Zuckerberg, un banal

A ajuns în media una din discuțiile săptămânale pe care MARK ZUCKERBERG le are cu angajații săi. Puțin importă dacă însuși Mark a programat “scurgerea” conversației sau chiar unul dintre angajați și-a dorit mai mult trădarea. Tot aia este. Conversația este de PR. Unii văd o gândire inovativă, alții văd prin prisma bilioanelor lui, un geniu în Mark. Strategii văd mari șmecherii. Mamă ce viziune are Mark! Libra, Tik-Tok, creiere, interfețe. Eu văd un banal Zuckerberg. Un om de afaceri care are mult, vrea mai mult. Nu-i banal?

Acum 16-17 ore șeful Mark posta pe propria rețea de socializare că în fiecare săptămână obișnuiește să se converseze cu angajații și că, uite, a fost înregistrat și înregistrarea a ajuns în The Verge.

Aici poți citi sinteza The Verge a celor conspirate.

Iar aici întreaga înregistrare

Să traduc eu mai pe românește.

1. N-are frică de politicieni. Ce-o să facă? O să-i interzică rețeaua? E imposibil. Oricum, Mark n-are chef să facă un turneu prin toată lumea să le explice ce-i cu scandalul Cambridge Analytica, cu amenzile, cu tot felul de neînțelegeri, retarduri ale ăstora care nu-nțeleg cine are Puterea: tehnologia. Aici e greșit, zic. Poate i-ar prinde bine un turneu. Ar mai câștiga bani, zic eu. Lumea s-ar bucura să-și vadă Zeul.

Aici are dreptate (e articolul meu, așa că pot, nu-i așa, și să-mi dau dreptate și să zic și că n-am). Mereu va dicta realitatea: succesul-uzul la cote demente de Facebook – Instagram.

Zic o banaitate acum. Realitatea nu se mai segmentează în România, SUA, Bulgaria, Germania, etc. Nu, realitățile celor șdemiliarde de utilizatori se numesc Jimmy, Pinochio, Kiky, Michy, de, trei, lei, ridichii.

Teritoriile s-au dizolvat. Diverși influensări și populari au luat Puterea.

Aha, despre moneda virtuală. Are un recul cu LIBRA asta. Poate nu-i pregătită piața, dragă Mark, poate influesării de pe Insta și Feisbuk nu știu prea multe, sau nu le place fața ta. Poate nu trebuie să le faci chiar tu pe toate. Și mie mi-e teamă, dar o LIBRA tot va face prăpăd curând, indiferent de opoziția europenilor/legilor. Sistemul bancar trebuie să se modernizeze ca să facă față astăzi amenințării cu o nouă monedă virtuală.

Competitorii? TIK-TOK. Mark are variante și aici. Nu-i problemă. Se rezolvă. Nu e luat pe nepregătite. Acum, pe bune, asta-i știre, asta-i întrebare?

Despre creiere și operații. Se face sau nu se face? Aici cred că greșește Mark. Ca și Elon Musk, Mark are și el câte o țăcăneală. Lumea crede că el poate face de toate și el, Mark, chiar o crede. Vrea să facă de toate. Să întruchipeze ZEUL atote făcător, să facă visul oamenilor.

Aici funcționează tâmpita iluzie a oricărui întreprinzător: sunt Dumnezeu. Nu ești Dunezeu, dragă Mark.

Dar nu-i vina ta. Aici cred că am ajuns cu toții să fabulăm. Așteptăm cu toții ca tu și alții ca tine să ne îndeplinești nouă aspirațiile, să ne vindeci răul.

Ca și Elon Musk care vrea să ne ducă pe nu știu ce planete. Stai, frate Musk încet, fă măcar mașini electrice bine-bine că văd că ai probleme, care să umble pe Pământ și mai vorbim de stele.

Pe scurt, Mark Zuckerberg are viziune. Bineînțeles nu ne așteptăm dintr-o simplă conversație să o vedem. Dar hai să-i spunem viziune de apărare împotriva dezmembrării colosului și împotriva dușmanilor și viziune de expansiune în domenii variate.

Asta este ceva cu totul banal.

Când te lovești zilnic de aceste amenințări, orice manager are o strategie și o recită când este trezit noaptea din somn. Deci, banal, adică perfect normal.

Mișto mi se pare că întrebările sunt venite de la niște roboți. Sau mai precis lipsesc întrebări românești. Când ieșim la o bere, Zuck? Când ne mărești salariile? Când punem hârtie igienică și săpun la toaletă? Dece Zuck accepți să fiu hărțuită de șefu de la filtre? E o lume septică, robotizată.

Ce lipsește din toată parada lui Mark în fața angajaților?

Că ne vinde identitățile, că deține secretele hobiurilor, tabieturilor, cumpărăturilor, iubirilor, secretelor noastre e clar. Și că le vinde e fără îndoială. Și dacă nu le vinde, Mark are potențialul incredibil al călătoriilor noastre virtuale și numai în virtutea acestui TEZAUR o să rămână puternic pe lume. Când îl falimentează de tot, când va rămâne în șosete și-n buricul gol, Mark va vinde hardurile cu toate prostiile noastre făcute pe rețele. Va fi bogatul lumii pe seama lăcomiei și prostiei noastre zilnice.

Nu, nu asta mă interesează. Deși, un pic invidios sunt. Mă plâng mereu de bani.

Mă interesa în această conversație amicală cu angajații ce se întâmplă cu puterea Cealaltă.

A rasismului, a discriminării de tot felul, a răului, a instinctelor bestiale care bântuie rețele de socializare.

Toate acestea se travestesc în cuvinte, în giff uri ce devin instant populare.

Nu poți opri Viul, firescul, viscerele să se etaleze pe rețele. În spatele ei sunt oameni-oameni.

Oricâte filtre, oricăți mii de angajați stau să cenzureze conținuturi.

Oricum, chiar ideea asta e semi-prostie, ideea pe care insistă Zuckerberg privind mii de colaboratori externi care stau în locul roboților spre a vedea – vâna conținuturi.

Cu cât cenzurezi, cu atât se reinventează mai rău Răul. Vă spun eu. Nu-i nimic de făcut.

Dar eu nu-s Mark. De aceea căutam ceea ce Zuck nu a spus și n-a gândit. Nevoia de modele. Nevoia de a insera modele pozitive, de influență culturală, modelele alea care vorbesc despre șdemii de ani de cuceriri științifice. Modele de-ale care vorbesc despre faptul că nu-i totul e-commerce, că nu-i totul de vânzare.

Sigur, și chestia asta este, recunosc, o prostie, pentru că sunt fanul lucrurilor care vin viu, din instinct, se nasc spontan. Probabil lumea n-are chef de coștiință, de Shakespeare, de vaccin, de „pământul e rotund”, n-are chef de bine. Vrea să verse intestine.

Nici Mark, nici Zuck nu fac un pas în direcția asta. Probabil asta e ideea altei rețele. Binele înfrânge mereu. Sau poate, dece nu, dacă tot am o idee de ce nu fac un start-up, o afacere să mă cumpere Mark.