Ciudata relație dintre URSS și Rusia: cum trecutul a redevenit prezent / Spre înțelegerea lui Putin și a celui care îi va urma

Tristețea față de nemulțumirea prezentului. Nostalgia pentru un trecut considerat mai bun. Anxietate cu privire la viitor. A scrie și a vorbi despre acel sentiment nostalgic care te împiedică să trăiești cu seninătate în prezent și care îți condiționează percepția locului tău în lume, este fundamental pentru a înțelege și interpreta Rusia necunoscută, scrie Insider Over.

Pentru că este o stare de spirit comună atât maselor, cât și factorilor de decizie, așa cum este specifică lui homo russicus, parțial legată de acel sentiment trunchiat de identitate care nu i-a făcut niciodată pe ruși nici pe deplin europeni, nici pe deplin asiatici. Și ca motiv care a ghidat și va ghida întotdeauna ambițiile de grandoare ale Kremlinului.

Ziua de ieri nu s-a terminat încă

Cât de incredibil de relevant și de improbabil de tangibil este trecutul în Rusia poate fi înțeles doar vizitându-l. De la Moscova la Omsk și de la Murmansk la Vladivostok, stemele defunctei Uniuni Sovietice ies în evidență pe clădiri, bisericile cu icoane ale sfinților luptători și martiri din trecutul îndepărtat și apropiat, de la Aleksandr Nevski la Romanov… Imposibil să nu simți o formă de nostalgie pentru o epocă pe care nu ai trăit-o, chiar dacă nu ești rus.

În Rusia, unde trecutul este prezent, încă nu s-a lăsat întunericul peste tot ce s-a întâmplat ieri. Și dacă nostalgia îi determină pe cei mai în vârstă și pe cei mai tineri să idolatrizeze fantomele trecutului, cum ar fi Stalin, ea a avut un alt efect asupra decidenților politici din epoca post-sovietică: i-a convins că trebuie să recupereze tot ceea ce s-a pierdut între 1989 și 1991.

URSS, ieri, azi, întotdeauna

La început, Serghei Karaganov, teoretician al militarizării comunităților vorbitoare de limbă rusă din vecinătatea externă a Rusiei, a fost cel care a transformat sentimentul de nostalgie pentru măreția sovietică pierdută în altceva: o direcție politică. Apoi a venit Evgheni Primakov care a teoretizat „tranziția multipolară”.

Și, în cele din urmă, la sfârșitul a nouă ani de război civil, terorism, criminalitate și recesiune, din adâncurile celei mai adânci stări a venit Putin.

Dorința de răzbunare. Dorința pentru o a doua rundă. Visează la o victorie care ar putea șterge înfrângerile din trecut.

Iar Uniunea Sovietică ca busolă, pentru că cel mai ambițios experiment socio-politic al secolului XX a eșuat, da, dar din cauza miopiei și laxismului clasei conducătoare și după ce, totuși, a încununat cea mai ferventă și mai veche fantezie a moștenitorilor lui Rurik și Vladimir: să facă din Moscova noua Romă, chiar dacă nu în sens creștin, și anume caput mundi – centrul lumii.

Rușii nu regretă Uniunea Sovietică pentru că sunt marxiști în mod latent

Despre Uniunea Sovietică, acel trecut care nu trece, după cum spune Limes, ei regretă triumfurile științifice – cum ar fi succesele în cursa spațială -, prestigiul și influența în relațiile internaționale – cum ar fi rolul decisiv în procesul de decolonizare.

Să înțelegem acest lucru înseamnă să facem primul pas spre înțelegerea lui Putin și a celui care îi va succeda, potrivit Insider Over.

• Urmărește ultimele evoluții din a 126-a zi a războiului din Ucraina LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.