Vintul schimbarii ocoleste Balcanii

Alija Krha isi incovoaie trupul desirat si uscativ ca sa-si adune legumele din gradina sa saracacioasa privind peste Podvelezje, un platou din sudul Bosniei-Herzegovinei sterp si singuratic, acoperit de arbusti si din loc in loc de maracini.

Este singurul din cei doar trei locuitori care s-au intors, in acest peisaj dezolant, dupa razboiul din 1992-1995. Fata batuta de soare a batrinului de 70 de ani se lumineaza cind vine vorba de vint.

„Asta-i bine. Centralele eoliene n-ar deranja pe nimeni aici”, spune el cind i se povesteste ca un investitor occidental are de gind sa construiasca ferme eoliene in aceste tinuturi. „Ar putea sa ajute la ridicarea acestei zone si i-ar putea convinge pe cei mai tineri sa se intoarca aici si in satele invecinate.”

Dar este departe certitudinea ca aceste ferme eoliene vor sosi curind. De peste patru ani, Vjetroenergetika, o societate locala infiintata de firma austriaca Windkraft Simonsfeld GmbH, se zbate sa inainteze cu un proiect de 40 de milioane de euro pentru constructia unei ferme eoliene la Podvelezje.

In fiecare an au fost alte intirzieri si piedici. „Este un exemplu clasic al modului in care nu trebuie tratati investitorii straini”, se plinge Zejna Sanjevic–Kussmaul, manager la Vjetroenergetika.

In ciuda cresterii constante a pretului la energie pe piata mondiala si al interesului crescind fata de sursele ecologice de energie electrica, constructia fermelor eoliene in Bosnia intimpina rezistente de fiecare data.

Opozitia este mai degraba pasiva si nu deliberata si este rezultatul unei legislatii prost intocmite si al birocratiei. Este in parte si efectul ignorantei autoritatilor locale si al conflictelor de interese dintre posibilii investitori si societatile de electricitate de stat care vor sa controleze construirea acestor sisteme si sa stringa roadele de pe urma lor. Rezultatul: Bosnia este ocolita de „revolutia verde” din productia de electricitate care se vede in restul Europei in ultimii zece ani.

Raspunsul este vinare de vint

De citiva ani, fermele eoliene au devenit o parte din ce in ce mai familiara a peisajului din Europa Occidentala. In intreaga Uniune Europeana guvernele au incurajat dezvoltarea surselor verzi de energie alternativa, pentru impactul lor pozitiv asupra mediului.

Energia eoliana a ajutat multe tari sa-si indeplineasca obligatiile stipulate in Protocolul de la Kyoto. Acesta obliga atit economiile dezvoltate, cit si pe cele asa-zis de tranzitie sa-si reduca emisiile de gaze cu efect de sera – unul dintre factorii principali ai incalzirii globale – si sa dezvolte si sa utilizeze sursele de energie alternativa. Statele membre UE au cazut de acord ca fermele eoliene trebuie sa asigure 12 pina la 14 procente din totalul necesitatii de electricitate pina in 2020.

Lucru important, investitiile realizate de companiile din UE pentru dezvoltarea surselor de energie alternativa in alte tari sunt calculate ca parte din bilantul contabil al propriilor state. Acest lucru explica de ce un numar tot mai mare de firme europene isi utilizeaza experienta pentru a investi in Europa de sud–est.

Faruk Mustovic, autor al lucrarii Wind Farms in Bosnia [Ferme eoliene in Bosnia] si important expert local, este un fan entuziast al acestor sisteme. „Nu numai ca turbinele eoliene nu produc CO2 si emisii de gaze cu efect de sera, dar inlocuiesc si conbustibilii fosili, reducind efectiv emisia de gaze cu efect de sera,” spune el.

Austria e in frunte

Austria, lider in domeniu in Europa, utilizeaza surse de energie regenerabile pentru un sfert din totalul consumului de electricitate al tarii. Autoritatile au permis construirea a aproximativ 900 de turbine eoliene, majoritatea situate pe cimpurile fertile de la nord de Viena, linga satele Bruck an der Leith, Parndorf, Neudorf si Zurndorf.

Turbinele eoliene, care se inalta spre cer ca niste floarea-soarelui gigantice, au fiecare in medie 100 de metri inaltime si cite un rotor cu trei palete de 50 de metri latime. Fermierii si peisajul salbatic de aici au fost nevoiti sa se obisnuiasca cu intruziunea exotica: cerealele cresc ca de obicei, iar animalele salbatice si pasarile traiesc peste tot in jur.

„Singurii oponenti ai fermelor eoliene in acest domeniu sunt vienezii care au o a doua locuinta aici si care doresc sa se inconjoare de natura virgina ”, spune Gottfried Pschill, inginer la Energie Park din Bruck an der Leith.

Pschill spune ca morile de vint nu au creat nicio problema comunitatii locale sau ecologistilor. Austria a invatat din greselile facute de Germania care initial nu a elaborat studii de fezabilitate si a permis construirea de ferme eoliene linga zonele de cuibarit ale pasarilor migratoare si pe directia rutelor lor zbor. Austria nu a mai repetat aceasta eroare. Astazi Energie Park si alte companii austriece finanteaza constructia fermelor eoliene in tari precum Ungaria si Romania.

Multumesc. Dar nu in satul meu

Dintre toate tarile din Balcanii de Vest, Croatia a facut cele mai multe progrese in elaborarea legislatiei cu privire la introducerea fermelor eoliene in sistemul energetic. Ca tara in tranzitie, Croatia este obligata prin Protocolul de la Kyoto sa ajunga pina in 2010 sa genereze 5,8 procente din cantitate sa de energie din surse regenerabile. Cele doua ferme eoliene existente produc in prezent aproximativ 1 procent din necesarul total de energie al Croatiei.

In Croatia a fost nevoie de cinci ani pentru elaborarea legislatiei in domeniu care ii scuteste, de exemplu, pe investitori de plata taxelor pentru utilizarea terenului.

Enersys din Germania a construit deja o ferma eoliana cu 14 turbine in muntii de la nord de Sibenik, Dalmatia. Aceasta ferma eoliana cu o putere instalata de 11,2MW, produce 30.000MW/h de electricitate pe an, de ajuns pentru a alimenta aproximativ 10.000 de gospodarii.

Autoritatile regionale planuiesc acum sa elibereze autorizatii de constructie pentru alte turbine eoliene in Sud-Vestul Croatiei. Dar in ciuda sprijinului oficial, aceste planuri trezesc suspiciune si intimpina inca rezistenta din partea unora dintre comunitati.

Satenii din Bruska, de linga Benkovac, Dalmatia, se tem ca fermele eoliene propuse vor prejudicia mediul natural pe care-l considera o comoara. „Ne vor ruina peisajul si traiul nostru idilic”, se plinge Nikola Cacic, spijninindu-se de nucul din fata casei sale.

Mate Bulin, un inginer de la Camera de Comert din regiunea Sibenik-Knin, spera ca obiectiile vor prevala in fata avantajului de a avea canalizare sau iluminat public. Intre timp, Enersys plateste benevol 0,5% din profit primariei din Sibenik. Unii locuitori din zonele in care au fost instalate fermele eoliene mai au inca indoieli ca vor obtine vreun beneficiu din aceste proiecte.

Stegulete de avertizare in Bosnia

Chiar daca in Croatia obiectiile ridicate de localnici reprezinta o problema, cel putin legislatia si procedurile administrative de functionare a fermelor eoliene sunt in vigoare. Prin comparatie, reglementarile in domeniu din Bosnia sunt inca in stadiul de intentie, spune Zeljko Samardzic, managerul unei ferme eoliene de linga Sibenik: „judecind dupa experienta noastra din Croatia, lucrurile in Bosnia se vor pune in miscare in vreo doi ani”.

„Nici macar conditiile minime (pentru investitori) nu au ajuns prea departe in Bosnia”, admite Tonci Panza, director al Adria Wind Power care administreaza o ferma eoliana situata pe insula croata Pag.

Primul obstacol cu care se confrunta investitotii in Bosnia este structura administrativa complicata mostenita prin Acordul de pace de la Dayton care a pus capat conflictului din 1992-1995. Acesta a creat doua entitati semi-independente, Federatia croato-musulmana si Republica Srpska. Prima cuprinde zece cantoane, fiecare cu propriul sau mini-guvern.

Dezavantajul consta in faptul ca scopul urmarit de intarire a statului bosniac nu a mai permis nici dezvoltarea unei strategii energetice, nici adoptarea unei legislatii in domeniul energiei. Acelasi lucru e valabil si pentru parlamentele celor doua entitati.

Reteaua electrica din Bosnia se ramifica de-a lungul granitelor etnice, fiind administrata de trei companii de electricitate diferite. Fiecare percepe preturi diferite de achizitie a electricitatii obtinute din surse alternative. Din cauza dimensiunilor reduse ale retelei electrice, guvernele acestor entitati au limitat in 2002 puterea fiecarei surse de energie alternativa din reteaua de electricitate la numai 5MW. Aceasta decizie, care a devenit redundanta de atunci, prin dezvoltarea retelei de electricitate si a surselor de energie alternativa, pune si un alt obstacol investitorilor, impiedicindu-i efectiv sa construiasca si sa exploateze mai mult de 2 turbine eoliene de cite 2MW.

Dar sunt si alte constringeri care incetinesc producerea de energie alternativa in Bosnia. Spre deosebire de Croatia, Bosnia dispune deja de energie fiind singura tara din regiune care exporta electricitate, generata in principal de termocentrale si hidrocentrale.

De altminteri, din cauza ca acordul de la Kyoto considera Bosnia drept o tara in curs de dezvoltare, spre deosebire de Croatia care este vazuta ca o tara in tranzitie, cea dintii nu este obligata sa-si reduca emisiile de gaze cu efect de sera si nu este asadar parte a Anexei 1 a Protocolului de la Kyoto. Toti acesti factori explica lipsa de interes din partea autoritatilor pentru sursele de energie alternativa, chiar daca Bosnia are o capacitate eoliana estimata la 1.000MW. Prin comparatie, Croatia are o capacitate eoliana estimata la 1.700MW, in timp ce capacitatea Serbiei este de numai 190MW.

Unii posibili investitori in Bosnia spera ca situatia se va imbunatati acum ca tara a semnat Acordul de Asociere si Stabilizare, SAA, cu Uniunea Europeana. Acordul comercial cheie cu Bruxelles a fost incheiat la 16 iunie 2008. „Bosnia va trebui sa se alinieze la directivele, legislatia si noile tehnologii ale Uniunii Europene”, spune Miralem Campara, managerul Energy 3.

Dar alti investitori ramin neconvinsi, suspectind alti factori in spatele obstructionarilor guvernamentale, cum ar fi coruptia si conflictul de interese. Unii investitori straini, sub protectia anonimatului, se pling ca reprezentantii guvernului sunt predispusi, mai mult sau mai putin, la mita pentru impulsionarea proiectelor.

Acest articol a fost realizat in cadrul programului Bursa pentru Excelenta in Jurnalism, o initiativa a Robert Bosch Stiftung si a Fundatiei ERSTE, in cooperare cu Reteaua Balcanica de Investigatii Media, BIRN (www.birn.eu.com).