Viitorul societatii ciuvile (de Traian Ungureanu)

Va fi o trauma, dar va fi mai bine. Romania va cuceri dreptul de a o lua de la inceput. Iar inceputul trebuie sa fie modificarea Constitutiei.

Faca-se voia lui Ciuvica! In urmatoarele citeva zile, Traian Basescu se va autosuspenda de streasina Palatului Cotroceni. PD va parasi guvernarea. Alegerile anticipate vor fi cistigate de un partid neexperimentat, dar incarcat de inocenta: PSD. Noul prim-ministru, Adrian Nastase, va pune capat intunericului clientelar pedist.

Pe creasta valului, PNG va confirma ascensiunea din sondaje si va deveni partener de coalitie. Alaturi, intr-un cerc de foc si de dreptate: PRM. In 48 de ore, noua coalitie va publica decretul de infiintare a Ministerului pentru Eradicarea Rudelor in Stat. Dupa ce, mai intii, va refuza, Mugur Ciuvica va ceda, in fata marilor demonstratii populare, si va accepta conducerea noului minister.

Va fi o trauma, dar va fi mai bine. Romania va cuceri dreptul de a o lua de la inceput. Iar inceputul trebuie sa fie modificarea Constitutiei. Interventia care l-a imbrincit, recent, pe Mugur Ciuvica in noroi trebuie tintuita, ca motto, pe crestetul Constitutiei.

Noua deviza va fi cam incilcita, dar asa e si caracterul politic romanesc: „Hotul prins e negustor cinstit daca acuza pe altcineva si amindoi fac statul de drept”. In varianta restrinsa: moarte patrupedului din curtea vilei vecinului.

Miercuri, 18 ianuarie, Mugur Ciuvica a informat asupra afacerilor de clan care leaga familia senatoarei PD Cornelia Cazacu de fostul primar Traian Basescu si de colaboratorii lui actuali. Insa, ziua-cheie e noaptea de dinainte.

Ce o fi facut Mugur Ciuvica in noaptea dintre 17 si 18 ianuarie? Ce ginduri l-au incercat si cit trebuie sa se fi chinuit acest om in durerile care insotesc expandarea constiintei? Stim ca, in seara zilei de 17, Adrian Nastase s-a autosuspendat. Acest gest a actionat ca o pedala asupra civismului lui Ciuvica. A doua zi, el a dezvaluit afacerile cercului Cazacu-Basescu.

Mugur Ciuvica a intregit teoria care spune ca, in Romania, orice constiinta vine in plic sau prin telefon.

Acuzatiile lui Ciuvica merita atentia Justitiei, dar autorul lor nu mai poate scapa de dispret. Intr-adevar, intre atitea figuri jenante si penale de politicieni, Ciuvica se dovedeste o specie aparte. Nastase si D. I. Popescu au macar maretia posaca si lacoma a titanilor penali.

Ciuvica e doar ustensila taioasa care se asaza in mina lor ori de cite ori ocnasul posesor vrea sa puna o cicatrice pe obrazul adversarului. Ciuvica e cu chirie, dar pretentia sa de voce a societatii civile si aerele de investigator neinfricat imput o zona la care Nastase si rubedeniile nu au acces: spiritul public.

Ciuvica s-a retras din prim-planul politic, promitind ca va arbitra distant si rece. El a ajuns repede la concluzia ca, dusa pina la capat, asemenea ocupatie da o musculatura de apostol, nu un costum de VIP si nici actiuni la vreuna dintre gheretele familiei Voiculescu. Prin urmare, Ciuvica si Grupul de Investigatii Politice s-au reorientat.

Au devenit casuta postala a documentelor scapate de serviciile de informatii si a ordinelor plasate de penali la strimtoare. Marele detector de conspiratii cu care se termina figura de victima a lui Adrian Nastase are ce gasi in dreptul campaniilor lui Ciuvica.

In 2002, Mugur Ciuvica era umflat de pe strada pentru ca indraznise sa foloseasca dreptul la libera exprimare si, mai ales, pentru ca ridicase un colt al cortinei care acoperea faptele oligarhiei PSD. In 2006, acelasi Ciuvica saruta mina care l-a luat de guler.

Cine crede ca Mugur Ciuvica n-a facut decit sa traga in coruptie, oriunde i s-a aratat, trebuie sa se intrebe, din nou, ce a visat cruciatul in noaptea de 17 spre 18 ianuarie. Caci, la capatul acelei nopti misterioase, curajul sau s-a trezit argat la boier Nastase.

Morala nefericita cu care se incheie cariera justitiarului Ciuvica spune ca ideea de obiectivitate civica e o propunere vulnerabila. Prea aratoasa pentru a nu fi tirita in sclavie sexuala, ea a fost pusa la treaba de rindasii oligarhiei si isi strica, de zor, numele bun. Dupa Justitie – de care s-a ocupat delicat CSM, separatia puterilor in stat – tratata telefonic de C. P.

Tariceanu, si declaratiile de avere – mingiiate de cintul marelui rapsod popular A. Nastase de la Cornu, inca o idee mare fumega, in directie inversa. Miezul noului civism spune, pe scurt, ca Justitia nu are inceput. Ea nu se poate urni decit daca gaseste un acuzat singur pe lume, iar acesta n-are pe cine sa arate cu degetul.

Neavind inceput, Justitia n-are nici sfirsit si ramine in folosinta demagogilor. Aveti in fata viitorul societatii ciuvile.