Cât ai economisi dacă te-ai muta la 100 km de oraș?

Pe fondul scumpirii locuinţelor și al costului tot mai ridicat al vieţii în marile oraşe, tot mai multe familii fac o socoteală simplă: ce s-ar întâmpla dacă ne-am muta la cel mult 100 km distanţă ca să putem economisi? 

Cu o navetă de ~60 minute, dar cu o chirie mult mai mică și un cost al vieții mai scăzut, opţiunea poate deveni o strategie financiară reală.

Aritmetica economisirii în România: București vs Târgoviște, Cluj Napoca vs. Dej

Să luăm o familie formată din doi adulți cu 2 copii:

Distanța București- Târgoviște e de puțin peste 80 de kilometri. De la ieșirea din Capitala faci cam o oră cu mașina. Diferența dintre costul vieții din cele două orașe poate aduce anual o economie de 24.600 de lei anual, adică aproape 5000 de euro. Dacă ești o persoană singură și închiriezi o garsonieră, economia e și mai mare.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Să luăm un scenariu realist: o familie locuieşte în Cluj-Napoca, plăteşte o chirie pentru un apartament de ~70 m² la ~9-10 €/m² → ~600 €/lună (~3.100-3.500 lei) plus utilităţi. Dacă se mută la ~100 km distanţă, într-o localitate cu chirie medie de ~6-7 €/m² → ~420-490 €/lună (~2.000-2.400 lei) – economia lunară ar putea fi de ~200-300 €/lună (~1.000-1.500 lei). Într-un an, ~2.400-3.600 €. Clujul este cel mai scump oraş din România pentru apartamente noi (~€3.000/m²). Pentru cei care se mută la ~100 km (ex. spre Huedin, Beclean sau Dej), diferenţa de chirie ar putea ‘salva’ o parte importantă din bugetul familial. În Dej, oraș aflat la 60 de kilometri, chiria e la jumătate față de Cluj.

Adăugând economii la alte costuri (transport mai ieftin dacă naveta este organizată, viaţă mai relaxată, posibil costuri mai mici la grădiniţă/şcoală etc.), impactul devine semnificativ.

Exemple regionale concrete

Braşov: Chiriile medii ridicate pentru oraşul propriu, însă la ~100 km de zona metropolitană Braşovului se pot găsi localităţi cu costuri mai reduse şi acces feroviar/rutier decent. Studiul Deloitte indică ~9,2 €/m² pentru Braşov.  Diferența dintre chiria din Brasov si una din Stantu Gheorghe (35 km distanță) e de circa 200 euro lunar. Iar între Brașov și Codlea (aflat la 15 km) e de circa 140 de euro lunar.

Iaşi: Cu preţuri mai accesibile decât Cluj sau Braşov (~€1.803/m² pentru apartamente noi). O relocare spre zone la ~100 km (ex. zone peri-urbane sau alte localităţi din regiunea Nord-Est) poate aduce economii semnificative în comparaţie cu centrul Iaşiului. 

Factorul transport și viaţa de navetă

Economia la locuinţă trebuie însă pusă în balanţă cu costul navetei. Dacă naveta zilnică implică mult timp, costuri ridicate de combustibil sau abonamente de tren, atunci avantajul scade. Totuşi, cu opţiuni de lucru hibrid (2-3 zile birou, restul acasă) scenariul devine mult mai atractiv. O reducere netă de ~200 €/lună rămâne realistă pentru multe familii.

Micul detaliu ignorat: infrastructura și calitatea vieţii

Mai mult decât chiria, contează: disponibilitatea transportului, Internet de mare viteză, școli/grădiniţe competitivie, servicii medicale. Zonele la ~100 km care au acces la autostrăzi, cale ferată şi infrastructură modernă capătă avantaj − în România acest lucru începe să conteze tot mai mult.

Mobilitatea internă a românilor (adică mutarea între orașe sau județe, sau naveta pe distanțe mai mari) este una dintre cele mai scăzute din Europa.

1. Peste 95% dintre români locuiesc în locuințe proprii (Eurostat, 2024) — cea mai mare rată de proprietate din UE. Proprietatea te „ancorează”: dacă deții un apartament în Târgoviște, e greu să-l vinzi și să te muți pentru un job mai bine plătit în Cluj sau Brașov. În multe orașe mici, piața chiriilor e aproape inexistentă — adică nu găsești ușor locuințe de închiriat la prețuri corecte, confortabile și legale. În orașele mari (București, Cluj, Timișoara, Brașov), chiriile sunt mult peste posibilitățile salariale ale unei familii medii din provincie. Exemplu: salariul net mediu în Dâmbovița este ~4.400 lei, dar chiria unui apartament modest în București e 2.500–3.000 lei. Astfel, mutarea pentru un salariu puțin mai mare nu se justifică economic: câștigi 1.000 lei în plus, dar cheltui 2.000 în plus pe locuință.

2. România are una dintre cele mai lente viteze medii de deplasare feroviare  din UE. O navetă zilnică de 80–100 km (gen Târgoviște–București sau Făgăraș–Brașov) e logistic posibilă, dar psihologic e obositoare și costisitoare.

3. 70% din joburile bine plătite (finanțe, IT, servicii, administrație centrală) sunt concentrate în doar 5 mari centre urbane: București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov. Orașele mai mici oferă locuri de muncă mai puțin diversificate și mai slab plătite, deci mulți oameni rămân „blocați” între un job modest acasă și un oraș scump unde nu-și permit chiria. De asemenea, multe firme din România nu oferă pachete de relocare sau stimulente pentru mutare — spre deosebire de Europa de Vest.

4. Mulți români se tem de izolare socială: „să te muți” în alt oraș fără rețea de prieteni sau rude e perceput ca un risc emoțional, nu doar logistic.

5. România nu are programe reale de stimulare a mobilității forței de muncă, cum au alte state UE. În Franța, Germania sau Polonia, există subvenții pentru relocare, vouchere pentru chirie, locuințe de serviciu. În România, aceste inițiative au fost marginale (ex. „Prima de relocare” prin ANOFM). Anul trecut circa 200 de români au solicitat și au primit această primă întrucât condițiile sunt destul de stricte.

Concluzie

Mutarea la ~100 km de marile oraşe apare nu doar ca o soluţie de avarie, ci ca o strategie reală de economisire. Dacă din diferența de chirie obții ~200 €/lună poate însemna într-un an ~2.400 €, bani redirecţionaţi către economii, educaţie sau investiţi. În contextul actual, întrebarea nu e neapărat „pot să mă mut?”, ci „pot să îmi permit să rămân în oraș?”.