Sari direct la conținut

Ciocnirea culturilor: Ce spun românii mutați în Suedia despre copiii ținuți nemâncați când se duc în vizită (#Swedengate) și alte obiceiuri "ciudate" ale localnicilor

HotNews.ro
Copii din Stockholm, Foto: Zuma Press/ Profimedia
Copii din Stockholm, Foto: Zuma Press/ Profimedia

Șapte români stabiliți în Suedia au povestit pentru HotNews.ro care este adevărul într-o dezbatere culturală internațională, ajunsă recent și în România, în urma unei postări pe Twitter în care cineva relata despre cum a fost ținut nemâncat când a mers într-o vizită la un prieten suedez.

Diferențele culturale sunt interesante, te pot scoate din zona de confort și pot genera dezbateri aprinse, în funcție de cât de mult empatizezi cu ele sau nu. Recent, Suedia a ajuns pe buzele multora, atunci când cineva a întrebat pe Reddit: „care este cel mai ciudat lucru pe care ai fost nevoit să-l faci în vizită la cineva, din cauza culturii/religiei?”

A fost de ajuns un singur comentariu interesant, astfel încât conversația să ajungă trending la nivel internațional, mai ales după ce a fost postată și pe Twitter.

„Îmi aduc aminte o vizită în care am fost, la prietenul meu suedez. În timp ce ne jucam în camera lui, mama lui a țipat că cina este gata. Și fiți atenți. El mi-a spus să AȘTEPT în camera lui cât timp se duce să mănânce. A fost o nebunie totală”, a notat utilizatorul care, fără să vrea, a declanșat discuția virală și hashtag-ul #Swedengate.

De la porționarea mâncării și până la gradul de ospitalitate a fost doar un pas, iar discuția s-a extins la modul în care suedezii sunt economi, împart toate cheltuielile și își roagă invitații să vină cu propriul alcool atunci când îi cheamă în vizită.

În România, unde suntem recunoscuți pentru „sigur nu mai vrei încă o porție?” și feluritele preparate prezente la o masă festivă (sau nu), abordarea suedezilor pare din alt film.

Am fost curioși să descoperim cum este pentru românii care s-au mutat în Suedia acest stil de viață, cum s-au adaptat și care dintre lucrurile discutate în online sunt adevărate sau nu. Am aflat că ceea ce pentru noi poate fi „șocant”, pentru alții este o normalitate și am înțeles de ce uneori e mai bine să fii puțin suedez și mai puțin român.

Mihaela, 37 de ani, locuiește în Suedia de 12 ani: „Suedezii sunt învățați încă din școală să-și dozeze mâncarea, astfel încât să arunce cât mai puțin”

Mihaela are doi copii și lucrează în domeniul administrativ. Așa cum povestește, când fetița ei avea doi ani și jumătate, aflată în joacă la copiii vecinilor, a fost trimisă în altă cameră, cât au mâncat ei; altă dată au trimis-o acasă, ceea ce mămicii i s-a părut „mai normal.”

Însă, așa cum punctează, întâmplările de mai sus s-au petrecut doar în vizită la acea familie și, pentru că erau vecini, a fost mai ușor să trimită copilul acasă, de prânz.

„Acum fata are șapte ani și merge des în vizite planificate, la diferite colege, după ore. Absolut toți părinții îi dau să mănânce și, la primele vizite, au fost atenți și au întrebat de alergii sau dacă nu mănâncă ceva anume”, adaugă Mihaela. Tânăra consideră că suedezii sunt atenți la nevoile celor mici și se „joacă cu ei, planifică, organizează, le dau gustare, mâncare și le fac aproape toate poftele.”

„Sunt mult mai direcți și comunică absolut orice cu cei mici, și-și știu limitele financiare. Suedezii împart cheltuielile și sunt calculați, planifică totul în detaliu și sunt învățați, încă din școală, să-și dozeze mâncarea, astfel încât să arunce cât mai puțin. De obicei, cumpără cât au nevoie pentru meniul planificat și numărul de persoane care sunt în jurul mesei”, continuă românca.

La capitolul alcool, Mihaela spune că în Suedia băutura este destul de scumpă, „ceea ce duce de multe ori la această regulă, de a-ți aduce propria băutură în vizite. E absolut normal și de înțeles.” De obicei, asta se aplică când mergi la prieteni pur și simplu, dar, adaugă ea, dacă este vorba de o nuntă, aniversare sau botez, regula nu se aplică.

Mămica mărturisește că românii fac prea multă mâncare și aruncă extrem de mult. „Facem un grătar pentru trei famili, cât pentru zece; nu văd un lucru lăudabil în asta, dar așa procedăm și noi când organizăm ceva la noi. În același timp, nu am plecat flămândă de la nicio petrecere suedeză.”

Mihaela susține că suedezii pun accent pe întâlnire, să fii ok, mulțumit și să ai timp de comunicare, în timp ce românii rămân „blocați în bucătării sau grătare și nu au timp de restul.”

Nu i-a fost greu să se adapteze culturii noi și îi place sistemul de aici, pentru că fiecare își vede de treabă și nu pune accent pe „ce a pus X pe masă”, dar îi vine greu cu tradiția noastră, când merge într-o vizită și nu mai apucă să vorbească, pentru că „farfuriile curg pe masă și rugămințile să mănânci. Refuzul la noi este considerat o jignire.”

Gina, 53 de ani, în Suedia de 32 de ani: „Când am împlinit 50 de ani am organizat un party cu băutură la liber, iar suedezii l-au considerat generos”

Tineri în Stockholm. FOTO: Grigory Sysoev/ Profimedia Images

Gina este șefa departamentului de calitate, mediu și protecția muncii la o Waste Water Treatment Plant, a treia ca mărime din Suedia, și povestește că nu a experimentat niciodată lipsa de ospitalitate suedeză, deși nu neagă că se poate întâmpla.

„Întotdeauna când am fost invitată la masă, în vizită, am fost servită cu alcool. Ține de bunele maniere să duci o sticlă de vin dacă ești invitat la cină, dar nu pentru că nu ai primi. Însă există situații unde se spune de la început dacă invitații trebuie să contribuie la partea de mâncare sau băutură, cum ar fi petrecerile numite „knytkalas” sau de Crăciun și Revelion.”

Românca recunoaște că încearcă din răsputeri să învețe și să preia din obiceiurile sănătoase ale suedezilor și crede că noi avem tendința de a exagera cu mâncarea.

„Am fost la cine selecte, unde s-au servit trei feluri mari și late – bunuț, elegant și suficient. Pe de altă parte, când ești chemat la o cafea, asta și primești, nu te aștepți la cină sau alt fel de mâncare, în afară de o prăjitură.”

Ea recomandă românilor care se gândesc să se mute aici să nu se aștepte să li se facă cinste, atunci când sunt invitați la cină de prieteni suedezi, să ia în calcul faptul că băutura e scumpă și să întrebe dinainte care sunt regulile unei petreceri. „Când am împlinit 50 de ani am organizat un party cu băutură la liber, iar suedezii au apreciat event-ul și l-au considerat generos”, încheie ea.

Raluca, 36 de ani, în Suedia de 24 de ani: „Am auzit români care au spus „Păi i-am dat să bea și să mănânce la mine în casă și acum se face ca nu mă cunoaște”. Suedezii scapă de astfel e discuții”

Tânăra, paralegal de meserie, este mutată în Suedia de la vârsta de 12 ani și recunoaște că a fost de câteva ori copilul din cameră, în timp ce alții serveau cina, fără să fie întrebată dacă îi este foame sau vrea să guste. Raluca a scris pe contul ei de Facebook despre această experiență și mărturisește că mulți au răspuns cum trebuie să-ți înveți copiii să nu mai meargă în vizite când oamenii iau cina.

„Problema e că unii mănâncă la 16.30 și alții la 18.30, iar copiii sunt copii: nu se uită la ceas.” Din fericire, adaugă ea, în prezent lucrurile nu mai stau chiar așa și crede că „suedezii au învățat că pot împărți chifteluțele de la Ikea să ajungă la toată lumea.”

Raluca explică despre cum suedezii sunt foarte atenți să nu arunce mâncarea și sunt învățați de mici să-și pună singuri în farfurie, să mănânce cât pot, fără să exagereze. În plus, le place să fie activi și să facă sport, iar timpul este limitat. „Cina este o necesitate, nu neapărat un motiv de a socializa cu familia sau cu alții.”

Românca precizează cum suedezii sunt foarte drăguți când ești în vizită și mereu te servesc cu cafea și o prăjitură, dar există și oameni „care nu te servesc nici măcar cu un pahar cu apă. Nu o fac din răutate. Sunt pur și simplu învățați să ceară dacă vor ceva, așa că suedezii consideră că o să ceri tu dacă îți vine sete.”

Când vine vorba de alcool, adaugă Raluca, este dificil, deoarece statul suedez are monopol și băuturi cu alcoolemie de peste 3,5% găsești doar în lanțurile de magazine Systembolaget, unde trebuie să ai peste 21 de ani pentru a putea cumpăra. În schimb, în restaurante și cluburi, cele care au cumpărat licență și pot vinde alcool, trebuie să ai peste 18 ani, „dar fii sigur că-ți cer să le arăți buletinul când cumperi o bere și nu ai voie să ieși cu ea din club, deci nu îți iei sticla cu tine acasă.”

În liceu, își aduce aminte tânăra, când făcea chefuri la ea acasă, fiecare venea cu plăsuța cu sticla de vodca sau vin. „E mai simplu așa: nu trebuie să cumperi băutură pentru toată lumea și nimeni nu rămâne dator la nimeni. Am auzit români care au spus „Păi i-am dat să bea și să mănânce la mine în casă și acum se face ca nu mă cunoaște”. Suedezii scapă de astfel e discuții.”

Raluca nu a apucat să fie invitată la mulți români în casă, să ia cina, iar mama ei gătea pentru ea și dacă mai venea o prietenă în vizită, îi dădea și ei să mănânce. După cum povestește, în Suedia a experimentat și să aștepte în cameră, cât era în vizită de joacă, dar acum, din poziția de mamă, recunoaște că i se pare bizar să-i dea de mâncare doar fiicei sale, când are o invitată la ea.

„Sunt copii. Se bucură să mănânce împreună. Mereu trimit un SMS părinților și îi întreb dacă e ok ca al lor copil să mănânce la noi. E important să comunici cu ceilalți părinți, să nu le dai copiilor să mănânce fără să întrebi dacă familia lor e ok cu asta. Unii poate sunt alergici sau au fost învățați să nu accepte mâncare la cineva în casă. Țin mereu cont să respect fiecare copil și fiecare părinte”, explică românca.

Tânăra spune că și-a educat copiii în cultura suedeză, astfel încât să nu mănânce nimic în casă fără să o întrebe. Plus de asta, la fel ca ceilalți din Suedia, gătește cât mănâncă, dar tot aruncă și se panichează când face asta și alții nu au ce mânca. „M-aș simți super stresată sa fiu „obligată” să mănânc la cineva în casă, cum este în România. Din câte am înțeles, la fel ca în Italia, este nepoliticos să refuzi să mănânci. Pe mine cred că lucru ăsta m-ar face să evit să merg în vizită.”

În general, precizează Raluca, suedezii sunt calculați și atenți să nu-și bată joc de mâncare, natură sau de bani. „Bine, există suedezi care pun bilețele pe mâncarea din frigider ca să nu cumva să ia și partenerul din ea. De ei râd și suedezii”, spune ea.

Tânăra mămică explică și cum suedezii își împart toate cheltuielile și apoi fiecare rămâne cu banii lui, lucru pe care-l consideră minunat atunci când locuiești cu un prieten sau iubit, dar diferit când vine vorba de căsnicie.

„De exemplu, dacă un bărbat face 30 mii de kr pe lună și o femeie face 15 mii, iar ei au cheltuieli de 20 mii, ea o să mai rămână doar cu 5 mii, în timp ce el rămâne cu 20 mii. Când suntem o familie, cred ca e normal să se împartă absolut toți banii pentru ca ambii să își permită să facă lucruri.

Eu împart absolut toate facturile cu soțul meu, iar după ce am plătit tot, ne uităm în contul meu, în contul lui și calculăm cât mai avem împreună. Dacă el are mai puțin îi mai transfer bani, iar dacă eu am mai puțin îmi transferă el mie. Și bineînțeles, dacă unul din noi termină banii ia cardul celuilalt”, explică ea.

Cristina, 30 de ani, locuiește de 4 ani în Suedia: „O masă mai săracă e mult mai sănătoasă decât una plină de prăjeli și grăsimi”

Cristina este inginer topograf și are o fetiță de trei ani și jumătate, care deja a început să meargă în vizită la alți copii, însă nu a experimentat să nu fie pusă la masă, deși „ți se cam spune ora exactă la care trebuie să vii să-ți iei copilul acasă.”

Tânără punctează faptul că suedezii sunt economi și aderă la o viață sănătoasă, lucru pe care și ea-l susține – „o masă mai săracă e mult mai sănătoasă ca una plină de prăjeli și grăsimi.” La rândul ei, românca zice că suedezii nu vor să arunce mâncare, așa că o împart pe zile și o pun în congelator, ca meniu într-o altă zi la muncă.

„Așa au bani de concedii și case de vacanțe. M-am obișnuit aici. În Suedia am învățat cuvântul „mulțumesc” și să fii recunoscător că cineva își face meseria pentru care e plătit. Meseria aici se plătește și ești respectat dacă și tu respecți să îți faci jobul.”

Lucian, 47 de ani, locuiește în Suedia de 3 ani: „Suedezii nu vor să deranjeze inutil și comunică puțin”

Copii în Stockholm. FOTO: TravelZoom.ro

Lucian spune că, după ce subiectul a apărut în spațiul public, a citit foarte multe reacții aprinse și chiar explicații de la suedezi care au confirmat practica în tinerețea lor.

„Era o obișnuință acum 25/30 de ani, dar azi mulți au copii și nu se pune în discuție să nu invite prietenul copilului la masă”, zice el. Nici românul nu a trecut printr-o astfel de experiență, deși copiii lui sunt la școala suedeză și merg în vizite.

El povestește că i-a luat în jur de un an să se acomodeze în această țară, în special din cauza vremii, cu ierni lungi și 3/4 ore de lumină pe zi și veri cu 20/22 de ore de lumină pe zi, dar are toată familia alături și acum asta este casa lui.

„Suedezii sunt ospitalieri, dar retrași, distanți și foarte politicoși. Nu vor să deranjeze inutil și comunică puțin. Nu este ușor să interacționezi cu ei și depinde mult și de caracterul tău, de modul în care te comporți sau de educație, dar nu este imposibil. Eu am preluat calmul de la ei”, recunoaște Lucian.

Valentina, 40 de ani, locuiește de 19 ani în Suedia: „Asta este problema imigrantului din orice țară – dacă nu preiei din viața cetățenilor de acolo, vei rămâne frustrat și nemulțumit”

Valentina, medic de meserie, cunoaște situații în care copiii aflați în vizită nu sunt invitați la masă, dar spune că atunci când dorm peste noapte, acest lucru nu se întâmplă, deși „depinde de la familie la familie.” Ea confirmă cum vizitele trebuie să fie anunțate, iar gazda va anunța dacă gătește ceva special și va întreba invitații dacă au alergii sau intoleranțe la anumite alimente, motiv pentru care este „un adevărat puzzle să întocmești un meniu.”

„Sunt foarte impresionați de bunătatea noastră și ce înseamnă să fie invitați la noi. Îți vor mulțumi pentru asta și vor pomeni mâncarea noastră după”. Valentina apreciază dedicarea suedezilor pentru natură și ecologie și spune că sunt deschiși la lucruri pe care noi le considerăm tabu, cum ar fi sexualitatea.

Plus de asta, adaugă ea, „stilul lor rezervat nu are legătură cu economia, ci cu viața lor privată. Salariile, banii agonisiți, mâncarea, fac parte din viața privată. Sunt foarte stricți când vine vorba de alimentație, dar asta pentru că au și foarte multe alergii, motiv pentru care întotdeauna trebuie să ceri aprobarea mamei sau tatălui, înainte să dai unui copil ceva de mâncare.”

Medicul recunoaște cum a preluat din cultura și obiceiurile lor. „Altfel nu te poți adapta. Asta este problema imigrantului din orice țară – dacă nu preiei din viața cetățenilor de acolo, vei rămâne frustrat și nemulțumit, iar viața e prea scurtă să ți-o petreci altfel. Un român care vine aici trebuie să-și cultive răbdarea, deoarece totul merge încet. Eu o numesc picătura suedeză, se mișcă greu sistemul, dar este bine pus la punct și tehnologizat”, adaugă ea.”

Roxana, 50 de ani, locuiește în Suedia de 35 de ani: „Una din explicații este aceea de a nu îndatora pe altcineva față de tine”

Copil împreună cu părinții la un Pride în Stockholm. FOTO: TravelZoom

Roxana are propria firmă de contabilitate și recunoaște că nu a experimentat „obiceiul” suedez cu niciunul dintre cei trei copii ai săi, dar are o verișoară a cărei fiică nu a fost invitată la cină, în vizită, cât prietena ei a fost chemată la masă.

„Una din explicații este aceea de a nu îndatora pe altcineva față de tine și să nu-l faci să se simtă jignit pentru că nu are/nu-și permite să aibă grijă de familia sa”, spune ea. Când vine vorba de gătit, adaugă românca, suedezii nu obișnuiesc să gătească exagerat, când sunt doar patru-cinci persoane la masă.

„Asta vine și de la faptul că ascultă de autorități, care transmit să avem grijă de natură, resursele ei, să sortăm gunoaiele și să nu facem risipă. Și la școală, copiii sunt învățați să nu arunce mâncarea, iar școlile îi informează pe părinți câtă mâncare se aruncă săptămânal, pentru a-i face conștienți de faptul acesta. Asta nu înseamnă că sunt zgârciți, ci că totul se gândește să fie bine pentru cât mai mulți”, explică Roxana.

Contabila mărturisește că suedezii sunt priviți drept oameni reci dar dacă ajungi să-i cunoști nu sunt așa, mai ales dacă te adaptezi societății lor. Spre exemplu, punctează cum nu le place să vorbești tare și să-i deranjezi pe cei din jur.

„Suedezul este, în general, foarte primitor și cu suflet mare. Asta se poate vedea și prin bunătatea cu care primește și acceptă aici atâția străini”, spune ea. La capitolul mâncare, Roxana consideră că românul „pare speriat de bombe și atunci când gătește la o sărbătoare sau petrecere, îi e frică să nu fie îndeajuns, iar apoi aruncă sau îi roagă pe invitați să o ia acasă. Românul face risipă și dacă ai o gândire suedeză, cum face românul nu e bine.

„Ei au un cuvânt care spune multe – „lagom.” E cam greu de tradus, dar e echivalentul la ceva de genul „potrivit” sau „nici mult, nici puțin.” Dacă îl înțelegi și practici acest stil de viață, te-ai adaptat aici.”

Românca este căsătorită cu un venezuelean și mărturisește că în familie au tradiții din ambele culturi, dar în societate s-au adaptat cutumelor suedeze.

„Când accepți că țara în care locuiești e țara ta, atunci te simți bine în acel loc. Dacă trăiești într-o țară și sufletul ți-e în alta 11 luni pe an, iar concediu de concediu doar în țara aia mergi, atunci ai plecat degeaba de acolo. Mută-te și cu sufletul și psihicul unde ai ajuns, dar mai ales învață limba și fii ca restul societății și ai să te simți „acasa”.

Un român care vine aici pentru a munci, care-și dorește să se integreze prin a învăța limba și a fi parte din societate, se poate aștepta să aibă o viață frumoasă și liniștită. Societatea suedeza apreciază oamenii muncitori care își văd de treaba lor”, încheie ea.

Fotografiile din articol au caracter ilustrativ și nu au legătură cu personajele citate.

Alegeri 2024: Vezi aici prezența și rezultatele LIVE pe hartă și grafice interactive.
Sondaje, Comparații, Informații de la celelalte alegeri. Toate datele esențiale pe alegeri.hotnews.ro.
ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro