Ziua in care am aflat ca am cancer (II)

-Vorbim de cancer? – Din pacate da… – Adica…am cancer? – Da… Tacere.

Clipele de liniste sunt interminabile. Timpul incepe sa urle – fiecare secunda imi ticaie in ceafa asemeni unei bombe cu cronometru. Aerul din salon se risipeste si deja ma apasa ca si capacul unui sicriu. Inauntru meu – furtuna… Doamna doctor ma tine de de mana. Imi vine sa tip. Incerc sa inghit orice rabufnire de plans si sa duc conversatia pana la capat… Imi trag mana tremuranda cu repeziciune. Simt nevoia sa imi sprijin capul. Nu inteleg…

Citeste mai mult si comenteaza pe SmartWoman.ro