Istoricul american Grant T. Harward spune, într-o opinie pentru HotNews, că Nicușor Dan „a ales să îl folosească pe Banu pentru a «albi» evenimentele de acum peste 80 de ani”. În ce cheie a citit el anunțul făcut de președintele Nicușor Dan?

• Grant T. Harward a studiat campania Armatei României pe frontul de Est din cel de-Al Doilea Război Mondial. El este autorul volumului „Războiul sfânt al României: militarii, motivaţia, Holocaustul”, în care descrie felul în care România a luat parte la războiul purtat de Germania nazistă împotriva Uniunii Sovietice. 
• Volumul demonstrează că, sub motivaţia purtării unui război sfânt, o parte dintre militarii români au comis crime de război, iar un număr foarte mare de civili, în special evrei, au fost asasinaţi. Potrivit autorului, ostaşii români au fost animaţi de o ideologie alcătuită din convingeri naţionaliste, religioase, anisemite şi anticomuniste.

Decizia lui Nicușor Dan de a-l decora pe Ion Vasile Banu, militar din Diviza 13 – care a luptat alături de trupele Germaniei Naziste în Masacrul de la Odessa din 1941, a fost urmată de critici în spațiul public. 

Principala critică este că în perioada în care a Ion Vasile Banu a luptat pe front, România era într-o alianţă cu Germania nazistă.

În acest context, redacţia HotNews i-a solicitat o opinie istoricului american Grant T. Harward, pe care o publicăm integral mai jos. Istoricul este angajat în prezent la US Army Center of Military History, iar textul reprezintă opinia sa, şi nu a Armatei sau Guvernului american. Intertitlurile aparțin redacției. 

„Președintele propagă povestea reconfortantă a soldaților români ca eroi”

La 1 decembrie, în mijlocul paradei forţei militare a României prin Arcul de Triumf din București, președintele Nicușor Dan a anunțat că îl decorează pe un veteran de 107 ani al celui de-Al Doilea Război Mondial, col. (r.) Ion Vasile Banu, cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, în semn de recunoaștere pentru rolul său în lupta pentru „eliberarea Basarabiei” în 1941 și în Bătălia de la Cotul Donului în 1942.

Dan a elogiat „curajul, sacrificiul și demnitatea” lui Banu și, prin extensie, ale întregii Armate Române, în timpul campaniei din est împotriva Uniunii Sovietice. (A existat și o mențiune simbolică privind serviciul pe care individul l-a adus comunității sale după război.) 

Procedând astfel, președintele propagă povestea reconfortantă a soldaților români ca eroi, eliberatori ai unor compatrioți oprimați, și ca victime – carne de tun în bătălia de la Stalingrad –, ca un ecou al propagandei de război a regimului Antonescu despre „cruciada împotriva comunismului” (o medalie comemorativă acordată tuturor participanților implicați în lupta împotriva Uniunii Sovietice, n.r.).

Faptele soldaţilor români peste Prut

Totuși, această narațiune populară ignoră realitatea sumbră a „războiului sfânt” purtat de România alături de „războiul de anihilare” al Germaniei naziste pe Frontul de Est. Soldații români ca autori ai unor crime nu pot fi șterși din poveste. Armata Română, precum și Jandarmeria Română, au fost complici la Holocaust după trecerea Prutului.

De fapt, violența antisemită a revenit apoi și în restul României, cel mai notoriu în timpul Pogromului de la Iași, când soldați români, civili români și unele trupe germane au măcelărit mii de evrei. Înaintarea Axei în nordul Bucovinei și Basarabiei a fost întâmpinată cu pâine și sare, dar a produs și râuri de sânge. Soldații români au vizat evreii, cărora li s-a pus în cârcă ruşinoasa retragere a trupelor din aceste regiuni cu un an înainte.

Convingerea larg răspândită în mitul „iudeo-bolșevismului” făcea ca evreii să fie percepuți ca agenți sovietici. Atrocitățile comise împotriva evreilor aproape că sfidează înțelegerea. Soldații români au jefuit proprietăți, au aplicat bătăi, au violat femei și fete, au luat ostatici și au efectuat execuții în masă. Jandarmii români au sosit cu ordine explicite de a „curăța terenul” de evrei, declanșând un nou val de violență antisemită. Și alte grupuri au suferit, într-o măsură mult mai mică, precum ucrainenii și lipovenii.

Un mic detașament de SS germani acţiona de asemenea în spatele frontului, primind sprijin de la unități românești în misiunea lor mortală. Se estimează că aproximativ 42.500 de evrei fuseseră uciși până când au început să bată clopotele în bisericile din toată țara pentru a sărbători alungarea ultimelor trupe sovietice din nordul Bucovinei și Basarabiei.

„Curajul de pe front nu poate fi separat de răutatea din spate” 

Zeci de mii de supraviețuitori evrei au fost îngrămădiți în ghetouri și lagăre, așteptând deportarea peste Nistru. Și acesta a fost doar începutul, deoarece Armata Română a continuat să comită atrocități împotriva evreilor, a altor civili și a prizonierilor de război ai Armatei Roșii pe măsură ce campaniile au avansat în sudul Ucrainei, Crimeea, sudul Rusiei și nordul Caucazului.

Prin urmare, este pur și simplu uluitor să citești cum Nicuşor Dan declară că românii trebuie să „aducă un omagiu întregii generații de eroi” și să le atribuim meritul pentru „România liberă, demnă, democratică și europeană” de astăzi.

O astfel de afirmație este posibilă, în parte, doar datorită unei separări complet imaginare între istoria militară, pe de o parte, și istoria Holocaustului, pe de altă parte, în mintea multor oameni. Curajul de pe front nu poate fi separat de răutatea din spate. 

Prin urmare, atunci când cineva argumentează că Armata Română ar fi trebuit să se oprească pe Nistru, acea persoană ratează esențialul. Chiar și în acest scenariu, zeci de mii de oameni nevinovați ar fi fost totuși morți, iar mulți alții ar fi fost victime în alte moduri, doar pentru că erau evrei. Zarurile au fost aruncate în momentul în care Armata Română a trecut Prutul. Nu au fost crime izolate comise de câțiva, ci uciderea în masă și deportarea în masă au reprezentat un obiectiv de război integral al statului.

Ce mesaj poate Nicuşor Dan să transmită prin decorarea veteranului

Nu știu ce acțiuni a întreprins Banu personal în timpul luptelor. Nu toți cei peste 402.700 de soldați români care au participat la luptele din nordul Bucovinei și Basarabiei au fost implicați direct în bătăi, furturi, violuri sau ucideri de evrei. Au existat chiar și cazuri în care soldați români au fost revoltați de ceea ce se întâmpla în jurul lor și au cruțat evrei. Totuși, acești indivizi au fost doar câteva luminițe într-un întuneric dens.

Problema aici nu ține atât de acest centenar anume, cât de modul în care Dan a ales să îl folosească pe Banu pentru a „albi” evenimentele de acum peste 80 de ani.

Președintele este, din câte știm, o persoană inteligentă. Trebuie să fi gândit cu mare atenție această decizie. Nu poate fi o coincidență faptul că, chiar de Ziua Națională – sărbătoarea care amintește de crearea „României Mari” –, el a scris un mesaj cu accent pe Basarabia.

Mesajul subliminal pare a fi același care poate fi văzut dat cu spray pe ziduri în toată țara: „Basarabia e pământ românesc!” Acest slogan unionist este popular.

Mai mult, alegerile prezidențiale recente arată că elogierea publică a lui Corneliu Codreanu și Ion Antonescu nu este percepută ca descalificantă – și poate chiar aduce unele puncte politice cu o parte importantă a electoratului din România.

A fost oare „gestul simbolic” al președintelui către veteran conceput pentru a încerca să atragă parte din acești oameni, oferindu-le o versiune mai soft a retoricii AUR?