VIDEO. Un scurt film care explică victoria Stelei din 1986 – pentru oamenii care au trăit acele vremuri, dar mai ales pentru cei tineri
Cum a putut o echipă dintr-o țară comunistă să devină cea mai bună din Europa, pentru prima oară în istorie? E o pură întâmplare că a fost din România sau a cântărit și altceva? Jurnalistul Cătălin Țepelin, reactor-șef GOLAZO, siteul de sport al HotNews, a publicat un documentar care răspunde unor întrebări delicate, rezumă nu doar performanța sportivă și culisele, dar le și așează în contextul timpurilor de ieri și de azi.
Steaua ’86 nu e o poveste simplă. În primul rând, e singura performanță absolută din istoria fotbalului nostru. De ce? Pentru că este singura oară când am mers până la capăt și am câștigat, în fotbal, un trofeu de supremă valoare internațională.
O astfel de performanță nu poate fi simplă și a fost înconjurată mereu de mituri și suspiciuni. E povestea unei echipe fantastice, născute într-un sistem profund inuman, oricât de paradoxal ar suna alăturarea.
Cum s-a construit acea echipă incredibilă, care au fost dedesubturile sportive și sociale, ce rol au avut mai marii politici și ce evenimente au avut loc în culise?
În România acelor ani, nu exista economie liberă. Și nu exista piață liberă nici în sport. Exista economie la comandă. O lege dată în 1983 permitea, de pildă, echipelor din cupele europene să ia orice jucător de la altă echipă, fără plată și fără acordul clubului-mamă, care era deposedat de o valoare a sa. Imaginați-vă doza de arbitrar dintr-un astfel de sistem.
Libertățile sportivilor erau ele, însele, limitate. Da, fotbaliștii câștigau mai mult decât românii obișnuiți. Dar nu puteau vorbi, exact precum compatrioții lor. Primul interviu al lui Ștefan Iovan, căpitanul Stelei de la Sevilla, a fost acordat la vârsta de 25 de ani.
Care a fost rolul familiei Ceaușescu în ascensiunea Stelei? Și aceasta este o controversă fierbinte. Steaua susținea că Dinamo pune microfoane în sediul clubului roș-albastru și că șefii Miliției se distrau reproducând ce spuneau steliștii când credeau că nu-i aude nimeni. De partea cealaltă, Mircea Lucescu povestea că Steaua plasa microfoane în vestiarul oaspeților, când aceștia veneau în Ghencea.
Am adunat, în documentarul pe care vi-l propun, sute de informații puțin știute sau ignorate, pentru a răspunde multor întrebări care plutesc peste ani, despre marea echipă a Stelei.
Informațiile nu circulau. Unele meciuri nici nu erau televizate.
Nu s-a știut de ce, după finala de la Sevilla, Duckadam s-a retras. S-a vorbit mult despre un conflict al eroului finalei cu mai marii regimului.
Mi-aș dori în primul rând ca tinerii să vadă ce am pus laolaltă, în scurtul documentar. Sunt câteva milioane de români născuți după 1989. Iar Steaua e o ancoră a noastră, indiferent cu ce echipă am simpatizat și ce credem despre acele vremuri de ieri sau despre vremurile de azi, care își au rădăcinile în ce am trăit.