Vitamina D nu e lipsită de riscuri. Ce se poate întâmpla când o iei împreună cu anumite medicamente
Unele medicamente pentru colesterol, hipertensiune, boli de inimă sau epilepsie pot modifica felul în care organismul absoarbe și utilizează vitamina D. În anumite situații, nivelul vitaminei scade, în timp ce dozele mari, administrate în lipsa unei carențe dovedite, pot duce la creșterea excesivă a calciului din sânge, cu riscuri mai ales pentru inimă și rinichi.
Interacțiunile diferă în funcție de medicament, de doza de vitamina D și de starea de sănătate. În cazul unor medicamente, suplimentele trebuie administrate la anumite intervale de timp față de tratament, altele impun monitorizarea calciului sau a concentrației vitaminei D din sânge. În majoritatea cazurilor însă, tratamentele pot fi continuate, fără ca pacientul să fie nevoit să renunțe la supliment.
Pentru adulți și adolescenții de peste 11 ani, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a stabilit o limită superioară de 100 de micrograme de vitamina D pe zi, echivalentul a 4.000 de unități internaționale (UI). Aceeași valoare se aplică și femeilor însărcinate sau care alăptează, în timp ce pentru copiii între 1 și 10 ani este de 2.000 UI pe zi.
Pragul de 4.000 UI reprezintă limita superioară tolerabilă a aportului zilnic de vitamina D, nu doza recomandată tuturor adulților. Acesta include vitamina D provenită atât din alimentație, cât și din suplimente. Necesarul zilnic este, de regulă, mult mai mic, însă în cazul unui deficit confirmat, medicul poate recomanda temporar doze mai mari, cu monitorizare medicală.
Vitamina D este produsă în piele sub acțiunea radiațiilor ultraviolete, dar poate fi obținută și din alimentație sau suplimente. Fiind solubilă în grăsimi, asimilarea sa depinde și de digestia acestora, motiv pentru care medicamentele care împiedică absorbția grăsimilor îi pot reduce disponibilitatea în organism. Alte tratamente accelerează descompunerea vitaminei D sau modifică echilibrul calciului, iar în asemenea situații simpla administrare a suplimentului la câteva ore distanță nu este suficientă.
Trei tipuri de medicamente care pot reduce asimilarea vitaminei D
Orlistatul, utilizat în tratamentul obezității, scade absorbția grăsimilor din alimente prin blocarea enzimelor digestive care le descompun. Deoarece vitamina D este solubilă în grăsimi, o parte din cantitatea ingerată poate fi eliminată odată cu acestea, fără să mai ajungă în sânge. Pentru a limita interacțiunea, suplimentele cu vitamina D se administrează la cel puțin două ore distanță de orlistat, de preferat seara, înainte de culcare.
Medicamente utilizate pentru reducerea colesterolului, cum sunt colestiramina, colestipolul și colesevelamul. Ele împiedică reabsorbția în intestin a unor substanțe produse de ficat, care ajută la digestia grăsimilor. Organismul le elimină apoi prin scaun, iar ficatul folosește colesterolul din sânge pentru a produce o cantitate nouă.
Tratamentul poate afecta însă și absorbția vitaminelor liposolubile, inclusiv a vitaminei D, mai ales în cazul administrării pe termen lung. Pentru colesevelam, recomandarea este ca suplimentele să fie luate cu cel puțin patru ore înaintea medicamentului, iar în cazul celorlalte preparate, trebuie respectate intervalele indicate în prospect sau de medic.
Uleiul de parafină, utilizat ca laxativ, poate interfera cu asimilarea vitaminelor solubile în grăsimi, inclusiv a vitaminei D. Nu se știe însă cât de pronunțat este acest efect, mai ales în cazul utilizării ocazionale. Administrarea la ore diferite poate fi o măsură de precauție, iar persoanele care folosesc frecvent ulei de parafină ar trebui să discute cu medicul sau farmacistul despre riscul de absorbție insuficientă a vitaminelor.
Unele pastile pentru hipertensiune pot crește excesiv nivelul calciului în sânge
Unele diuretice, cum sunt hidroclorotiazida și indapamida, sunt utilizate frecvent pentru tratarea hipertensiunii arteriale, inclusiv în combinație cu alte substanțe active, în aceeași tabletă. Aceste medicamente reduc eliminarea calciului prin urină, iar administrarea unor doze mari de vitamina D poate favoriza acumularea lui în sânge, provocând hipercalcemie.
Riscul este mai mare la persoanele vârstnice și la cele cu afecțiuni renale, însă asocierea nu este contraindicată în mod obișnuit. În funcție de doza suplimentului și de starea de sănătate a pacientului, medicul poate recomanda monitorizarea periodică a nivelului calciului în sânge.
Două medicamente pentru inimă care pot interacționa cu vitamina D
Digoxina, utilizată în tratamentul fibrilației atriale și al insuficienței cardiace, poate provoca tulburări grave de ritm dacă nivelul calciului din sânge crește excesiv. Din acest motiv, administrarea unor doze mari de vitamina D, care favorizează acumularea calciului, poate amplifica toxicitatea medicamentului.
Riscurile sunt legate în principal de dozele mari de vitamina D și de apariția hipercalcemiei. Persoanele care urmează un astfel de tratament ar trebui să discute cu medicul înainte de a lua suplimente în doze ridicate, mai ales dacă au și afecțiuni renale sau folosesc preparate cu calciu.
Statinele pot influența modul în care organismul metabolizează vitamina D
Unele statine (atorvastatina, simvastatina și lovastatina), medicamente utilizate pentru reducerea nivelului de colesterol, sunt metabolizate în ficat cu ajutorul unei enzime implicate și în descompunerea vitaminei D. Din acest motiv, administrarea lor împreună cu suplimentul ar putea modifica nivelul unor substanțe din sânge, însă efectele observate până acum sunt reduse și nu au o relevanță clinică bine stabilită.
Într-un studiu de mici dimensiuni, administrarea vitaminei D a dus la scăderea concentrației de atorvastatină în sânge, fără să afecteze însă capacitatea medicamentului de a reduce nivelul colesterolului. Alte statine, precum rosuvastatina și pravastatina, sunt metabolizate diferit și au un potențial mai mic pentru acest tip de interacțiune.
Cercetătorii au investigat și dacă statinele pot influența producerea vitaminei D în piele, deoarece aceasta pornește de la o substanță înrudită cu colesterolul. Rezultatele studiilor sunt însă contradictorii, iar dovezile actuale nu justifică evitarea asocierii.
Administrarea vitaminei D nu este, în mod obișnuit, contraindicată în timpul tratamentului cu statine, iar separarea suplimentului de medicament la câteva ore nu este o măsură necesară. Persoanele care iau doze mari de vitamina D ar trebui însă să discute cu medicul, iar eficiența tratamentului cu statine să fie urmărită prin monitorizarea colesterolului LDL.
Unele tratamente pentru epilepsie și tuberculoză pot scădea nivelul vitaminei D
Anumite medicamente folosite în tratamentul epilepsiei, precum carbamazepina, fenitoina și fenobarbitalul, accelerează descompunerea vitaminei D în ficat, astfel că administrarea lor pe termen lung poate duce la apariția unui deficit. Scăderea concentrației vitaminei afectează metabolismul calciului și poate avea consecințe asupra sănătății oaselor, mai ales la persoanele care prezintă deja factori de risc pentru osteoporoză.
Un efect asemănător poate avea și rifampicina, un antibiotic utilizat în tratamentul tuberculozei. Medicamentul stimulează activitatea unor enzime hepatice implicate în metabolizarea vitaminei D, iar administrarea sa timp de mai multe luni poate influența nivelul nutrientului în organism.
În cazul acestor tratamente, medicul poate recomanda verificarea concentrației vitaminei D în sânge, prin testarea 25-OH vitamina D, în special la pacienții cu risc de deficit. Dacă este necesară suplimentarea, doza se stabilește individual, fără întreruperea sau modificarea tratamentului de bază.
Ce trebuie să știi despre asocierea vitaminei D cu suplimentele de calciu și magneziu
Vitamina D și calciul sunt frecvent administrate împreună, în special pentru prevenirea și tratarea unor afecțiuni osoase. Combinația este, în general, sigură, însă dozele mari de vitamina D, mai ales atunci când sunt însoțite de suplimente de calciu, pot provoca hipercalcemie. La unele persoane, excesul de calciu poate cauza și apariția pietrelor la rinichi.
În cazul magneziului, nu există aceleași preocupări. Mineralul participă la procesele prin care organismul transformă vitamina D în formele sale active, iar asocierea lor nu prezintă, în mod normal, riscuri. Totuși, suplimentele cu magneziu trebuie folosite cu prudență de persoanele cu insuficiență renală, deoarece mineralul se poate acumula în sânge.
Când este recomandată vitamina D în timpul tratamentului cu corticosteroizi
Spre deosebire de medicamentele prezentate anterior, corticosteroizii administrați pe termen lung pot necesita suplimentarea cu vitamina D și calciu pentru protejarea sănătății oaselor. Prednisonul, metilprednisolonul și dexametazona, utilizate în tratarea unor boli inflamatorii și autoimune, pot reduce cantitatea de calciu absorbită din alimentație și pot accelera pierderea de masă osoasă, crescând riscul de osteoporoză și fracturi.
Din acest motiv, persoanele care urmează tratamente îndelungate cu corticosteroizi trebuie să aibă un aport adecvat de calciu și vitamina D, prin alimentație sau, atunci când este necesar, prin suplimente. Recomandarea este inclusă și în ghidul American College of Rheumatology pentru prevenirea și tratarea osteoporozei asociate corticosteroizilor.
Necesitatea suplimentării și dozele se stabilesc în funcție de durata tratamentului, riscul individual de fractură și aportul alimentar, fără ca administrarea vitaminei D să fie obligatorie în aceeași doză pentru toți pacienții.