Vorbaria Capitala

Se vorbeste necontenit despre Sorin Oprescu. Numai despre Sorin Oprescu. Se vorbeste enorm, fluvial, agitat, circular, cu febra care instaleaza o obsesie. Oprescu a supus impozitarii in regim de monopol aproape tot ce se gandeste si se vorbeste in Bucuresti. Bucuresti? Ne lamureste Oprescu insusi: acel spatiu situat in interiorul inelului median paralel cu autostrada volanta.

Am si ajuns la adevar. Oprescu e o proiectie, o imagine hranita de geometria stramba a iluziei. Adevarul e la indemana si cura incepe cu observatiile cele mai simple. Mai intai, Oprescu nu e independent, ci incompetent. Un om care a fost viceprimar si candideaza, inversunat, a treia oara, la sefia orasului, ar trebui sa stie, macar din rutina si frecare, ceva, orice, despre realitatea Bucurestiului. Oprescu nu stie nimic.

Vorbind despre Bucuresti, Oprescu a inceput, fara s-o stie, sa se ocupe de gradinite. Proiectele lui stangace sunt respinse de inginerie. In schimb, pot impodobi, oricand, o gradinita si stau in picioare numai in nisiparul din parculet. Oprescu s-a straduit sa infieze postura de victima, insa sistemul si partidele sunt o gaselnita tarzie. Mai intai, si in mod fundamental, acest om surclasat de cuvinte e victima propriei imaturitati. Cu Oprescu, Bucurestiul se amana, iar vorbaria devine Capitala.

De aici, nedreptatea pe care o putem repara discutandu-l cum se cuvine pe Blaga. In fond, se vorbeste prea putin si in soapta despre Blaga. Timorat, oarecum clandestin, cu acea discretie respectuoasa cu care gradinarii discuta de motoare. Regimul obsesiv in care e dezbatut, contestat sau glorificat Oprescu, a creat o absenta pe locul ocupat de Vasile Blaga. Lumea chiar crede ca Vasile Blaga e contracandidatul lui Oprescu, adica o prelungire cu semn schimbat a lui Oprescu. Din fericire, nu e asa.

Blaga are dreptul la definitie proprie. Vasile Blaga nu poate fi judecat prin Oprescu, din simplul motiv ca Oprescu nu masoara nimic si din mult mai complexul motiv ca Blaga stie sa faca, nu sa invarta vorbe de claca. Mai intai, evidenta: ori de cate ori a fost asezat intr-un birou, cu un telefon si o tema clara pe masa, Blaga a trecut la fapte. A invatat ardeleneste regulile, a indreptat circuitele si a infipt ordinea in taifasul corupt al Internelor. Sub Blaga, Ministerul de Interne a iesit dintre bancuri si a intrat in randul institutiilor propriu-zise.

Aluziile la Scoala Ardeleana nu plac unui Bucuresti, pe drept cuvant, satul de lectiile silabisite teapan de dincolo de munti. Bucurestenii gandesc iute si radiografiaza cu plata pe loc, asa cum o va afla, duminica viitoare, Oprescu.

Insa tot bucurestenilor le plac orasele Transilvaniei. Viteza sudului e doar un fel istet de a testa variantele. Iar cine l-a auzit pe Blaga vorbind, in cifre, tactici si masuri, despre cartiere, trafic, viitoarea lege a Bucurestiului, buget, parghii administrative si finantari l-a auzit pe Oprescu tacand asurzitor. Mut ca o lebada incompetenta. Si alb ca orice forma de simpatie minereasca. Vasile Blaga e mult mai putin complicat: e exact ce e. Bucurestenii au in fata un candidat corect si apt. Singurul. Restul e vorbarie Capitala.

Cotidianul.