrem extrem de de puternic de mare și acum și a fost și în timpul evoluției vieții pentru că, după cum spune profesorul Richard Shaw, de la Universitatea din Alabama, presupune cu dovezi că artropodele, aceste animale cu picioare articulate, ar fi fost primele care au cucerit uscatul și s-au putut adapta puțin înainte de celelalte. Au fost cele mai multe. Există enorm de multe resturi fosile de insecte chiar și de pe vremea dinozaurilor. Se spune că ele au curățat lumea după dispariția dinozaurilor și au pregătit-o pentru noi.”

Spectacol de lumină și culoare

Cele mai multe specii de păianjen săritor pot vedea lumina ultravioletă și albastru și verde. Unele specii, totuși, au dezvoltat trucuri speciale pentru a-și extinde vederea în culori. Acestea, a spus Morehouse, tind să fie speciile mai strălucitoare, cum ar fi păianjenii săritori de paradis (genul Habbernatus), care sunt adesea decorați în nuanțe de roșu și portocaliu. La unele specii, o mutație genetică aleatorie a introdus o copie suplimentară a genei care produce proteinele care permit vederea albastru/verde. Această copie suplimentară a dobândit apoi mutații capabile să detecteze roșu și portocaliu. Mutații similare au permis primatelor să dezvolte viziunea culorilor, a spus Morehouse.

Percepția adâncimii

Păianjenii săritori pot vedea, de asemenea, adâncimea, într-un mod „total neobișnuit”, a spus Morehouse. Conform cercetărilor din 2012, păianjenii folosesc ceva numit „adâncime prin defocalizarea imaginii”. Iată cum funcționează: retinele păianjenilor săritori au patru straturi de fotoreceptori.

Deoarece culorile luminii diferite au lungimi de undă diferite, fiecare strat prinde o culoare diferită de lumină în focalizare precisă. Într-o retină de păianjen săritor, cele două straturi inferioare sunt ambele pline de receptori de culoare verde. Dar lumina verde care atinge unul dintre acele straturi perfect focalizat va apărea puțin neclară pe celălalt strat și invers. Cercetarea din 2012 a constatat că păianjenii folosesc această diferență de focalizare pentru a detecta adâncimea, potrivit Live Science.