Yvonne Hasan. Uite, Mona Lisa, învață și tu ce-i o întâlnire, ce-i un selfie. Expoziție la MNAC-București până duminică

Privește. Această instalație se numește “Întâlnire”. Cum adică “Întâlnire”? Privește și mai bine. Culorile și lemnul dur resping. Întâlnirea asta te ține departe. Recunoști două mănuși. Par a fi și ele semne care te țin la distanță. De ce Yvonne Hasan ne atrage și ne respinge cu jocul ei? Dacă ești un “biograf”, poți s-o citești ca pe o prietenă galantă a altei lumi (născută în 1925), dar și ca pe-o ființă alungată din societate la 15 ani. Pentru că la 15 ani a fost “dată afară” din lumea asta, din pricina Legii rasiale a lui Antonescu. Privită astfel, “întâlnirea” înseamnă precauție, test de încercare. Ca un test de încercare pentru tine, du-te la expoziție până duminică, la MNAC.

Repet, avem „Întâlnire”. Instalație din varii materiale: lemn, piele. Lemnul are forme precise, dar este adunat, selectat din varii experiențe personale.

Ca și mănușile. O mănușă pare bărbătească, cea albă, de damă. Fiecare mănușă cu “reversul” ei. Mănușa bărbătească este invitațională, cea de damă închisă. Observați, repet, fiecare bucată de material are experiența ei. Nu e una ca cealaltă. Undeva în colț un portret schițat. Pe mijloc o “cinematică”, un joc de desene animate. Acum putem gândi “întâlnirea” ca o respingere. Materialele-bucățile au ceva contondent, dar, în aceeași măsură, se îngăduie între ele. “Întâlnirea” este un univers al neacceptării? Nu cumva “întâlnirea” văzută de la distanță nu este ceea ce credem la prima vedere, o formulă de acceptare blândă, ci una de luptă, “colțoasă” de îngăduire a tot ce respingem? “Întâlnire” este primul pas în opera Yvonnei Hasan.

Autoportretele și fotografiile ne permit să ne apropiem de chipul Yvonnei. Iată chipul care se lasă văzut, o fotografie împreună cu Petre și Nina.

Pare un ritual comun, o lume inițiatică. Doar Petre privește deschis, privește înainte. Personajele pozează expres. Din nou aceeași respingere: trebuie să înțelegi, numai așa intri în jocul nostru. Trebuie să ne înțelegi jocul, ritualul. Și apoi hai să-i vedem chipul tran-spus. Autoportretul. Poate reușim astfel să înțelegem mai multe din ritualul din fotografie. E de privit de mai multe ori.

Da, ați văzut? N-ați văzut. Iată aici detaliul care face-reface jocul autoportretului.

Ce-i cu Mona Lisa din colț? Da, da. Și aici începem să-nțelegem că Yvonne Hasan iarăși ne ține la distanță dacă nu vrem “să vedem”. Mona Lisa? Este o etichetă, dar și ambalajul unui săpun de epocă.

Este Yvonne Mona Lisa? Plasând ambalajul de săpun în instalația sa, iarăși Yvonne Hasan răstoarnă perspectivele. Sarcasmul este vizibil. Mona Lisa-săpun a făcut clăbuci în anii comunismului, anii 1970. Și timpul i-a trecut „Mona Lisei”. Dar ritualul a rămas: căutăm lucrurile după marcă, după aparențe, iar Yvonne Hasan ne arată superficialitatea. Acum, ne întoarcem la fotografie. Ea oare nu vrea să spună la fel? Citește-ne jocul șăgalnic, toana, vezi dincolo de togile noastre, chipurile noastre.

Și acum este momentul biografic. Yvonne și Nina au fost date afară la 15 ani (în 1940) din școlile românești. Legea rasială. Au fost lovite în moalele capului. Au urmat școli particulare, școala lui Maxy de pictură, de exemplu.

Dar cred că respingerea aceasta de adolescență a contat. Apoi, au venit anii proletcultiști. Alte aberații de înfruntat. Yvonne a păstrat distanța. Chipul șăgalnic al Yvonnei (din poză) rămâne intimidat, ascuns.

Aici aș face apel la o altă lucrare a Yvonnei Hasan. “Căutând scoici”.

Căutarea poate fi și încremenire în proiect între două lumi. Căutarea, cu adevărat, îl trans-figurează pe om în scoică, în obiectul propriei căutări. Caută și tu perle în expoziția Yvonnei Hasan.

Așa m-am jucat eu la expoziția Yvonnei Hasan. Și Yvonne n-ar zice nu unui joc ca al ei: ea pur și simplu și-a alcătuit instalațiile din obiecte întâlnire în propria viață și pe care le-a ordonat în operă de artă.

Tu te poți juca cum vrei cu obiecte-înțelesuri-sensuri. Expoziția este deschisă până duminică.

Biografia și blogul Yvonnei Hasan

Adresa de facebook a evenimentului

Making-of al expoziției Yvonne Hasan de la MNAC. Video și comentariu: Adrian Buga (curatorul expoziției), feat. Alexandru Solomon.

Film Expozitie

YVONNE HASAN (1925 – 2016) 19.04.2019 – 16.06.2019 | Etaj 3 Curator: Adrian Buga În colaborare cu: Alexandru Solomon Coordonator MNAC: Mălina Ionescu Cu sprijinul: ARGO Art Consulting, GALERIA DADA