Expoziţia „Arhitecţi vienezi & austrieci la Bucureşti (1830-1930)” la Galeria ICR Viena

Expoziția tematică „Arhitecți vienezi & austrieci la București (1830-1930)”, proiect realizat de Muzeul Municipiului București în colaborare cu Institutul Cultural Român Viena, va fi prezentată în perioada 27 noiembrie – 31 ianuarie 2019 la Galeria ICR Viena (Argentinierstraße 39, 1040). Vernisajul expoziției, la care sunt invitați toți cei interesați, are loc pe data de 27 noiembrie, la ora 19.00, cu participarea Dr. Adrian Majuru, director al Muzeului Municipiului București, istoric, jurnalist şi antropolog.

Între anii 1830 și 1930 au activat la București o serie de arhitecți de origine austriacă sau vieneză. Această nouă expoziție tematică își propune să amintească publicului austriac de activitatea conaționalilor săi în Capitala României pe o perioadă de o sută de ani. Expoziția oferă imagini istorice și contemporane ale celor mai reprezentative repere, împreună cu istoricul apariției lor.

„Cei dintâi arhitecți austrieci ajung în Moldova și Valahia încă de la începutul secolului al XIX-lea. Lista ar putea fi deschisă de Johann Freywald, arhitect și inginer de origine austriacă, chemat în Moldova la 1802. Începând cu anul 1815 îl găsim la București, unde dezvoltă proiecte de extindere a unor spitale și clădiri administrative, dar proiectează și o serie de reședințe particulare. Activitatea sa la București include perioada anilor 1847-1858. Munca sa este continuată de cei doi fii ai săi, arhitecții Gustav Freywald (între anii 1815-1867) și Julius Freywald (între anii 1840-1860). Gustav Freywald proiectează și construiește, între anii 1864-1867, Sinagoga Templul Coral (aflată pe Strada Sfânta Vineri, București), împreună cu arhitectul Carol Enderle.

La finalul secolului al XVIII-lea avem la București un arhitect al Curții Domnești în timpul domnitorului Constantin Ispilanti, în persoana lui Andrei Gaudi, altfel secretar al Consulatului Austriac în Valahia. Descendentul sau, George de Gaudi a colaborat cu arhitecții Johann Schlatter la proiectele de cercetare a mănăstirilor și cu Anton Heft la amenajarea Teatrului Național din București chiar și ulterior, după plecarea sa din Valahia, către 1852. Primul nume mai cunoscut a fost al arhitectului și inginerului Anton Heft (1815-1900), absolvent al Politehnicii, dar și al Școlii de Arte Frumoase din Viena, în perioada anilor 1832-1838. Anton Heft a fost implicat în proiectarea și construirea Teatrului Național din București între anii 1848-1852, ocupându-se inclusiv de comanda obiectelor de decorație și mobilier la Viena. Obișnuia să se întâlnească personal cu furnizorii, semnând cu aceștia contractele, cum a fost cazul decoratorului și mașinistului Josef Mühlendorfer (1800-1863). La 31 decembrie 1852, Teatrul Național din București își deschidea porțile. Anton Heft reface, în 1848, Piața Sf. Gheorghe din centrul orașului București, afectată de marele incendiu din martie 1847, alături de maiorul Rudolph von Borroczyn. În 1853, Anton Heft părăsește Valahia.

Arhitectul vienez Carol Enderle a activat la București între anii 1867-1886. Printre multe proiecte de reședințe particulare, Enderle a verificat starea hotelului Broft (viitorul hotel Continental) și a lucrat alături de Gustav Freywald la proiectul Sinagogii Templul Coral. În anul 1876, a fost membru fondator al Societății de Arhitectură și Inginerie, iar în anul 1883 s-a căsătorit cu Selma, fiica arhitectului Johann Schlatter.

Arhiectul austriac Joseph I. Exner (1860-1938) a activat în România între anii 1880-1908. A sosit în jurul anului 1880. A lucrat sub sigla biroului său de arhitectură din Calea Dorobanţi. A proiectat un număr mare de locuinţe în Bucureşti, majoritatea în stil eclectic de factură academică. A construit Pavilionul Administraţiei Domeniului Coroanei din cadrul Expoziţiei Naţionale din 1906 împreună cu constructorul Andrei Făgădău. După 1906, alături de arhitecţii Ion N. Socolescu, Ion D. Berindey, Jean Pompilian, s-a ocupat de realizarea unor construcţii din proprietatea Domeniilor Coroanei, cea mai importantă fiind Crama Segarcea, proiectată împreună cu arhitectul I. Pompilian.

Un alt arhitect austriac, a cărui activitate profesională s-a desfășurat și în România, a fost Friederich Hartmann, care a activat la București în perioada anilor 1882-1888. Între anii 1881 și 1885 a colaborat la proiectul Bisericii Domnița Bălașa, alături de Alexandru Orăscu și Carol Benesch. Acesta din urmă era arhitect de origine cehă, venit și el din Austria. Hartmann semnează și planurile de reparare ale Palatului Știrbey, în 1882.

Ultimii ani ai secolului al XIX-lea au fost deosebit de intenși în cariera constructorului austriac Franz Boehacker (1840-1905). Documentele de arhivă indică parcelări private și lucrări realizate în colaborare cu colegul său, Leopold Schindl. În unele cazuri, aceștia lucrează la comanda proprietarilor, în alte cazuri ei cumpără terenuri pe care le parcelează sau pe care ridică construcții impunătoare pe care apoi le vând. Familia antreprenorului Leopold Schindl a locuit în str. Paleologu nr. 20-22, într-o casă cu parter înalt, retrasă mult de stradă (a fost prezentată de Fr. Dămé în „Bucarest en 1906”). În fața ei, de o parte și de alta au fost construite două imobile de raport, care adăposteau și antrepriză de construcții preluată de fiii Schindl, arhitecții Leopold jr. și Karl – Adrian Majuru, istoric, antropolog, manager al Muzeului Municipiului București.

Tema expoziției „Arhitecți vienezi&austrieci la București (1830-1930)” reprezintă cu siguranță un element de noutate pentru publicul austriac, România fiind încă un spațiu incomplet cartografiat din această perspectivă.

Intrarea la vernisajul găzduit de Galeria ICR Viena este liberă.