Voicu Rădescu – Greenhours a murit. A murit un om bun

​Voicu Rădescu era Green Hours. Discret dădea farmec unui subsol. Acolo se făcea teatru, se cânta jazz, acolo ne pierdeam în rotocoale de fum ideile, vehemențele, nopțile. Te pierdeai în lumea lui Voicu Rădescu. El făcuse locul, el ni-l descoperise și tot el ne descoperea pe noi, ăștia, care căscam gura sau ne dădeam talente. Acum a murit Voicu Rădescu. Cine ne mai dăruiește greenhoursuri?

Nu știai la ce te duci, ce vedeai. Te duceai la Voicu, la Green Hours. Rătăcit, avea grijă Voicu de mintea ta. Atât de puternic, de magnetic, de tămăduitor e locul făcut în mintea noastră, în memoria Bucureștiului, de către Voicu Rădescu. Îl știam pe Voicu ca pe un prieten vechi-vechi, deși n-am stat cu el mai mult de un ceas de vorbă toată viața. Aveam încredere în el fără măsură.

Cum să n-ai? A creditat atâta lume cu ce avea el mai prețios: podeaua aia de 2 metri de la Green. Am văzut acolo catastrofe, am văzut acolo nemuritoare. Parcă spunea: du-te, ce se poate întâmpla? Suntem împreună. Adică, am încredere în tine, nu te voi trăda. Tu crezi în tine și eu cred în tine.

Este ceva copleșitor în această fuziune tăcută. Voicu Rădescu așa te făcea talent uneori fără să ai picătură. Multe muște au fost Shakespeare aici și ce dacă. O seară, Voicu i-a făcut Shakespeare.

Postare Facebook Ada Milea:

E incredibil că Voicu Rădescu s-a dus. Îl simt lângă mine acum. E atât de aproape. Înalt și firav. Cu ochii lui cuprinzători și plini de tandrețe, cu glasul lui împungător și picant. Cu zâmbetul lui. Doamne, ce zâmbet avea.

Omul ăsta bun a ridicat în noi o podea de teatru pe care ne-au tropăit tinerețile și pe care vom face încă giumbușlucuri. Dar acum fără el vom fi niște caraghioși, niște neica-nimeni. Voicu Rădescu a plecat cu „talentele” noastre.

Mesajul Liei Bugnar

Mesajul lui Radu Afrim