40% dintre tineri resimt anxietate constantă. Cât de lungă a devenit lista lucrurilor pe care aceștia „trebuie neapărat” să le facă?

Neapărat să fii ca ceilalți. Neapărat să faci bani. Neapărat să te așezi la casa ta. Neapărat să fii pe trend. Recent, în București, au apărut panouri cu mesaje care pun în cuvinte presiunile contemporane bine cunoscute: să fim mereu pe fază, să avem totul, să putem totul. Mesajele reflectă exact genul de așteptări exagerate din cauza cărora, conform datelor recente, 40% dintre tineri resimt o anxietate constantă, alimentată de presiunea de a fi mereu conectați sau de a împlini așteptările rigide ale generațiilor anterioare.

În ultimele zile, în București au apărut panouri stradale cu mesaje care par desprinse dintr-o listă de reguli nescrise. La prima vedere, sunt doar câteva fraze scurte, ușor de trecut cu vederea în agitația zilnică. Dar poate tocmai de aceea ne frapează: pentru că sună cunoscut. Nu neapărat ca o directivă absolută, primită de la o instanță anume, ci ca un refren social sâcâitor pe care mulți dintre noi îl auzim, într-o formă sau alta, de ani întregi.

Ce trebuie să faci. Cum trebuie să arăți. Cât de repede trebuie să avansezi. Când trebuie să ai o relație stabilă. Când trebuie să te muți de-acasă. Să câștigi mai bine, să fii mai sigur pe tine, mai ambițios, mai echilibrat, mai prezent, mai interesant, mai „în rând cu lumea”.

Pentru toate generațiile, în special pentru generațiile tinere, această listă de lucruri de bifat pare să nu se mai termine.

Așa ajunge viața să semene, uneori, cu un checklist.

Jobul nu poate fi doar job, trebuie să ai o carieră, un traseu obligatoriu de creștere, și să faci și performanță. Timpul liber nu mai poate fi doar timp liber, ci trebuie mereu să faci ceva care contează, ceva valoros, interesant sau măcar demn de povestit și de împărtășit pe rețelele de socializare. Vacanțele trebuie să fie memorabile și, bineînțeles, instagramabile. Corpul trebuie să fie mereu pregătit pentru vară. Relațiile trebuie să fie „în rândul lumii”. Alegerile trebuie să spună ceva despre noi. Chiar și relaxarea ajunge să pară, în multe contexte, un lucru care trebuie făcut corect.

Desigur, multe dintre aceste îndemnuri sunt, în sine, firești sau chiar dezirabile. Indiferent de vârstă sau statut social, nu e nimic greșit în a-ți dori stabilitate, independență, o carieră bună, un corp de invidiat sau o viață socială activă. Problema apare atunci când opțiunile devin obligații, iar ritmul personal este înlocuit de sentimentul că trebuie să ții pasul cu o listă făcută de alții.

Pentru tineri, această presiune vine din mai multe direcții în același timp. Din familie, unde unele așteptări rămân legate de repere tradiționale: casă, siguranță, carieră, relație, sport. Din Social Media, unde succesul este adesea condensat în imagini supra editate și vieți care par mereu mai împlinite decât sunt în realitate. Din cultura muncii, unde ambiția, disponibilitatea și productivitatea sunt încă privite ca dovezi ale valorii personale. Din grupurile de prieteni, unde comparația cu ceilalți nu este mereu explicită, dar există.

Rezultatul? 

O formă de oboseală socială greu de gestionat, care vine din senzația că trebuie să fii în permanență „on top”, stăpân pe toate aspectele vieții tale. Nu-i de mirare că, potrivit unui studiu global realizat recent, 40% dintre tineri spun că trăiesc într-o anxietate constantă. Există o presiune nerealistă de a fi mereu la înălțime, care creează o distanță tot mai mare între așteptările societății și lucrurile pe care ni le dorim cu adevărat. Iar în acea distanță apar anxietatea, oboseala și sentimentul că nimic din ceea ce facem nu este suficient.

Poate că tocmai de aceea mesajele apărute pe străzi ne-au atras atenția. Ele nu pun sub semnul întrebării valoarea ambiției, a stabilității sau a dorinței de a construi ceva în viață – ci automatismul cu care ajungem să credem că toate trebuie făcute în același timp, în același ritm și după aceleași repere, adesea ale altora. Mesajele astea incomodează fiindcă exprimă ceva ce mulți simt deja: lista lucrurilor „to do” neapărat a devenit prea lungă. Iar înainte să mai bifăm încă ceva, merită să ne întrebăm serios dacă trebuie NEAPĂRAT.

Articol susținut de Wefflermark Services