Care este problema cu subvențiile pentru partidele politice? Și câteva soluții

În primul rând, nu este o singură problemă legată de subvenții, ci sunt mai multe, legate de transparență, integritate și echitate. Până în 2018, subvențiile nu au reprezentat neapărat un subiect de interes, mai ales că partidele primeau destul de puțini bani. În schimb, majoritatea banilor pentru finanțări veneau din privat, fapt care a generat numeroase scandaluri și dosare penale pentru infracțiuni legate de finanțare ilegală.

Am atras atenția la Expert Forum încă din 2018 asupra efectelor negative ale modificării legislației pentru a crește sumele alocate partidelor din subvenții. Amendamentele promovate atunci de PSD au condus la creșterea exponențială a sumelor alocate din bani publici de la 5-6 milioane pe an în 2015 la 258 de milioane de lei pe an în 2022. De atunci am monitorizat constant cum se cheltuie acești bani și cât de transparente sunt partidele și instituțiile care ar trebui să le controleze, întrucât această creștere abruptă a fost un semnal de alarmă.

În teorie, alocarea de bani publici nu reprezintă un risc în sine, dimpotrivă aceste fonduri pot susține o politică mai curată și pot impulsiona dezvoltarea atât a partidelor parlamentare, cât și a celor care nu intră în Parlament. Majoritatea țărilor din UE sau din cadrul OSCE oferă partidelor politice bani publici (vezi aici o analiză succintă și aici un tabel cu sumele alocate la nivel de UE, pag. 15). Alocările se realizează fie pentru rezultatele de la alegeri (cum e în România), fie pentru rambursări, fie pentru campanie (înaintea campanie, inclusiv sub formă de credite). Unele țări au impus condiții ca partidele să cheltuie un anumit procent din aceste fonduri pentru participarea femeilor sau cea a tinerilor. Standardele internaționale (de exemplu, recomandările Comisiei de la Veneția și ale OSCE/ODIHR) chiar recomandă alocarea de bani publici către partide, dar în limite decente astfel încât să nu devină sursa principală de finanțare și să nu afecteze competiția sau participarea politică. Așadar, este în regulă că partidele primesc bani.

În România, însă, mecanismele de finanțare publică au creat efecte perverse care denaturează competiția democratică, cea electorală, afectează independența media și dreptul la informație. Pe scurt, cele mai importante probleme sunt cele mai jos:

• Sumele mari pentru un număr mic de partidecreează monopoluri politice. În România doar șase partide primesc bani, din care două (Pro România și Mișcarea Populară) pentru rezultatele de la locale. Partidele locale mici nu au nicio șansă să primească fonduri, întrucât mecanismul de alocare favorizează partidele mari – adică un partid trebuie să obțină 50 de mandate de consilier județean sau general pentru a primi bani, ceea ce echivalează cu puterea unui partid parlamentar. În unele state, cum sunt cele nordice, există anumite mecanisme prin care și partidele mai mici primesc bani pentru funcționare.
• Sumele alocate au crescut semnificativ și ar putea să mai crească. După cum arătam mai sus, în 2022 partidele vor primi 258 de milioane (și mai există posibilitatea unor alocări suplimentare prin rectificare bugetară). Dacă din 2006 până acum au primit 1,2 miliarde de lei în total, doar în 2022 au primit un sfert din suma totală. Și dacă ne uităm la limitele maxime, adică 0,04% din PIB ar putea ajunge chiar la jumătate de miliard pe an. De remarcat că bugetul anul se întocmește la propunerea Autorității Electorale Permanente, care poate solicita până la suma maximă fără o justificare foarte clară. Faptul că au primit 258 de milioane nu înseamnă că nu pot primit 100 de milioane în 2023, dacă atât estimează că vor cheltui.
• Partidele au cheltuit în 2021 puțin peste jumătate din banii primiți, nefiind obligate să returneze banii la finalul anului. Anul trecut au cheltuit 111 milioane din 232 primite. În anul electoral 2024, o mână de partide vor beneficia de foarte mulți bani, pe care îi vor cheltui în campanie, riscând să afecteze competiția electorală. AUR, de exemplu, nu a cheltuit niciun ban, însă nici nu i-a returnat, deși ar fi avut opțiunea să solicite ca AEP să nu mai transfere banii
• PSD și PNL folosesc cea mai mare parte din bani pentru a cumpăra reclamă, fără pic de transparență. Articolele, reportajele sau emisiunile nu sunt marcate, precum cele din campanie și practic un cetățean nu poate ști ce este reclamă cumpărată sau ce este un articol scris fără a fi susținut de un partid. Riscul este și mai mare dacă partidele plătesc ca unele știri să nu ajungă la public sau să ajungă denaturat. În primele șase luni din 2022 au cheltuit 75% din bani pentru a cumpăra propagandă, mai mult decât în 2021 – 26 de milioane la PSD și 18 la PNL
• Partidele refuză să publice contractele semnate cu agenții sau furnizorii de servicii. Dacă legea nu le obligă să le publice nu înseamnă că nu le pot publica din oficiu. USR este singurul partid care publică date legate despre contracte. PSD refuză în ciuda presiunilor publice, iar liderii partidelor se ascund în spatele unor justificări aberante precum secretul comercial. Liderii partidelor înțeleg foarte bine miza, dar refuză să le publice, chiar și în ciuda unor decizii ale instanțelor. Nici în urma articolelor publicate de Europa Liberă în ultimii ani, PSD nu a făcut niciun pas în acest sens. Poate vom avea mai mult noroc să aflăm cum se cheltuit banii publici după dezvăluirile Recorder.
• Datele care se publică nu sunt suficiente. Din 2021, AEP publică cheltuielile lunare, pe categorii, dar nu mai mult. USR a decis să publice online cheltuielile la nivel de Secretariat General. Partidele ar trebuie să publice rapoarte de venituri și cheltuieli anuale, detaliate, însă legea stabilește că le pot publica și într-un format comprimat. Dacă PNL le publică și cu detalii, la PSD vedem doar formatul comprimat – deci nu vedem pe ce cheltuie banii. Alte obligații de transparență nu există, deși partidele primesc un sfert de miliard de lei pe an.
• Mecanismele de control sunt șubrede. Autoritatea Electorală Permanentă trebuie să verifice cum se cheltuie banii, dar după cum au declarat reprezentanții acesteia în cadrul celei mai recente dezbateri EFOR, nu verifică conținutul contractelor. Cu alte cuvinte, nimeni nu se uită peste ce fel de conținut cumpără aceste partide. Curtea de Conturi verifică modul de cheltuire a subvențiilor, însă AEP este singura instituție obligată să se uite detaliat peste documente. Reamintim că Mircea Drăghici, fostul trezorier PSD și susținătorul modificărilor legislative legate de limitele subvențiilor, a fost condamnat în două dosare penale pentru cheltuirea ilegală a subvențiilor, iar în presă au apărut mai multe știri conform cărora au existat investigații ale DNA cu privire la cheltuirea subvențiilor
• Deși partidele nu cheltuie banii, AEP cere și mai mulți bani la rectificările bugetare, fără explicații. Nu este clar care sunt motivele, justificarea și baza legală, întrucât refuză abuziv să ne răspundă la această întrebare, invocând că nu este informație publică. De altfel, statistic vorbind, cele mai multe răspunsuri recente de la AEP – pe care le-am primit, ce-i drept – sunt trimise doar de dragul de a fi trimise, iar informațiile importante ni sunt refuzate, pe diverse motive.
• Consiliul Național al Audiovizualului nu are nicio reacție cu privire la această poveste. Mircea Toma, membru al CNA, a solicitat ca aceste știri să fie marcate, însă s-a lovit de o opoziție vizibilă
• Comisia Europeană, Consiliul Europei și OSCE au remarcat probleme grave legate de subvenții și independența media în rapoarte recente. De exemplu, cel mai recent raport al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei solicită României ” să asigure garanții specifice pentru independența editorială și să introducă legislația care să oblige la dezvăluirea contractelor secrete dintre partidele politice şi mass-media în baza cărora fondurile publice sunt transferate presei”. Raportul privind Statul de Drept al Comisiei Europene din 2022 a concluzionat că ”Nu există suficientă transparență cu privire la difuzarea conținutului plătit de partidele politice în afara campaniilor electorale, iar accesul la informaţie al jurnaliştilor rămâne deficitar”. Raportul Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) din 2019 a subliniat potențialul negativ al sumelor mari alocate pentru subvenții, pentru că ele dezechilibrează balanța politică și participarea în procesul electoral. Se pare că numai președinții PSD și PNL și AEP nu văd nicio problemă în asta.
• În ultimii au ani au existat numeroase proteste ale societății civile cu privire la această situație. La Expert Forum am solicitat recent, alături de mai multe organizații și peste 700 de cetățeni, să se oprească alocările suplimentare prin rectificări. Nimeni nu s-a sinchisit să ne răspundă. Anul trecut, tot în august, protestam când Guvernul Cîțu a alocat banii pe ascuns, deși a promis că nu o va face. Nu în ultimul rând, am protestat când, prin excepții, Pro România, Forța Națională și PPUSL care nu au intrat în parlament au încercat să obțină bani din subvenții, prin excepții de la Lege.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro