O altă perspectivă asupra lui Vladimir Putin: Nu este chiar așa cum l-a perceput până acum lumea

Putin i-a povestit unuia dintre apropiați cum, în copilărie, vâna șobolani. Într-o zi a fugărit unul mare, iar când l-a încolțit, ce a făcut șobolanul? S-a întors și l-a atacat pe micul Putin, care s-a speriat și a fugit.

Așadar, așa reacționează și Vladimir Putin acum. Se simte încolțit. El este șobolanul.

De fapt, nu e un om care să aibă o strategie complexă, măreață, după cum scrie Mark Galeotti în cartea „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”. Este judocan, nu șahist. El reacționează de obicei atunci când vede o slăbiciune undeva. Nu gândește cu X pași înainte de a lua o decizie. În plus, nici nu are o filosofie.

Putin e un actor, nu este neînfricat, ba chiar din contră

Lumea a avut întotdeauna o părere extraordinară despre el, dar nu e deloc ce se credea.

De exemplu, crezând că Europa e prea dependentă de el ca să facă vreo mișcare, în sensul unor sancțiuni dure financiare, cum am văzut recent, el a început acest război din Ucraina.

Aceste sancțiuni le simte poporul, iar lui Putin de asta îi e cel mai frică. De fapt, el se teme de multă vreme, iar ieșirile publice sunt atent regizate, jucând un rol, ca un actor. Galeotti, în cartea sa, vine cu o serie întreagă de exemple care arată că Putin nu este neînfricat, așa cum se străduiește să arate propaganda, ba chiar opusul, iar stresul Kremlinului cu privire la percepția poporului este real.

Mașinăria de propagandă și cei din subordine, în general, funcționează pe același principiu, în încercarea de a-și face fericiți superiorii pe linie ierarhică. De exemplu, dacă cineva îi spune unui subaltern „ocupă-te de situație”, acela va încerca să descifreze ordinul primit: televiziunea de stat va începe să mintă mai mult, iar moderatorii se întrec, care mai de care, în a arăta că el este cel mai bun și a înțeles mai bine ordinul.

Politica externă a Rusiei nu a făcută de Guvern, ci de serviciile de informații din subordinea lui Putin. De fapt, și acolo este o bătălie între subordonați în sensul de care să-l facă mai fericit pe „boss”. El iubește serviciile secrete și are mai multă încredere în ce-i spun ele. Astfel, ajunge să fie manipulat de acestea.

Îl tot vedem pe Serghei Lavrov în ultima perioadă peste tot, dar nu este el cel care face politica externă a Rusiei. Pentru mai multe detalii, recomandăm cartea lui Mark Galeotti, pentru a vedea o altă față a celui care a început războiul din Ucraina, care sunt de fapt apropiații lui, cum sunt tratați etc. În această perioadă ar trebui să fie o lectură esențială.