Vivat reactiunea! (de Mircea Cartarescu)
Mircea Cartarescu: „Ii rog pe domnii Funar si Codrut Seres sa grabeasca negocierile pentru constituirea noului partid care, asezandu-i intr-un singur salon pe toti ciudatii politicii noastre, ne-ar face tuturor viata mai vesela si mai plina de culoare.”
Salut cu entuziasm initiativa Partidului Conservator de a propune Partidului Romania Mare unificarea, prin absorbtie, resorbtie, abortie sau oricum altfel (metoda e mai putin importanta). Rareori am intalnit o miscare mai bine-venita in politica noastra. Se contureaza astfel un colt viu deosebit de pitoresc pe esichierul fortelor politicii dambovitene, el insusi coltul viu al Uniunii Europene. Doua partide ce pareau despartite prin bariere artificiale vor putea astfel sa-si arate la lumina zilei esenta comuna de emanatii ale fostului regim, ale mitocaniei nationale concentrate pana la insanitate si absurd, ale nationalismului gaunos si bombastic, ale reactionarismului politic agresiv si hilar. Dupa lupte seculare, conu’ Zaharia Trahanache se pupa cu Nae Catavencu in piata Endependentii. Nu avem astazi un Caragiale printre scriitorii romani si e mare pacat, caci material uman mai generos ca alde vadimii, voiculestii, ciontii, funarii si ceilalti ejusdem farinae nici ca s-a mai pomenit vreodata in politichia nationala. Pe langa ei, „fonfii si flecarii, gagautii si gusatii“ de acum mai bine de un veac ar trece drept adevarati gentlemeni… Faptul ca arhitectul veselei aliante e insusi Gheorghe Funar, faimosul primar care-a pus beculete in ochii statuii lui Avram Iancu si a vopsit bancile Clujului in culorile echipei nationale de fotbal, e bomboana pe coliva a zisei unificari. Unii cred ca strategul din umbra al jocurilor noastre politice ar fi Valeriu Stoica, altii ca e Iliescu, altii – Hrebenciuc. Nimic mai gresit! Singura eminenta cenusie, pamantie de-a binelea de fapt, ramane acest Vadim Tudor ardelean ce face si desface totul in cel mai slinos ungher al ethosului national. In spatiul deal-vale mioritic, alde Funar si ai sai ocupa legitim prapastia cea mai adanca.
Marele exclus de la festin este insusi bardul Vadim, dat cu samavolnicie la o parte de catre propriii sai ciraci. Ceea ce mi se pare o nedreptate istorica. Fac un apel staruitor la toate fortele (i)responsabile din cele doua partide pentru primirea Tribunului in noua alianta. Fara Vadim, reactiunea e vaduvita de capul ei cel mai expresiv. In plus, Tribunul are multe calitati. Dovada capacitatii sale deosebite de a sesiza corect realitatile si de a le exprima curgator, intr-o frumoasa limba romana, este chiar recentul sau comunicat in privinta marii unificari. Cred ca nimeni pana azi nu a dat o descriere mai exacta a membrilor propriului partid, deconspirandu-i ca „stergatori de funduri de presedinti“, „gunoaie“, „maimutoi“, tiganci, turnatori si escroci, si nimeni, de asemenea, nu a pus mai veridic punctul pe i in privinta prezumtivului partener politic: „Daca partidul-televizor PC vrea sa fuzioneze prin absorbtie cu cineva, o poate face cu DNA sau CNSAS, fiindca are multe bube-n cap“. Cine n-ar fi de acord cu lapidara, dar profunda observatie? Si cine n-ar zambi cu simpatie la frumosul indemn adresat presedintelui PC, Dan Voiculescu: „Zat, jigodie, si ai grija sa nu te ia hingherii!“. E adevarat ca jigodiilor li se zice mai curand „mars!“ si ca pe motani nu-i prea iau hingherii, dar daca am admis ca licenta poetica „pisicainele“ lui Mircea Ivanescu, de ce n-am admite si jigodia Felix?
Chiar si cu Vadim, noua formatiune politica, pe care as numi-o, ca simpla propunere, Partidul Reactionar Roman, e departe de a fi completa. Noi absorbtii se impun de urgenta. Ganditi-va cat de stralucitoare ar fi o grupare politica care (scuze: asa mi-a venit sub condei…) i-ar cuprinde, alaturi de personalitatile accentuate din PRM si PC, si pe alti pescuitori in tulburea mare rosie! Ma gandesc mai ales la Paunescu, fara cinstita barba a caruia noua mla- dita data din trunchiul putred al PCR-ului n-ar avea niciun haz. Pe langa raul pe care l-a facut cinic si sistematic in regimul trecut, Paunescu, marul putred al culturii romane, a continuat sa faca rau si tot mai rau si dupa aceea, ca dovada de ce „revolutie“ am facut acum 18 ani. Daca ar fi fost o revolutie adevarata, cei asemenea lui Vadim, Paunescu, Unghianu si toti ceilalti fosti culturnici ceausisti n-ar mai fi scos niciodata capul la suprafata. Tot in mai sus-amintitul partid ar fi loc si pentru unsul lui Dumnezeu, Voievodul Becali, caci de ce-ar lipsi tocmai el, cu banii lui care i-a facut pe cinstite? Asezonat si cu cateva Cosanzene din pictoriale, cu piepturile umflate de mandria de a fi romance, noul partid ar prinde mai mult ca sigur la vaste categorii sociale, caci de manelisti, muzicali si politici, nu ducem, slava Domnului, lipsa. Prin urmare, ii rog pe domnii Funar si Codrut Seres sa grabeasca negocierile pentru constituirea noului partid care, asezandu-i intr-un singur salon pe toti ciudatii politicii noastre, ne-ar face tuturor viata mai vesela si mai plina de culoare.
INTERVIURILE HotNews.ro