Lansare de carte: "Dragul meu turnator" de Gabriel Liiceanu

Librăria Humanitas de la Cişmigiu gazduieste marţi, 29 octombrie, ora 19.00, lansarea volumului „Dragul meu turnător“ de Gabriel Liiceanu, apărut la Editura Humanitas. O carte tulburatoare și palpitantă despre supravegherea totală. Şi despre o revanșă târzie, care ia forma unei povestiri. Invitaţi la eveniment sunt Dan C. Mihăilescu şi Virgiliu Leon Țârău.

Un „dosar de urmărire informativă” devine o fereastră deschisă către o lume de mutanți. O lume în care puteai fi pus sub lupă clipă de clipă. În care ți se puteau măsura până și respirațiile în somn.

Cartea Dragul meu turnător este un răspuns la întrebarea „De ce arată România așa cum arată în ultimii 23 de ani?”

O poveste despre un viol istoric, realizat prin complicitatea tuturor celor care scăpaseră de povara conștiinței.

Comunismul evacuase din istorie cea mai mare invenție a speciei umane: conștiința. Zece ani i-au trebuit ca să măture 2000 de ani de morală creștină. În locul „seamănului”, a pus „dușmanul”. Care trebuia, desigur, nimicit. Crima a fost astfel ideologic oficializată. Nu întâmplător turnătorul meu era specialist în „ateism științific”.

Tot ce pot spune e că am scris paginile care urmează fără patimă și fără ranchiună, din simpla nevoie de a înțelege geneza și fiziologia unei ticăloșii istorice. Dar poate, mai ales, din dorința de a ține trează uimirea în fața miracolului răului care însoțește natura umană. – Gabriel Liiceanu

„De ce arată România altfel?” nu este o întrebare deloc complicată, de fapt. România arată altfel pentru că vremurile noi au fost făcute de oameni vechi, cu tehnicile vechi adaptate la o situație nouă; de oameni crescuți în cultul lui „nimic sfânt” și cu o psihologie generalizată de câini pitbull: apuci și ce-ai apucat nu mai lași să-ți scape din gură. De fapt nu e nevoie de o mare forță analitică pentru a înțelege că „România tranziției” s-a construit pe clanurile fostei Securități, adaptate rapid la o nouă conjunctură politică și economică. A profita de incognito-ul în care lucraseră și a ocupa în mod pașnic centrele de putere ale societății, mimând formele lor de funcționare democratică și deturnându-le fondul, iată formula simplă și eficace adoptată de cei care, până în 1990, trăiseră în culisele puterii.

O carte tulburatoare și palpitantă despre supravegherea totală. Şi despre o revanșă târzie, care ia forma unei povestiri.