Vitamine pentru a întări imunitatea copiilor? Când este în regulă și când nu să dăm suplimente copiilor fără analize, explică medicul pediatru

Părinții vor întotdeauna tot ce este mai bun pentru copiii lor și ajung, uneori, să le administreze celor mici vitamine „ca să fie bine”. Dar ce înseamnă „bine” când nu ai analize la zi, când nu știi ce carențe de vitamine sau minerale are copilul? Suplimentele, aceste pastile „ajutătoare” pot face și rău? Are mai multe recomandări pentru părinți medicul pediatru Raluca Bidiga: în ce situații poți da suplimente fără aviz medical sau analize, dar și când este mai sigur să nu o faci. 

La copiii sănătoși, cu alimentație variată, suplimentele NU sunt de rutină. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca la acei copii care primesc o dietă normală și bine echilibrată să nu suplimentăm cu vitamine peste dozele dietetice recomandate (DZR). Un copil sănătos, care mănâncă variat (inclusiv alimente fortificate), iese zilnic afară și primește 1-2 porții de pește pe săptămână, multivitaminele de rutină nu aduc beneficii dovedite. Suplimentele nu înlocuiesc o dietă bună. Există, însă, câteva excepții clare în care unii copii pot primi vitamine fără analize medicale. 

Cine are, de regulă, nevoie de suplimente, în ce condiții și care sunt aceste suplimente

În lipsa analizelor, există câteva situații bine conturate când suplimentele au sens. Prima este vârsta de sugar: toți bebelușii au nevoie de vitamina D în doză profilactică, 400 UI pe zi încă din primele zile de viață. După vârsta de un an, dacă aportul alimentar și expunerea la soare nu acoperă necesarul, ținta devine 600 UI/zi. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca adolescenții care nu primesc 600 UI de vitamina D pe zi prin alimente ar trebui să primească un supliment care să conțină această cantitate.

A doua situație privește sugarii alăptați exclusiv între 4 și 12 luni. Aici vorbim de fier, care se administrează, de regulă în doza de aproximativ 1 mg/kg/zi, până când în alimentație intră constant surse bogate în fier sau produse fortificate. „Prematurii au scheme speciale stabilite de medicul curant, deci nu se improvizează”, atrage atenția pediatrul. 

Un alt caz clar este dieta vegană la copii (și, uneori, vegetarianismul strict). Pentru acești copii, vitamina B12 este obligatorie, iar frecvent sunt necesare și vitamina D și iod, mai ales când în casă nu se folosește sare iodată sau nu se consumă alimente fortificate. Studii europene arată un risc real de aport insuficient de iod la copiii vegani. 

Fluorul nu este o „vitamină zilnică”, dar rămâne esențial în prevenția cariilor. Regula de bază: pastă de dinți cu fluor, adaptată vârstei, din momentul în care apare primul dinte. Suplimentarea sistemică cu fluor se ia în considerare doar când apa potabilă conține sub 0,6 ppm fluor și copilul are risc crescut de carii. Decizia, chiar dacă nu impune analize medicale,  se ia împreună cu pediatrul sau medicul dentist, în linie cu recomandările internaționale. 

Pe scurt, acolo unde există dovezi solide și criterii simple (vârsta, tipul dietei, nivelul de fluor din apă), suplimentele fără analize pot fi justificate. În rest, prioritatea rămâne alimentația corectă și consultul medical la nevoie. Aceste excepții sunt ușor de reținut și previn atât deficitul, cât și excesele.

Semne de deficit pe care le pot observa părinții, când e nevoie de evaluare medicală

La lipsa de fier, semnele pe care le pot observa părinții sunt paloarea, oboseala neobișnuită, pofta pentru gheață sau chiar pământ (pica), unghiile casante, bătăile rapide ale inimii și infecțiile frecvente. La sugari, se adaugă iritabilitatea și stagnarea în greutate. Dacă apar astfel de indicii, e nevoie de evaluare medicală, de obicei cu hemoleucogramă și feritină.

„Fierul se dozează la kg corp, deci sunt posibile erori dacă administrăm «după ureche». Totuși, toxicitatea apare la doze foarte mari”, spune dr. Raluca Bidiga. 

La deficit de vitamina D, pot apărea dureri osoase, întârziere în achizițiile motorii sau fracturi la traumatisme minore. La cei mici, medicul urmărește semne de rahitism. Suspiciunea se confirmă prin dozarea 25-OH-vitamina D, la recomandarea pediatrului. „Doza profilactică de vitamina D este 400–800 UI/zi, iar la această doză nu apare toxicitate decât în situații particulare, foarte rare (boli metabolice). Deci, putem administra vitamina D în doze profilactice chiar fără indicație medicală și fără riscuri anticipabile”, mai spune medicul pediatru.

Deficitul de vitamina B12 (mai ales la copiii cu alimentație vegană) se poate manifesta prin paloare, limbă roșie și dureroasă, furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor, dificultăți de concentrare ori regres/întârziere în dezvoltarea neurocognitivă, uneori cu anemie megaloblastică. Și aici, confirmarea se face prin analize recomandate de medic.

„Dacă dieta exclude produsele animale, B12 este obligatorie. La sugarii alăptați, aportul depinde de rezervele mamei, iar semnele neurologice pot apărea înaintea anemiei. Recomand o sursă constantă (alimente fortificate sau supliment dedicat), dozată pe vârstă, împreună cu pediatrul. B12 are profil de siguranță bun, dar e importantă constanța și revizuirea periodică a dietei”, mai spune medicul pediatru.

Când lipsește iodul, poate apărea mărirea tiroidei (gușă), oboseală persistentă, ritm încetinit al creșterii și dificultăți de învățare. Deficitul susținut în copilărie se asociază cu întârzieri neurocognitive, motiv pentru care aportul din sare iodată/alimente este important.

În cazul unui aport insuficient de fluor, semnele timpurii sunt petele demineralizate și apariția precoce a cariilor. Din acest motiv, ghidurile recomandă pastă de dinți cu fluor adaptată vârstei și, în funcție de riscul copilului și de conținutul de fluor al apei (<0,6 ppm), varniș cu fluor aplicat în cabinet și, uneori, suplimentare sistemică. În toate situațiile, simptomele sunt orientative și nu înlocuiesc consultul medical.

„Primul pas e pasta cu fluor: de la primul dinte, potrivită vârstei – cât un bob de orez (0-3 ani) și cât un bob de mazăre (3-6 ani), se scuipă, nu se clătește. Varnișul cu fluor îl aplicăm în cabinet la copiii cu risc de carie”, este sfatul pediatrului.

Putem greși administrând suplimente alimentare copiilor? Da, iată cum!

Depășirea dozei potrivite. Riscul e mai mare la vitaminele liposolubile (A/D/E/K). Doze „de adult” sau mai multe produse în paralel pot depăși ușor limitele sigure. „Vitaminele A și K se administrează doar la indicație medicală, din cauza riscului de intoxicație”, subliniază pediatrul. 

Administrarea unor suplimente poate „masca” o problemă reală. Administrând fier „preventiv” peste o inflamație cronică, o infecție sau o pierdere de sânge nediagnosticată poate estompa semnele și amâna diagnosticul corect. „În cazul fierului nu se poate vorbi despre toxicitate, care apare numai la doze foarte mari. Dar lipsa fierului se manifestă prin paloare, stări de oboseală. Oboseală constantă, somnul agitat, iritabilitatea pot fi și semnele unei infecții cronice”, atrage atenția pediatrul. 

Simptome nespecifice. Așadar, oboseala, paloarea, lipsa poftei de mâncare pot avea multe cauze. Suplimentele luate pe ghicite pot oferi un fals sentiment de siguranță și pot întârzia consultul medical.

Doze/forme greșite. Fluorul sistemic fără să știi conținutul de fluor al apei (<0,6 ppm) și fără evaluarea riscului de carie nu e o idee bună. „Suplimentele sistemice le luăm în calcul doar dacă știm că apa are <0,6 ppm fluor și copilul e cu risc crescut”, spune medicul. De asemenea, este de evitat dublarea involuntară a dozelor când copilul ia simultan „multivitamine” și siropuri/alimente fortificate. „Multivitaminele au cantități relativ mici din fiecare component și se pot da pe termen scurt când părintele are dubii privind alimentația, dar nu înlocuiesc o evaluare sau o dietă echilibrată.”

În concluzie, „mai mult” nu înseamnă „mai bine”. La doze mari, unele suplimente pot face rău și nu previn boli grave. Baza rămâne alimentația corectă. Suplimentele se folosesc țintit, cu doze potrivite vârstei – ideal, după un plan stabilit cu medicul.