Lansarea volumului Octave paralele de Valentina Sandu-Dediu: un tribut adus muzicii clasice si muzicologiei romanesti

Editura Humanitas vă invită marți, 20 ianuarie, la ora 19.00, în librăria Humanitas de la Cișmigiu, unde va avea loc lansarea volumului Octave paralele, colecția de eseuri semnate de muzicologul Valentina Sandu-Dediu. Alături de autoare vor lua parte la eveniment Ioana Pârvulescu, Andrei Pleșu, Sever Voinescu și Vlad Zografi. Seara se va încheia cu microrecitalul violonistei Diana Moș, care va interpreta fragmente din Johann Sebastian Bach, Dan Dediu și Mihai Măniceanu.

Valentina Sandu-Dediu se oprește în primele eseuri asupra prețuirii pe care marii compozitori au avut-o pentru sursele literare ale operelor lor. Robert Schumann este primul care păstrează poemele lui Byron sau Goethe aproape integral în librete, iar mai târziu Debussy, Ravel sau Enescu se întorc spre muzicalitatea poeziilor vechi. Corespondența dintre Ion Negoițescu și Radu Stanca dezvăluie interesul cu care cei doi intelectuali urmăreau ce se întâmpla în zona muzicii clasice contemporane. Până la finalul volumului îi descoperim pe wagnerienii români sau pe adepții lui Schönberg din Bucureștiul secolului XX, iar portretele din secțiunea “Solo”-uri sunt un prilej de a intra în culisele organizării festivalului Enescu sau de a îi cunoaște pe câțiva dintre muzicologii români importanți.

„Octavele paralele sunt, în multe tradiţii muzicale, o variantă a unisonului, împărţit între voci diferite. Sunt, pe de altă parte, strict interzise în tehnica scriiturii armonice pentru cor, în istoria tonalităţii. Le auzim însă pe clapele pianului sau în infinite combinaţii timbrale. În această carte, octavele muzicale se cântă pe clapele alb-negre ale realităţii. Am adunat aşadar opt «invenţiuni» pe tema afinităţilor dintre muzică şi literatură, opt mici «rapsodii» despre muzici şi muzicieni, în diverse contexte istorice şi ideologice sau doar biografice. În fine, am compus şi unsprezece «solouri» (pentru a evita întregul dodecafonic). A rezultat un caleidoscop cu un discret fir conducător: rosturile muzicii şi ale muzicologiei, limitele şi deschiderile ei. Cartea se adresează deopotrivă specialiştilor şi celor cărora, pur şi simplu, muzica şi micile ei istorii nu le sunt indiferente.“ (Valentina SANDU-DEDIU)

„Am crezut, multă vreme (şi, uneori, încă mai cred…) că muzica şi artele plastice sunt arte «mute». Că, adică, nu se poate spune în mod profitabil prin cuvinte ceea ce fiecare din ele au de spus pe limba lor. Poţi da informaţii tehnice, poţi înşirui metafore, dar, orice ai face, rămâi exterior «obiectului» pe care îl comentezi. Cartea Valentinei Sandu-Dediu mi-a fisurat această convingere. Limpezimea ei, deschiderea ei culturală m-au făcut să uit de vechile mele idiosincrazii. Am învăţat lucruri, am fost pus pe gânduri. Pentru că muzica nu e niciodată singură în paginile acestei cărţi. E vorba şi de Ion Negoiţescu, şi de Radu Stanca, şi de Georg Büchner, sau de Bucureştiul vechi, de ideologii, mode şi istorie. Valentina Sandu-Dediu a făcut, ca specialist, acei paşi spre mine pe care eu n-am fost în stare să-i fac spre specialitatea ei. Îi mulţumesc şi vă invit să nu rataţi această experienţă.“ (Andrei PLEŞU)