Pe data de 31 martie 1889, la Paris, este inaugurat faimosul Turn Eiffel, simbolul cel mai reprezentativ al Europei, intr-o ceremonie prezidata de Gustave Eiffel, cel care a proiectat constructia din otel.

La eveniment au participat primul-ministru francez Pierre Tirard, alti cativa demnitari si 200 de constructori.

Pentru ca lifturile nu erau inca instalate la data inaugurarii, Gustave Eiffel a urcat scarile turnului impreuna cu cativa colegi mai rezistenti si au ridicat steagul francez in varful structurii. La inceputul lui mai, s-a deschis Expozitia Internationala de la Paris, turnul avand rolul de poarta de intrare in imensul targ.

Turnul a fost construit in 1889, in onoarea centenarului Revolutiei franceze. Guvernul Frantei a organizat atunci o expozitie internationala si a anuntat un concurs de proiectare a unui monument, care urma sa fie construit pe Champ-de-Mars, in centrul Parisului.

Dintre cele peste 100 de proiecte trimise, Comitetul Centenarului a ales planul lui Eiffel, care consta dintr-un turn de otel ce urma sa se ridice la o inaltime de aproape 1000 de picioare deasupra Parisului si sa fie cea mai inalta structura construita de om.

[c:1:s]Monumentul lui Eiffel a fost intampinat cu scepticism de catre unii critici, care au afirmat ca monumentul are o structura nesanatoasa. Altii au fost indignati, acestia spunand ca monumentul va reprezenta o pata inestetica in inima Parisului. Imperturbabil, Eiffel a finalizat in mai putin de doi ani imensul sau turn, avand nevoie de o suma mai mica decat bugetul prevazut.

Structura usoara si aerisita a reprezentat din toate punctele de vedere o minune tehnologica si in cateva decenii a inceput sa fie considerata drept o capodopera arhitecturala.

Peste 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de otel, folosind doua milioane jumatate de nituri. Luand in considerare standardele de siguranta in acel moment, este remarcabil faptul ca un singur muncitor a murit in constructia turnului, in timpul instalarii lifturilor. Lifturile originale functionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice.

Turnul are 300 m inaltime, excluzand antena din varf, ce mai adauga 24 de metri, si o greutate de peste 10.000 de tone. Cand a fost construit, era cea mai mare cladire din lume. Intretinerea turnului include 50 de tone de vopsea maro inchis, la fiecare 7 ani.

Depinzand de temperatura aerului, Turnul Eiffel isi schimba inaltimea cu cativa centimetri datorita contractiei si dilatarii aliajului de metale.

Inca din primul sau an de la lansare, monumentul a fost vizitat de peste doua milioane de persoane.

Constructia turnului

Gustave Eiffel – constructorul turnului

Foto: wikipedia.org

Emile Nouguier si Maurice Koechlin, cei doi ingineri sefi din compania lui Eiffel, au avut ideea unui turn foarte inalt in iunie 1884. Era conceput ca un pilon imens format din patru coloane de grinzi, separate la baza si unite in varf. La acel moment compania stapanea la perfectiune constructia de suporti pentru poduri, iar proiectul turnului avea la baza aceleasi princiipii.

Panul initial recomandat de arhitectul Stephen Sauvestre propunea piedestaluri masive de zidarie, arce monumentale care sa lege coloanele si primul nivel, hale cu pereti de sticla la fiecare nivel, un design sferic pentru varf si numeroase alte elemente pentru a decora structura.

In final, proiectul a fost simplificat, insa anumite elemente, precum marile arce de la baza au fost pastrate, oferindu-i infatisarea caracteristica.

Curba descrisa de coloane a fost determinata matematic pentru a oferi cea mai eficienta resistenta la vant.

Toate elementele au fost fabricate in fabrica din Levallois-Perret la periferia Parisului, unde isi avea sediul compania lui Eiffel. Intr-o faza preliminara constructiei piesele au fost imbinate cu bolturi, urmand ca ulterior sa fie inlocuite cu nituri turnate. Acestea se contractau in timp ce se raceau, tinand piesele foarte strans.

O echipa de patru muncitori era necesara pentru fixarea unui nit: unul asigura incalzirea acestuia, altul il fixa, al treilea dadea forma capului, iar al patrulea il batea cu barosul. Numai o treime din cele 2.500.000 de nituri folosite au fost montate pe santier.

Foto: wikipedia.org

Fiecare piesa de colt se sprijinea pe propriul bloc cu o apasare de 3-4 Kg/cm2, si fiecare bloc era unit de celelalte prin grinzi. Pe partea cu raul Sena, s-au folosit chesoane in care au injectat aer sub presiune pentru a putea lucra sub nivelul apei.

Asamblarea primului nivel a fost realizata cu ajutorul a 12 schele temporare de lemn, de 30 m inaltime si patru schele de 40 m. Cricuri hidraulice au ajutat la amplasarea grinzilor cu precizie milimetrica, fiind inlocuite dupa folosire cu pane permanente.

Pe 7 decembrie 1887 a fost realizata unirea principalelor grinzi pana la nivelul I. Piesele au fost ridicate cu ajutorul macaralelor cu aburi, care la randul erau ridicate pe turn cu ajutorul sistemelor pentru lifturi.

Avand in vedere metodele rudimentare ale perioadei, putea fi declarat un adevarat record de viteza. Asamblarea turnului era o minune a preciziei, asa cum constatau si gazetarii vremii. Constructia a inceput in ianuarie 1887 si a fost terminata pe 31 martie 1889. Pe ingusta platforma din varf, Eiffel a fost decorat cu Legiunea de Onoare.