Votul. De ce ne pute? Și de ce ne intoxicăm tinerii – INC-O OPINIE PERSPEKTIVA

Așa-i în România, cu politica. Intră doi într-o dispută. Unul ciripește, altul dă replica. Până la urmă argumentele se epuizează. Și cel care vrea cu tot dinadinsul să câștige trage “un vânt” din adâncul mațelor lui. Ceva odios. Scena descrisă aici e inspirată din Marin Preda. Dar o invoc pentru că așa arată politicienii, dar și cei care-i comentează de pe margine: lasă, bă, sunt toți la fel / lasă, bă, dă-i în mă-sa că fură toți / lasă, bă, politica miroase urât / cine joacă cu porcii, în nămol se afundă. Deci, votul pute. Dar cum s-a ajuns în halul ăsta de duhoare?

Politica românească are astăzi dimensiuni de coteț. Și numărul este redus drastic, numărul găinilor îmbătrânite în viciu și al puișorilor care măcăne pe margine. Politica la noi se practică într-un coteț. Suntem puțini cei care privim-participăm la circul din cotețul politic. Și fauna asta s-a adunat în Palatul Parlamentului pentru că cine a intrat în circul ăsta n-a putut să nu se murdărească, să nu orăcăie, să nu ciupească, să nu mintă, să nu seducă, să nu bage un deget în miere. Și fauna asta s-a adunat în jurul politicii pentru că dezinteresul civic tot mai mare îi face pe comentatori să se cocoșească isteric.

Nu cumva însă circarii și comentatorii intrați în acest joc erau corupți de la mama lor? Nu cumva cei intrați trebuiau și dați afară în șuturi, cu DNA-ul sau cu câinii civici? Dar cine s-o facă? Am tot stat deoparte și câte un gâlci civic ne-a adunat în zilele de vot.

“Lasă, bă, sunt toți la fel / lasă, bă, dă-i în mă-sa că fură toți / lasă, bă, politica miroase urât / cine joacă cu porcii, în nămol se afundă” – de 30 de ani aceleași “vânturi” puturoase venite de la neimplicați, civici de conjunctură, vulturași de stârvuri. Normal că politica românească pute, în aceste condiții.

Cine s-o ia de mână, s-o scoată la aer liber și să n-o violeze? Urșii viciați continuă să practice violul fără pic de jenă. 2018-19 – o asemenea practică îndelungată acreditează o putere politică abuzivă și analfabetă care modifică legile în favoarea propriului interes.

Și nu doar Puterea abuzivă a fost astfel instalată, ci și admirația pentru Putere. Ambuteiajul civic din ziua votului nu este altceva decât dovada felului în care serbăm acest joc limitat din cotețul nostru politic. Nimic mai mult, în care ne lansăm festiv încă o dată prejudecățile, cu care ne îndopăm precum curcanii. Privim vreodată în jurul cotețului? Nu.

Trebuie mers la vot pentru a sparge regulile acestea ale cotețului. Trebuie mers la vot pentru a sparge jocul acesta vicios.

Și cei ce pot face acest lucru sunt tinerii. În jurul nostru sunt tineri care au crescut cu prostiile debitate de generații zaharisite, plictisite. În jurul nostru sunt tineri care au crescut fără revoltă în ADN, n-au trâit nicio Piața Universității, nicio Piața Victoriei. Tineri fără calciu civic, tineri în majoritate cărora le stă gândul la “alte prostii”, cum tot Marin Preda zicea. Nu sunt de condamnat. Când părinții lor înjură cotețul politic, când privesc profesorii amețiți de schimbările unui minister beat de nepricepere, la ce să te aștepți?

Am ticăloșit mintea puștiilor. I-am hrănit cu duhorile, sughițurile minții noastre. I-am lăsat neajutorați în fața putorii politice. De intră astăzi într-o dispută, oricare dintre ei ciripesc, aduc argumente, până când vine unul care vrea cu tot dinadinsul să câștige trage “un vânt” din adâncul mațelor lui. Ceva odios. Ce le spunem noi? De ce bă n-ai tras și tu „un vânt”? De ce ești prost?

Lasă, bă, sunt toți la fel / lasă, bă, dă-i în mă-sa că fură toți / lasă, bă, politica miroase urât / cine joacă cu porcii, în nămol se afundă. Lasă, votul pute.

Tot în Marin Preda este o scenă pilduitoare despre ce-nseamnă votul, despre cum ar fi trebuit să deschidem mintea puștilor.

Zice așa. Se pune pâinea mare și rotundă pe masă. Dintre cei cinci-șase meseni, ăl mic, Nicolae-puștiul se repede s-o ia pe toată. Nelămurire, ce facem cu nebunul? Și Moromete zice: ia-o bă pe toată! Ia-o, bă, să vedem ce poți să faci tu cu ea. Adică, ce înțelegem noi din drăcovenia asta? Lasă-l, bă, să încerce, lasă, bă, tânărul să treacă prin experiența votului, ce dacă își frânge gâtul. Lasă-l să treacă și prin experiența asta! Dă-i, bă, drumul din colivia ta!

UN APEL MODEL pentru tineri a lansat decanul de la Litere, profesorul Emil Ionescu:

„Suntem în fața unei opțiuni dramatice: ori-ori. România va rămâne un stat ce recunoaște valorile UE sau nu există decât o singură altă direcţie: Rusia” / „În primul rând, dată fiind gravitatea situaţiei cu care ne confruntăm acum, este necesar ca votul pe care îl dau cetăţenii să fie, prin număr, reprezentativ, în cea mai mare măsură. Dacă, aşadar, cetăţenii – şi voi printre ei – vor fi prezenţi în număr mare la vot, decizia care va rezulta de aici va avea o mare legitimitate populară. Vom evita, în acest fel, situaţia prezentă: o minoritate care îşi impune scopurile întregii societăţi, numai şi numai pentru că majoritatea imensă a cetăţenilor nu a fost interesată la precedenta rundă electorală să voteze. Celălalt motiv al îndemnului meu este şi mai important. Sunt convins că fiecare dintre voi ştie ca cetăţean ce îşi doreşte. Într-adevăr, fiecare exprimă prin votul său ceea ce speră să se întâmple – sau să nu se mai întâmple – în viitor. Cu ţara şi cu sine însuşi. Nevotând, această speranţă este jucată la zaruri. De alţii! Votând, daţi măcar o şansă speranţei voastre să trăiască. Dacă veţi eşua, veţi putea cel puţin să vă spuneţi: „am încercat, n-a ieşit, nu am ce-mi reproşa, căci am jucat jocul pe regulile lui”. Asta e de fapt democraţia. Încetaţi, aşadar, să vă omorâţi speranţele cetăţeneşti, dispreţuind votul. Căci trebuie să înţelegeţi că, din cauza acestui dispreţ, în ultimii 30 de ani, viitorul tinerilor a fost decis – de prea multe ori – de votanţi îngroziţi de viitor: în majoritatea lor, vârstnici. Încercaţi, de aceea să daţi viitorului forma propriei voastre speranţe. Daţi-vă o şansă. Ieşiţi la vot!” MESAJUL INTEGRAL ESTE AICI.