10 ani sub Basescu. Ce a pierdut si ce a castigat economia Romaniei in perioada 2004-2014

Peste doua zile, mandatul presedintelui Basescu se incheie in mod oficial, dupa 10 ani in care acesta s-a aflat la carma Romaniei. Sa ne uitam putin la ce s-a petrecut in economie in perioada 2004-2014, analizand strict din punct de vedere economic evolutia tarii noastre. Istoria economiei moderne a Romaniei va retine faptul ca in timpul mandatelor lui Traian Basescu Romania a aderat la Uniunea Europeana (2007), a trecut prin criza economica globala si a amanat adoptarea monedei europene (programata pentru 2014), lasand acest ambitios proiect, „mostenire” lui Klaus Johannis. Au existat in tot acest timp (2004-2014) performante economice notabile, asa cum au existat gesturi economice discutabile (vezi cazul taierilor de salarii din 2010). Dar sa vedem de unde porneam atunci si unde suntem acum.

Sursele utilizate pentru date provin din Banca Nationala si Institutul National de Statistica

• Populatia Romaniei- un declin accentuat si un ritm  de imbatranire consistent

Traian Basescu a castigat alegerile in 2004, an in care Statistica numara 21,65 milioane de romani. In 2014, populatia rezidenta a Romaniei era formata din 19,947 milioane de cetateni. Romania se confrunta deja cu consecintele economice si sociale complexe ale unei populatii care imbatraneste Nu doar criza poate fi invocata. In ultimul secol, industrializarea, urbanizarea si modernizarea a schimbat radical scala de valori. De la familia extinsa, care oferea membrilor ei stabilitate si siguranta, s-a trecut la familia in care independenta membrilor a trecut pe primul plan. Cei mai afectati sunt batranii. Inainte, locul lor era in familie, astazi tot mai des ei se confrunta cu izolarea, abandonul sau institutionalizarea.

Sporul natural al Romaniei, adica diferenta anuala dintre numarul nasterilor si cel al deceselor dintr-un an, a urmat o tendinta negativa tot mai accentuata incepand cu anul 2000. In perioada 2004- 2009, scaderea populatiei a fost determinata in principal de migratia externa, in timp ce dupa 2010 cauza dominanta a fost sporul negativ.

Lipsa unor politici care sa incurajeze natalitatea isi spune cuvantul atat pe piata muncii– cea mai afectata in mod direct, dar pana si in colturi mai indepartate ale economiei, cum ar fi cresterea preturilor.

• Evolutia Produsului Intern Brut

In cei 10 ani, PIB-ul Romaniei a urcat de la 247.4 miliarde de lei, la 625.6 miliarde, adica de peste 2,5 ori. Un mare merit al acestor cresteri l-a avut integrarea tarii noastre in UE, e drept. Au existat doi ani in care economia s-a contractat in termeni anuali, mai exact 2009 (contractie de 6,6%) si 2010 (contractie de 1,1%), ceea ce a dus la miscari ample pe toate palierele economice. Sa ne uitam putin si la structura PIB-ului

Dupa categoriile de resurse, observam ca agricultura a scazut la aproape jumatate, industria a inregisdtrat o viteza de crestere foarte mare, constructiile au stagnat, comertul si-a mai diminuat si el, iar serviciile au crescut si sunt in continuare pe o panta ascendenta.

• Gradul de deschidere a economiei a crescut si el fata de 2004, chiar daca trendul pe care se afla in prezent este in semi-stagnare sau chiar descrestere usoara. Datele le aveti in graficul de mai jos:

• Somajul- de la 6,2% in 2004, la 7,3% in 2013. In octombrie 2014, rata coborase la 6,7%

In 2004, aveam circa 580.000 someri. In octombrie 2014, numarul lor a urcat la 620.000 de romani. Evident, criza economica prin care economia a trecut si-a lasat amprenta asupra ratei somajului, multe companii inchizandu-si portile, sau relocandu-si activitatea in alta parte. Cei mai afectati sunt tinerii, iar din punct de vedere al educatiei, persoanele fara studii si cele cu studii primare si medii. Partea proasta este ca avem o piata a muncii nereformata si un sistem de educatie care nu are nicio legatura (sau aproape) cu realitatile pietei muncii.

Pe langa sistemul de educatie care nu formeaza specialisti ceruti de piata, mai avem de-a face si cu imbatranirea demografica, care face ca acele calificari de care dispun somerii sa nu mai corespunda celor cerute de locurile de munca vacante. Abilitatile de gasire a unui loc de munca sunt mai reduse comparabil cu cele ale tinerilor. In timp mai apare si sentimentul de descurajare si renuntare la cautarea unui loc de munca.. Sigur ca asta nu are treaba cu mandatele lui Basescu, e doar o observatie.

• Productivitatea muncii a crescut, exceptie facand perioada crizei

Ca un scurt remember, sa amintim aici ca in perioada 2000-2004, productivitatea a contribuit negativ la cresterea economica. Cat despre cresterea din 2005-2008, ea poate fi explicata aproape in intregime de stocul de capital. Romanii care lucreaza in companiile cu capital strain au o productivitate mult mai mare decat cei angajati la companii cu capital romanesc, filialele companiilor straine in Romania realizand aproape jumatate din cifra de afaceri din economia romaneasca, cu un sfert din numarul salariatilor din Romania.

In perioada 2003-2008, in sectorul industrial, salariile au crescut cu circa 210%, in timp ce productivitatea muncii nu a crescut decat cu 62%, iar preturile productiei industriale cu doar 75%, ceea ce inseamna ca angajatorii au suportat cea mai mare parte a cresterii salariilor, fara ca aceasta crestere sa fie transmisa mai departe clientilor.

A venit insa criza, iar companiile au inceput sa concedieze masiv angajati, astfel ca, in decembrie 2011, valoarea productiei era cu 18% mai mare decat in decembrie 2008, dar intre timp, numarul salariatilor din industrie a scazut cu 17%, de la 1.55 milioane, la 1.32 milioane.

Intre 2009 si 2011, productivitatea muncii a crescut cu 37%, iar salariile cu 29%, dar daca ne referim doar la anul 2011, ritmul de crestere a salariilor (7%) a depasit ritmul de crestere a productivitatii (4.3%), ceea ce inseamna ca ne-am intors practic la situatia de dinainte de criza. Pe de alta parte, cel putin deocamdata, diferenta dintre cei doi indicatori nu este foarte mare, iar noi avem avantajul mainii de lucru (inca) ieftine, insa pe termen lung, continuarea unui astfel de trend nu va face decat sa scada continuu competitivitatea Romaniei in raport cu alte tari. Acum, lucrurile s-au mai calmat in privinta alinierii cresterilor salariale la evolutia productivitatii.

• Comertul exterior. Exporturile, un mare castig.

Aici, lucrurile nu au nevoie de prea multe explicatii. De la aderarea la UE, exporturile noastre au crescut consistent, chiar daca aceasta crestere a fost acompaniata de cresteri uneori nesustenabile ale importurilor. Partea proasta cu comertul exterior este insa aceea ca exportam multe materii prime si importam produse in care acestea se regasesc. De pilda, exportam fructe si importam compot de fructe, ceea ce desigur, nu este un avantaj economic. Dar, ca valori absolute, exporturile au crescut consistent.

Cateva concluzii:

• Intre economiile din Europa Centrala si de Est, Romania a inregistrat intre 2004-2014 printre cele mai mari transformari economice, reducand din decalajele fata de tarile europene dezvoltate (gap-ul fata de 2004 s-a micsorat)
  

• Asistam la o dez-agrarizare, la schimbari structurale in economie, dinspre agricultura spre servicii („tertiarizare”), si dupa cateva episoade de dezindustrializare, vedem acum o reindustrializare lenta. Factorul determinant al acestor schimbari a fost ISD- investitiile straine directe

• Se accentueaza disparitatile de dezvoltare intre regiuni (in pofida tendintei generalizate de convergenta). Fenomenul este favorizat de problema persistenta a insuficientei infrastructurii de transport. Regiunea de dezvoltare Bucuresti – Ilfov contribuind cu 26,6% la PIB, comparativ cu 8,1% ponderea regiunii Sud – Vest Oltenia

• In industrie, asistam la cresterea importantei pietelor externe ca debuseu al produselor romanesti. Vedem capturarea unei parti mai mari din lantul de valoare adaugata, in special in industria auto. Are loc o scadere a intensitatii energetice a economiei (restrangerea activitatii unor mari consumatori, dinamica alerta a unor ramuri cu consum scazut de energie, investitii tehnologice)

• In agricultura – problemele structurale persista (faramitare a terenurilor, randamente scazute)

• Ponderea industriei in PIB a crescut de la 25% (in 2000-2004) la 30% (in 2013), VAB crescand de 1,9 ori, de la 23 mld. euro la 43 mld. euro

• Structura exporturilor a consemnat transformari calitative semnificative, ponderea marfurilor cu VAB mare luand locul celor cu VAB mai mic:

• ISD din industria prelucratoare au avut o contributie esentiala, atat la cresterea calitativa cat si la cea cantitativa a productiei industriale, firmele ISD furnizand 60% din exporturi

• Soldul negativ al balantei comerciale s-a restrans semnificativ incepand cu anul 2009 ajungand la un minim istoric al perioadei (2004-2013) de 2,4% (in anul 2013), pe seama accelerarii mai rapide a exporturilor fata de importuri

• Transformarile economice pozitive (atat cantitative cat si calitative) s-au bazat, in principal, pe finantari externe, datoria externa bruta ajungand la 68% din PIB, respectiv la 34% din PIB datoria externa neta

Precizare de final: Acest text nu se doreste a fi insotit de comentarii politice. Nu este in mod necesar meritul Presedintelui pentru cresterile inregistrate si nu este culpa lui pentru contractiile care au avut loc. Articolul si-a propus doar sa consemneze strict din perspectiva economica evolutia unor indicatori relevanti din economie.