5 argumente pentru a reporni majoritatea sectoarelor economice pe parcursul lunii mai
A trecut mai bine de o lună de când s-au impus restricții de carantină în România, iar ce știm până acum este că până la data 15 mai 2020 vom avea Stare de Urgență. Ce nu știm deloc până acum de la nivel oficial, este când și în ce ritm vor fi ridicate restricțiile în zonele economice și sociale unde acest lucru poate fi făcut. Există un plan guvernamental în acest sens? Vom afla ceva în zilele următoare sau doar vom bâjbâi și vom presupune fiecare dintre noi? Sunt cel puțin cinci argumente pentru a avea cât mai rapid un astfel de plan care să arate că pe parcursul lunii mai pot fi ridicate o parte din restricții.
1) Sistemul medical poate face față la nivel general, cu toate presiunile existente în câteva puncte ale sale.
Criteriul relevant care se urmărește în gestiunea crizei medicale nu este doar cel al numărului total de cazuri de îmbolnăviri cu Covid-19. Ni se spune că vom ajunge la 20.000 de cazuri în perioada următoare, dar dacă e să facem o proiecție pe 12 luni, nu exclud să avem chiar și 100.000 de cazuri de îmbolnăviri, pe fondul unor testări mai extinse decât până acum. Nu doar numărul de cazuri reprezintă elementul cheie, ci câte dintre aceste cazuri vor fi grave, cu nevoie de terapie intensivă și/sau ventilație mecanică și în ce ritm vin ele către sistemul medical românesc. Acesta este criteriul cheie de stabilitate, anume ca numărul de cazuri grave de la un anumit moment să se mențină sub numărul de paturi ATI disponibile.
Conform informațiilor oficiale, în România sunt circa 2.600 de paturi de terapie intensivă (ATI), iar aproximativ 1.300 au ventilație mecanică. Cazurile critice la acest moment sunt mai puțin de 300, așadar presiunea asupra acestui număr potențial de paturi de ATI din întregul sistem este undeva la până în 15%. Este adevărat că spitalele desemnate pentru a trata strict pacienți Covid încep să fie presate la acest moment, iar unele sectii de terapie intensivă încep să se umple, însă sistemul are resurse de adaptare și de creștere a capacității. Chiar și într-un scenariu de creștere graduală, nu una bruscă, a numărului de cazuri severe în câteva săptămâni, sectorul medical se poate poziționa mai bine acum față de acest risc.
Învățăm sau vom învăța din ce în ce mai mult să îi protejăm mai bine pe cei vulnerabili. Dacă se manifestă riscul unui caz grav, important este ca orice cetățean din România să știe că sistemul medical are capacitatea de preluare, iar din ce vedem la acest moment, lucrurile sunt controlabile. Ele pot rămâne controlabile și dacă ar crește gradual numărul de cazuri în perioada următoare.
2) Câteva borne psihologice sunt pe cale a fi depășite: venirea românilor din diaspora, aglomerația de la cumpărăturile de Florii și de Paște.
A trebuit să vedem cum ne comportăm, ca societate și la nivel instituțional, în fața riscurilor enunțate în spațiul public în ultima lună. Afluxul de români reveniți din diaspora a fost unul diminuat față de ceilalți ani, semn că majoritatea conaționalilor noștri au înțeles să nu amplifice acest risc. Aglomerația din piețe din weekend-ul Floriilor nu a produs un șoc la 7-10 zile după aceea. De asemenea, am văzut că ne putem adapta comportamentul și în timpul Sărbătorilor Pascale. Într-un cuvânt, învățăm cu toții să gestionăm astfel de riscuri.
Faptul că avem până în 10 comunități în care au fost necesare măsuri drastice de carantină reprezintă un lucru care nu trebuie generalizat, ca percepție, la nivelul întregii țări. Nu avem o întreagă Românie cu un număr necontrolat de focare de infecție.
Odată văzut faptul că evoluția fenomenului a fost bine controlată până acum, urmează automat întrebarea dacă noi, odată iesiți parțial din regimul actual de restricții, nu am pune la risc tot ceea ce s-a reușit până acum. Iar aici apar celelalte argumente:
3)Am început să ne însușim unele comportamente, iar multe business-uri își organizează procesele pentru a reporni activitatea.
Nu am devenit suedezi peste noapte, acolo fiind preferat un alt model de abordare și acela discutabil până la un punct. Dar este clar că mulți dintre noi ne-am însușit din acele comportamente de distanțare socială. Ne obișnuim cu ideea că nu vom mai fi curând în mari aglomerații de oameni, lucrăm online unde e posibil, iar unde nu este posibil, multe dintre firme și-au luat măsuri de adaptare la punctele de lucru. Fabricile care se pregătesc să înceapă producția în săptămânile următoare se alimentează cu resurse, măști, biocide, își adaptează fluxurile astfel încât să se lucreze în schimburi și să diminueze riscul de infectare a angajaților.
Față de cele de mai sus există și excepții negative. Fiecare cunoaștem comunități în care sunt ignorate aceste reguli, dar până acum s-a reușit izolarea lor.
După trecerea primului vârf de cazuri în săptămânile viitoare, suntem mai pregătiți cu toții pentru situația în care ar reaparea valuri noi de epidemie anul acesta sau anul viitor.
4) Sunt firme care în toată perioada aceasta au lucrat la foc continuu și nu s-a întâmplat vreun dezastru.
În timp ce multe afaceri au fost închise prin decizie administrativă, sunt business-uri care au funcționat aproape la fel ca înaintea acestor măsuri. Firme de curierat, unele spații logistice, companii din agricultură, companii din industria alimentară – pentru a da doar câteva exemple – ne arată că se poate funcționa și în noua realitate. Dacă ele pot, înseamnă că multe alte business-uri vor putea, cu măsurile adecvate de igienă și protecție a angajaților. Riscurile nu vor putea fi complet eliminate, probabil că odată dat drumul la lucru vor exista cazuri de infectare și închideri temporare în unele unități.
5) Vom învăța din experiența țărilor care acum deschid gradual unele activități.
Polonia, Cehia, Germania, Danemarca, Austria sunt țări care au un calendar al deschiderii activităților. Inclusiv Statele Unite ale Americii, care se află mai în spate pe curba evoluției pandemiei, au câteva linii de ghidaj privind momentele de redeschidere. Pașii sunt la câte două săptămâni distanță, pentru a vedea eficiența lor, așa încât unele termene mai pot fi decalate. Câteva țări reiau producția în fabrici, altele încep deschiderea magazinelor mici.
Cei care sunt în urma acestui trend vor învăța și din practica celor care restartează acum activitățile închise.
Revenind către România, știm despre companii precum Dacia și Ford că doresc să își reia producția la capacitate începând cu 4 mai. Sunt companii antreprenoriale din horeca adaptate pentru livrare “to go” și care au anunțat că își vor deschide toate locațiile în prima săptămână a lunii mai. Practic, business-ul privat este încă într-un stadiu de tipul “văzând și făcând”, fără un orizont general foarte clar.
S-a avansat la nivel public data de 15 mai drept dată estimativă în jurul căreia unele restricții să fie ridicate, iar apoi treptat să fie flexibilizate alte restrictii începând cu luna iunie. Dar foarte multe detalii încă nu cunoaștem. E important să existe acest plan comunicat de către autorități, pentru că unele business-uri își fac acum calcule de supraviețuire. A nu avea niciun calendar, înseamnă să nu știi cum să negociezi cu băncile, cu furnizorii, cu cei care îți cer plata chiriei.
INTERVIURILE HotNews.ro