O infografie spectaculoasă la 40 de ani de la cea mai mare performanță a fotbalului românesc:
Steaua – campioana Europei.

Aproape toți jucătorii roș-albaștri au fost transferați la Steaua din toată țara, între 1981 și 1985. Singurul venit înainte era Tudorel Stoica, în Ghencea din 1975. Numai Anghel Iordănescu crescuse la centrul de juniori al militarilor, dar el era antrenor secund din 1984. De atunci, nu mai jucase deloc. Mai jos descoperiți de unde au sosit la Steaua, când și câți ani aveau.

Steaua a înfruntat 4 vedete mondiale

Pe drumul spre finală și în ultimul act de la Sevilla, Steaua a jucat împotriva unor echipe care aveau jucători importanți pentru fotbalul european și mondial.

Marea absență a finalei: Tudorel Stoica

În primăvara lui 1986, Tudorel Stoica era sufletul Stelei. Unul dintre veteranii echipei, la 31 de ani, și cel mai vechi roș-albastru, care evoluase deja de un deceniu în Ghencea la acea vreme.

Era căpitanul și jucătorul ce asigura echilibrul liniei mediane și întregii formații. A primit trei cartonașe galbene, primul la 4-1 cu Honved, în turul 2, două în semifinala cu Anderlecht (unul, în tur, altul, în retur) și a fost suspendat în finală.

718 minute a jucat Tudorel Stoica în CCE 1985-1986. A pierdut finala și ultimele două minute la 4-1 cu Honved, în manșa secundă a turului 2.

Sanchez-Pizjuan, stadionul triumfului

Inaugurat în 1958 și numit după cel mai important președinte al clubului FC Sevilla, Ramon Sanchez-Pizjuan, stadionul găzduise două meciuri la Campionatul Mondial din 1982 înaintea finalei Cupei Campionilor Europeni: 14 iunie 1982, Brazilia – URSS 2-1 (faza grupelor). 8 iulie 1982, RFG – Franța 3-3, 5-4 la penaltyuri (semifinale). La finala CCE 1986, au asistat 70.000 de spectatori. Ulterior, capacitatea arenei a fost redusă la 42.714 locuri.