INTERVIU Pentru a-si promova filmul de debut, Gabriel Achim a lansat un site interactiv despre o zi istorica pentru fotbalul romanesc – 7 mai 1986

Regizorul Gabriel Achim isi ‘vinde’ filmul „Visul lui Adalbert” printr-o campanie inedita. Desi premiera are loc la toamna, lansarea e pregatita de pe acum de noapteamagica.ro, un site unde fiecare isi poate povesti amintirile legate de noaptea de 7/8 mai 1986, cand Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Strategia, spune el, e justificata de cele doua „tinichele” din coada filmului – faptul ca e un film romanesc si ca actiunea lui se petrece in comunism.

„Visul lui Adalbert” a fost prezentat in avanpremiera la TIFF, in Zilele Filmului Romanesc, intr-o singura proiectie si inaintea galei de inchidere. Cu toate astea, a avut mare succes, prilej de a sta de vorba cu regizorul si de a-i cere mai multe detalii despre felul inedit prin care il promoveaza.

Actiunea filmului „Visul lui Adalbert” se petrece in 8 mai 1986, a doua zi dupa ce Steaua Bucuresti a intrat in istorie.

Reporter: Cand iti vei lansa filmul si care e noutatea campaniei?

Gabriel Achim: Lansarea va fi, cel mai probabil, in toamna acestui an, dupa prezentarea filmului la un important festival international – calea clasica si, paradoxal, cea mai eficienta din punct de vedere comercial pentru un film romanesc. Ceea ce nu pot spune despre campania de lansare a filmului in Romania, care numai clasica nu poate fi.

Pentru peisajul autohton, „Visul lui Adalbert” are din start doua ‘defecte’: este romanesc (ne-am saturat de filmele romanesti, desi facem cinci pe an, nu ca polonezii – 65!) si are actiunea plasata in anii ’80 („iar despre comunism!!!”). Prin urmare, campania trebuia sa porneasca de la aceste tinichele legate de coada si sa faca filmul sa alerge prin public fara sa se auda minunatul lor zanganit.

Asa a aparut site-ul noapteamagica.ro, prima campanie de lansare a filmului, care incepe prin a nu vorbi despre filmul care trebuie lansat si care eludeaza subiectul ‘comunism’ prin recuperarea celor mai frumoase amintiri legate de perioada respectiva si de castigarea Cupei Campionilor Europeni de catre Steaua Bucuresti, pe 7 mai 1986.

Prin umare, oamenii sunt invitati sa-si aminteasca unul dintre cele mai frumoase momente din viata lor, si nu sa participe la un fel de proces al comunismului.

Rep: Ti-ai facut niste calcule? Te bazezi pe un numar anume de oameni pe care sa-i faci sa vina la cinema?

G.A.: Cum nu exista un precedent, n-am indraznit sa fac calcule. N-am fost incurajat nici de cifrele de spectatori pe care le aduna filmul romanesc. In conditiile in care, daca tot am amintit de polonezi, un film polonez bunicel aduna la el acasa peste un milion de spectatori!

Sper ca cele cateva mii de vizitatori ai site-ului noapteamagica.ro sa empatizeze cu cei care se confeseaza in articolele postate – jucatorii de atunci sau celebritatile de acum – si sa-si povesteasca propriile amintiri, sa dea mai departe la prieteni pentru a fi votati si sa castige concursul nostru.

Adica cele mai frumoase 11 povestiri despre noaptea de 7/8 mai 1986 vor intra intr-o carte, alaturi de cele mai frumoase amintiri povestite de personalitati ca Radu Cosasu, Bogdan Naumovici sau eroul finalei de atunci, portarul Duckadam. Deja se formeaza o comunitate interesanta care va recomanda si filmul. Deci ma bazez pe o strategie de tip ‘word of mouth’, care sa duca publicul la cinema prin recomandarea prietenilor.

Rep: Nu te temi ca efortul tau poate sa nu dea roade?

G.A.: La inceput m-am temut, pentru ca in afara de munca si de entuziasmul meu si al echipei, mai era vorba si de o investie financiara. Acum sunt mai linistit, la adapostul primelor rezultate (rade).

Pana acum am strans niste povesti care pot deveni filme bune. Noapteamagica.ro se va transforma inainte de lansarea filmului in visulluiadalbert.ro, adica in site-ul oficial al filmului. Campania propriu-zisa de lansare va include si canalele de socializare pe care s-a lucrat cu noapteamagica.ro si comunitatea ‘word of mouth’, dar si partea de spot TV, radio, printuri etc.

noapteamagica.ro – Senzational – un indragit tanar actor roman obsedat de Dida Dragan! 🙂 from Green Film on Vimeo.

Rep: Concentrandu-te pe publicul microbist, nu elimini din target alte categorii de public?

G.A.: Nu ma concentrez pe publicul microbist. Paradoxul e ca cei mai tari ‘activisti’ ai site-ului sunt persoane care urasc fotbalul. Si asta pentru ca noaptea aia transcende fotbalul – a fost un soi de bucurie colectiva deturnata. N-a fost doar un meci de fotbal castigat, ci si unul dintre putinele prilejuri de a ne bucura colectiv in anii cei mai grei ai comunismului.

Un film cu probleme – de la griji financiare la preinfarcturi

Rep: Cum a mers productia filmului? Ati avut un sir intreg de ghinioane.

G.A.: A fost ingrozitor de greu! Am inceput finantarea exact cand a inceput si criza mondiala si finantarea unui film a devenit brusc un gest de mare excentricitate. Am prins din plin cei aproape doi ani in care CNC-ul n-a organizat concurs de finantare. M-a tinut pe loc si am pierdut cei doi coproducatori straini gasiti cu greu.

Am pregatit filmarile pentru cea mai importanta parte din film la o mare intreprindere din Ploiesti. Exact inainte de a incepe filmarile a picat locatia. Ghinion – patronul intreprinderii era portretizat in documentarul lui Alecu Solomon cu capitalistii originali ai tranzitiei (n.red. – „Kapitalism – Reteta noastra secreta”) si n-a mai vrut sa auda de cinematografia romana!

In ziua a cincea de filmare s-au stricat, irecuperabil, cele doua camere S-VHS antice, recuperate si transformate cu greu pentru a putea filma cu obiective cine. Ne-am bucurat totusi ca, dupa ce l-au filmat pe Cioran si fenomenul 13 iunie 1990, si-au facut treaba pentru cinci zile si la Mizil. Companiile private care agreasera sa participe la sustinerea financiara au intrat in panica cu ocazia zvonurilor de marire a cotei unice si a TVA-ului.

Asa ca au avut o perioada de cateva saptamani in care au blocat finantarea tuturor proiectelor, pentru a putea face fata eventualei reproiectari bugetare. Asta s-a intamplat exact dupa prima noastra saptamana de filmare, suficient cat sa intrerupem filmarile si sa comasam intreaga productie de la sase la cinci saptamini.

300 de figuranti care trebuia sa participe la cea mai importanta zi de filmare n-au mai venit – fara nicio explicatie! Prin urmare s-a facut un casting salbatic prin barurile din jur si s-au deturnat si doua autobuze de sindicalisti din Ploiesti care trebuiau sa ajunga la un meeting PSD, in Capitala. Ne-am bucurat pana la prima repetitie, cand am realizat ca singura lor grija era sa manance sandviciul promis pentru pauza de masa.

Nu mai vorbesc de revoltele spontane cand au aflat despre rigorile unei zile de filmare. Cu cateva ore inainte de terminarea zilei de filmare au plecat sa prinda trenul de naveta. Au fost si multe altele gen preinfarcturi si crize de rinichi in plina filmare pe care le-am uitat deja. Nici la montaj n-a fost prea usor.

Rep: Proiectia foarte favorabila de la TIFF te face sa crezi ca filmul va avea succes la public?

G.A.: M-am bucurat ca sala a fost arhiplina, ca n-a iesit nimeni, ca s-a ras aproape tot filmul, ca le-a placut si celor mai in varsta si celor tineri (care habar n-au de perioada comunista), si criticilor de toate varstele. Cu interminabilele greutati cu care inca nu ne-am obisnuit, succesul extraordinar de la Cluj a venit la timp cat sa nu deznadajduim si sa visam inclusiv la succesul de public.

Rep: De ce ar trebui sa-ti vedem filmul?

G.A.: Jeanne Moreau (la al carei atelier de la Angers am participat cand proiectul era in fasa) mi-a spus ca ori de cate ori simte nevoia sa zambeasca, imi deschide scenariul si citeste cateva pasaje. Desigur, ma flata in modul cel mai magulitor. A vedea „Visul lui Adalbert” este ca si cum te-ai uita in albumul cu poze din copilarie. Paradoxal, e un soi de terapie: a privi intr-un anumit fel trecutul pentru a nu derapa din prezent.