Teatru caritabil: Istvan Teglas si Laura Ilinca dedica un spectacol batranilor din spitale

Actorii Laura Ilinca si Istvan Teglas vor sustine un spectacol-lectura in scopul strangerii a 100 de cozonaci pentru batranii aflati in spitale in cadrul evenimentului caritabil numit „Cozonacul cu teatru”, care va avea loc duminica, 15 decembrie, ora 15:00, in cafeneaua din Centrul Vechi, La Mine-n Copac (Pasajul Selari). Evenimentul „Cozonacul cu teatru” vine in sprijinul actiunii umanitare intreprinse de A.O.L.N. Romania, Asociatia Ortodoxa pentru o Lume Noua, asociatie de tineri voluntari, care a organizat actiuni de binefacere pe parcursul a doua decenii de la infiintare.

Spectacolul-lectură se va face după un text scris de Laura Ilinca, intitulat „Ultima”, iar intrarea se face pe bază de donație-ce constă într-un cozonac împachetat.

La finalul evenimentului, cozonacii vor fi transportați la un spital din București, iar doritorii pot merge împreună cu voluntarii AOLN, Asociaţia Ortodoxă pentru o Lume Nouă, pentru a-i cunoaște pe bătrâni.

Laura Ilinca, actriță și dramaturg, povestește despre ce însemnătatea oamenilor în vârstă în viața noastră: „Atîta timp cît sîntem foarte tineri privim bătrînețea ca ceva care nu ni se poate întîmpla nouă. Și … totuși, cu puțin noroc, ni se întîmplă. Doar că, bătrînețea în România – nu mă gîndesc acum la alte țări – e urîtă, pentru că așa o facem noi să fie. Ești considerat bătrîn după 35 de ani, după 40 de ani poți să-ți iei adio de la o șansă reală în societate, iar după 60 …Uităm că și cei ce au acum 60-70-80-90 + ani au fost odată tineri. Nu știu de ce uităm asta dar uităm. Eu am avut experiențe extraordinare cu oamenii mai în vîrstă ca mine. Una dintre ele e redată parțial în povestirea „Ultima”. Pe sceheletul unei povești care circulă de mult prin mediile artistice am brodat o poveste pe care am auzit-o eu, de nenumărate ori, de la una din primele mele gazde pe care le-am avut în București, Tanti Tina. Povestea ei de viață, optimismul ei, energia ei … Am păstrat-o în memorie ca pe un suflet tînăr, foarte tînăr, închis într-un trup care a îmbătrînit.”

Și actorul Istvan Teglas a fost întotdeauna impresionat de bătrâni: „M-au fascinat mereu toți oamenii în vârstă pe care i-am cunoscut. Mi-au transmis ceva familiar. Poate și nevoia mea de a primi o confirmare în momentele grele m-a împins înspre ei, să regasesc în ochii lor speranța că nimic nu a fost degeaba.”